ICCJ. Decizia nr. 896/2010. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 896/2010
Dosar nr.1331/2/2009
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2182 din 26 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. "R.M." S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului şi a anulat Decizia nr. 55 din 27 ianuarie 2009 emisă de pârât.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- prin Decizia nr. 55 din data de 27 ianuarie 2009 Consiliul Naţional al Audiovizualului a decis sancţionarea radiodifuzorului S.C. "R.M." S.A. pentru postul de televiziune R. TV cu amendă în cuantum de 5.000 RON, întrucât a încălcat obligaţia prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare cu conţinut audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare;
- pe situaţia de fapt, în cuprinsul deciziei s-a reţinut că pe postul de televiziune R. TV s-a difuzat în data de 21 ianuarie 2009, începând cu ora 21.20 sub titlu "Ediţie specială" o emisiune moderată de d-na C.Ş., invitat în studio fiind d-l C.V.T.. S-a mai reţinut că pe parcursul emisiunii a intrat în legătură telefonică directă cu d-l V.P., parlamentar reprezentând minorităţile naţionale, iar C.V.T. a adus o serie de acuzaţii grave cu incidenţă penală şi morală la adresa unor peroane fără ca aceste afirmaţii să fie probate în vreun fel şi fără ca moderatoarea emisiunii să aibă o atitudine convingătoare, să stăruie pentru ca acuzaţiile să fie cât de cât posibil dovedite ori combătute, astfel încât publicul să-şi facă o opinie corectă. S-a mai apreciat de către membrii C.N.A. că prin atitudinea formală adoptată de realizatoarea emisiunii, radiodifuzorul şi-a dezinformat publicul, afirmaţiile invitatului tinzând să îmbrace un caracter de adevăr de necontestat pentru o parte a publicului spectator. În aceste condiţii, C.N.A. a constatat că radiodifuzorul a încălcat şi obligaţia legală de a asigura o informare obiectivă a publicului, informare care să permită acestuia să îşi formeze singur opinia în legătură cu subiectele discutate şi cu persoanele publice puse în discuţie;
- autoritatea pârâtă a încadrat situaţia de fapt prezentată mai sus în ipoteza textelor prevăzute de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) şi de art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare cu conţinut audiovizual.
- din Decizia contestată nu rezultă care este modalitatea prin care moderatoarea putea fi mai convingătoare, mai mult de a cere invitatului său de a aduce dovezi în sprijinul susţinerilor sale, fiecare persoană fiind responsabilă de propriile afirmaţii, iar moderatorul nu poate şti ce atitudine va avea invitatul său;
- din Raportul de monitorizare nu rezultă că moderatorul i-a permis d-lui C.V.T. să formuleze un discurs a cărui veridicitate este dată numai de faptul că este prezentat de domnia sa, întrucât, pe de o parte a solicitat dovezi în sensul celor afirmate, iar pe de altă parte, publicul spectator nu poate fi dezinformat, tocmai pentru că invitatul nu şi-a probat în vreun fel afirmaţiile acuzatoare;
- prin faptul că invitatul nu a respectat stăruinţele moderatorului în a-şi dovedi acuzaţiile, nu înseamnă că acesta din urmă şi-a încălcat obligaţia legală de a asigura o informare obiectivă a publicului, informare care să permită acestuia să îşi formeze singur opinia în legătură cu subiectele discutate şi cu persoanele publice puse în discuţie.
A concluzionat instanţa de fond în sensul că, având în vedere obiectul de reglementare al legii puse în discuţie, afirmaţiile şi opiniile existente până atunci atât în media, cât şi pe scena politică, nu se poate realizatorului emisiunii că nu a ales corect invitatul, însă informarea publicului din Ediţia specială s-a realizat şi prin prezentarea declaraţiei d-lui G.F. pe parcursul emisiunii, prin replica telefonică a d-lui V.P., prin prezentarea emisiunii unde erau invitaţi ministrul justiţiei, procurorul general al României şi ministrul pentru relaţia cu Parlamentul, iar faptul că interlocutorul a adus acuzaţii nedovedite unor persoane nu poate fi imputat moderatorului, în condiţiile, în care, nu putea anticipa că acesta va face acest lucru şi a cerut tot timpul dovezi în sprijinul afirmaţiilor făcute.
Împotriva Sentinţei civile nr. 2182 din 26 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal Consiliul Naţional al Audiovizualului, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac şi modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei S.C. R.M. S.A. Bucureşti ca neîntemeiată.
