ICCJ. Decizia nr. 938/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 938/2010
Dosar nr.1858/2/2009
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Curţii de apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 2682 din 23 iunie 2009, respingând excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia insuficientei timbrări, a admis excepţia prematurităţii şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanţii T.G., T.I., B.I., S.G., ş.a.m.d., ca prematur introdusă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii prin mandatar C.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, emiterea şi transmiterea certificatelor de revoluţionar preschimbate şi toate documentele aferente acestora, precum şi obligarea acestuia la repararea prejudiciilor rezultate din omisiunea de preschimbare a certificatelor, de la data intrării în vigoare a OG nr. 1/2008.
A mai reţinut instanţa de fond că, prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia inadmisibilităţii, excepţia prematurităţii acţiunii şi excepţia insuficientei timbrări.
În ceea ce priveşte excepţia de neîndeplinire a procedurii prealabile, instanţa a reţinut că, din actele depuse la dosarul cauzei reiese că reclamanţii au formulat cereri privind preschimbarea certificatelor care au rămas nesoluţionate, sens în care a respins-o.
Referitor la excepţia de inadmisibilitate, instanţa a respins-o, arătând că dreptul reclamanţilor la preschimbarea certificatelor de revoluţionar este un drept prevăzut de lege.
Examinând excepţia insuficientei timbrări, invocată prin raportare la capătul de cerere privind daunele solicitate de reclamanţi, instanţa, de asemenea, a respins-o, reţinând că pretenţiile nu au fost cuantificate.
În fine, în ceea ce priveşte excepţia de prematuritate, instanţa de fond a constatat că prin OG nr. 1/2008 a fost prorogat termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, până la data de 30 iunie 2009 inclusiv, astfel că termenul prevăzut de lege pentru soluţionarea cererilor reclamanţilor nu a expirat.
2. Recursul declarat de reclamanţi
Împotriva sentinţei Curţii de apel, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii T.G., T.I., B.I., S.G., ş.a.m.d., invocând în drept dispoziţiile art. 3021, art. 303, art. 303 alin. (1) şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenţii critică hotărârea primei instanţe sub aspectul modului de rezolvare a excepţiei de prematuritate. Consideră că dreptul lor de a beneficia de preschimbarea certificatelor de revoluţionar s-a născut în momentul în care şi-au îndeplinit toate obligaţiile prevăzute de lege, adică în anul 2004 şi nicidecum la data de 30 iunie 2009, cum a considerat Curtea de apel. Pe lângă aspectele de nelegalitate constând în interpretarea eronată a dispoziţiilor Legii nr. 341/2004 privitoare la termen, recurenţii mai invocă şi implicaţiile sociale însemnate ale refuzului nejustificat al intimatului de a-şi îndeplini o obligaţie legală, constând în lipsirea lor pe o perioadă foarte îndelungată (peste 4 ani) de medicaţia cuvenită şi de celelalte drepturi acordate în virtutea calităţii de revoluţionar, în contextul în care legiuitorul a omis să prelungească valabilitatea certificatelor nepreschimbate.
3. Apărările formulate de intimatul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989
Intimatul nu a depus întâmpinare în termen legal.
Prin concluziile scrise prezentate la doar la data de 19 februarie 2010, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând toate excepţiile de ordine publică invocate la prima instanţă, respectiv lipsa plângerii prealabile, inadmisibilitatea, insuficienta timbrare şi prematuritatea, cu aceeaşi motivare.
Cât priveşte excepţia de prematuritate, intimatul a susţinut că nici în prezent dreptul recurenţilor nu este actual întrucât prin Legea nr. 391/2009 pentru aprobarea OUG nr. 84/2009 s-a prorogat termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 până la data de 30 aprilie 2010, inclusiv.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului de recurs, a apărărilor cuprinse în concluziile scrise, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
1.1. Examinarea excepţiilor reiterate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Analizând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţiile de procedură şi de fond, de ordine publică, reiterate în recurs de intimat, Înalta Curte constată că toate sunt nefondate şi au fost respinse în mod legal de Curtea de apel.
Excepţia privind insuficienta timbrare a cererii de chemare în judecată nu poate fi primită în contextul în care cererea de acordare a daunelor a fost generic formulată, fără indicarea unei câtimi concrete.
Referitor la procedura prealabilă, Înalta Curte observă că aceasta nu este obligatorie în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât recurenţii reclamă refuzul nejustificat de soluţionare a cererilor lor de către intimat.
În fine, inadmisibilitatea invocată de intimat cu titlu de excepţie vizează chestiuni de fond, din modul de argumentare al acesteia rezultând că intimatul formulează apărări referitoare la existenţa unor dosare incomplete sau conţinând inadvertenţe.
Ca urmare, în acest stadiu procesual, aceste apărări nu pot fi examinate.
1.2. Analiza motivului de casare invocat
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1989, în forma în vigoare la data soluţionării pricinii în primă instanţă, "Certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) şi (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 iunie 2009 inclusiv".
Din cuprinsul reglementării citate rezultă cu evidenţă că data de 30 iunie 2009 reprezintă termenul limită (dies ad quem) până la care intimatul-pârât trebuie să-şi îndeplinească obligaţia legală de preschimbare a certificatelor doveditoare a calităţii de revoluţionar.
Prin urmare, în speţă nu există niciun temei pentru a considera că dreptul recurenţilor-reclamanţi nu este actual iar demersul lor judiciar, din acest motiv, ar fi prematur.
Dimpotrivă, recurenţii-reclamanţi au demonstrat că au formulat cererile de preschimbare în termenul fixat prin dispoziţiile art. 91 din aceeaşi lege dar intimatul nu le-a soluţionat, aşteptând de fiecare dată prorogarea termenului limită, care, în prezent este data de 30 aprilie 2010, după cum s-a indicat la pct. I.3 din Decizia de faţă.
O asemenea abordare a cererilor recurenţilor este însă contrară nu numai literei legii dar şi spiritului reglementării, dedus chiar din titlul actului normativ (este o lege a recunoştinţei), deturnându-se practic întreaga procedură de la scopul pentru care a fost creată.
Ca efect al constatării caracterului nefondat al excepţiei de prematuritate şi al stabilirii faptului că dreptul afirmat de recurenţii-reclamanţi este actual, urmează ca instanţa de trimitere să analizeze dacă, în raport de circumstanţele concrete, refuzul soluţionării cererilor de preschimbare de către intimat are natura unui refuz nejustificat în sensul legii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) raportat la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul, cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii T.G., T.I., B.I., S.G., ş.a.m.d., împotriva Sentinţei civile nr. 2682 din 23 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 939/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5687/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