A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile legale incidente în cauză şi a motivat contradictoriu hotărârea pronunţată, reţinând eronat că în contextul în care acuzaţiile au fost aduse de radiodifuzor trebuie pornit de la principiul că acuzaţiile trebuiau dovedite de către invitatul emisiunii, care le-a făcut, şi nu de către moderator. Faţă de această interpretare considerată greşită recurentul a arătat că principiile instituite de art. 42 din Codul audiovizualului sunt fără echivoc şi au în vedere două situaţii: 1. când acuzaţiile sunt aduse de invitat, acesta trebuie să probeze afirmaţiile acuzatoare sau să indice, cel puţin, probele care le susţin; 2. când acuzaţiile sunt aduse de radiodifuzor, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars. În Decizia de sancţionare nu a fost reţinut faptul că acuzaţiile au fost aduse de radiodifuzor, iar situaţia de fapt din Decizia de sancţionare a fost cea reglementată de teza I alin. (2) a art. 42 din Codul audiovizualului, anume când acuzaţiile sunt aduse de invitat iar rolul moderatorului este acela de a pune în vedere interlocutorului să probeze afirmaţiile acuzatoare sau să indice, cel puţin, probele care le susţin; în plus, stăruinţa moderatorului trebuie să fie convingătoare. În decizie, s-a mai precizat, nu s-a reţinut că acuzaţiile au fost formulate de radiodifuzor, iar prin afirmaţia că acuzaţiile au fost făcute de invitat şi nu de moderatoare instanţa de fond confirmă cele stabilite prin Decizia de sancţionare, în sensul că moderatoarea avea obligaţia de a solicita în mod convingător probe invitatului său, prin care acesta să dovedească acuzaţiile grave formulate la adresa unor persoane.
Prin sintagma "convingător" legiuitorul nu a avut în vedere numărul intervenţiilor unui moderator, ci obligaţia reală şi nu formală a acestuia de a cere probe unui invitat care formulează acuzaţii, iar atunci când acesta nu se conformează, de a interzice formularea de acuzaţii nedovedite. Or, în cauză, cum rezultă din raportul de monitorizare, intervenţia moderatoarei a fost una pur formală şi lipsită de eficienţă.
Recurentul a considerat că concluzia instanţei de fond, potrivit căreia nu se poate considera că prin lipsa unei stăruinţe convingătoare publicul este dezinformat, întrucât natura informaţiei oferite de interlocutor se prezumă a fi percepută corect, având în vedere poziţia politică şi discursul obişnuit al invitatului din emisiunea respectivă, nu are în vedere realităţile vieţii sociale şi politice. Această interpretare a primei instanţe, s-a relevat, ar oferi posibilitatea radiodifuzorului ca în cazul în care acuzaţiile sunt formulate de un om politic, eventual notoriu pentru discursurile sale, acesta să nu fie obligat să probeze acuzaţiile, iar în cazul oricăror alte persoane, regula să fie aplicabilă. Însă, s-a subliniat, regulile prevăzute de art. 42 din Codul audiovizualului sunt obligatorii pentru toţi invitaţii care înţeleg să formuleze acuzaţii într-o emisiune, indiferent de poziţia pe care o ocupă în societate la un moment dat. Actul normativ solicită probarea acuzaţiilor, fapt care presupune prezentarea unor dovezi; actul probaţiunii nu se materializează prin rostirea unei fraze cu privire la existenţa unor probe, adresată de moderator invitatului, ci prin prezentarea de către invitat a unor documente legale care să dovedească faptul că afirmaţiile acuzatoare sunt întemeiate.
Motivarea instanţei de fond, în sensul că după pauzele publicitare moderatoarea a revenit cerând dovezi este irelevantă, deoarece intervenţia moderatorului a avut acelaşi caracter formal, iar intervenţia senatorului G.F. nu a avut în vedere nici subiectul emisiunii şi nici acuzaţiile formulate, ci discuţiile purtate la Palatul Victoria pe marginea bugetului de stat pe anul 2009. Pe de altă parte, recurentul a mai precizat că motivarea instanţei de fond, potrivit căreia din Decizia de sancţionare nu rezultă care ar fi modalitatea prin care moderatoarea emisiunii să fie convingătoare nu este de asemenea întemeiată, întrucât Consiliul nu are competenţa de a indica prin Decizia de sancţionare o conduită de urmat de către radiofuzor în relaţiile cu invitaţii, radiodifuzorul având libertatea de a alege mijlocul pe care-l consideră cel mai potrivit pentru a asigura respectarea dispoziţiilor legale din domeniul audiovizualului, în funcţie de situaţia concretă. În speţă, s-a concluzionat, motivarea primei instanţe potrivit căreia nu i se poate imputa moderatoarei lipsa unei intervenţii ferme, întrucât aceasta nu s-a "manifestat identic" cu invitatul, neavând un discurs la aceeaşi intensitate, nu poate reprezenta un argument juridic pentru a justifica lipsa de stăruinţă a moderatoarei, ci, eventual, un mod diplomatic de a o disculpa pe aceasta.
Pe cale de consecinţă, s-a solicitat de către recurentă admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii reclamantei S.C. R.M. S.R.L. ca neîntemeiată, cu menţinerea deciziei contestate ca legală şi temeinică, urmare constatării, din probatoriul administrat, a următoarelor împrejurări:
- că într-o emisiune în care a fost pus în discuţie un subiect de interes public destul de sensibil, intimata reclamantă a înţeles să invite doar o singură persoană;
- în condiţiile în care nu a existat un echilibru, o pluralitate de opinii pe marginea subiectului dezbătut, invitatul a abordat cu totul alte subiecte;
- că în discursul său, invitatul a formulat acuzaţii grave, nedovedite, la adresa mai multor persoane;
- şi că în condiţiile în care aceste acuzaţii nu au fost dovedite, moderatoarea nu a intervenit ferm pentru a interzice continuarea discursului acuzator al invitatului care, de altfel, are un comportament previzibil şi din cauza căruia mulţi radiodifuzori au fost sancţionaţi pentru nerespectarea aceloraşi principii.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 55 din 27 ianuarie 2009 Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat radiodifuzorul S.C. R.M. S.A., titular al licenţei audiovizuale din 3 mai 2004 şi a deciziei de autorizare din 20 iulie 2007 pentru postul de televiziune R. TV cu amendă în cuantum de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, cu motivarea că moderatoarea emisiunii "Ediţie Specială" din data de 21 ianuarie 2009 a dat dovadă de atitudine formală lipsită de stăruinţă, întrucât a permis invitatului emisiunii să aducă acuzaţii penale şi morale neprobate, la adresa unor persoane, fiind astfel prejudiciate atât dreptul la propria imagine al celor acuzaţi cât şi dreptul publicului la o informare corectă, echilibrată şi imparţială. S-a mai arătat, în Decizia de sancţionare, că în emisiune nu au fost prezentate principalele puncte de vedere aflate în opoziţie, astfel încât să se asigure respectarea principiilor imparţialităţii, echilibrului şi liberei formări de opinii.
Potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (1) - (3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului, "(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. (2) În cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susţinute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-şi exprima punctul de vedere; dacă acuzaţiile sunt aduse de radiodifuzor, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars. (3) Realizatorii emisiunilor au obligaţia să respecte dreptul persoanei la propria imagine şi să pună în vedere interlocutorilor să probeze afirmaţiile acuzatoare sau să indice, cel puţin, probele care le susţin; stăruinţa moderatorului ... trebuie să fie convingătoare, astfel încât să ajute publicul să-şi formeze o opinie corectă". Pe de altă parte, în condiţiile art. 71 alin. (1) lit. a) din aceeaşi decizie a Consiliului Naţional al Audiovizualului, "În programele de ştiri şi dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială şi culturală, trebuie să respecte următoarele principii: a) asigurarea imparţialităţii, echilibrului şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică".
Instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că nu sunt întrunite în cauză condiţiile prevăzute de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care rezultă din raportul de monitorizare din data de 21 ianuarie 2009 că moderatoarea a solicitat, pe parcursul derulării emisiunii, în limitele unei stăruinţe rezonabile, dovezi din partea invitatului, la toate afirmaţiile acestuia.
Pe de altă parte, în mod corect s-a observat, prin hotărârea atacată, că nu sunt îndeplinite nici condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât în cadrul emisiunii în discuţie au fost prezentate principalele puncte de vedere exprimate în privinţa subiectului/temei abordate. În fapt, emisiunea a avut drept temă implicaţiile sociale ale adoptării Legii nr. 298/2008, fiind făcute pe parcursul acesteia comentarii asupra modalităţii de adoptare/votare în Parlament a legii respective. Mai mult, în vederea exprimării principalelor puncte de vedere referitor la acest subiect, pro şi contra, în emisiune au intervenit politicieni reprezentând partide şi minorităţi naţionale reprezentate/nereprezentate în Parlament, neputându-se astfel susţine că nu au fost respectate principiile imparţialităţii, echilibrului şi liberei formări de opinii.
În aceste condiţii, constatându-se că este temeinică şi legală hotărârea primei instanţe şi că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate în cauză se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva Sentinţei civile nr. 2182 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional al Audiovizualului, împotriva Sentinţei civile nr. 2182 din 26 mai 2009 a Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5695/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 923/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
