ICCJ. Decizia nr. 976/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 976/2010
Dosar nr. 1131/44/200.
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.P.S.A. reclamantele SC M. SRL Galaţi şi SC M.D. SRL Galaţi au solicitat suspendarea aplicării Notei se serviciu nr. 201/2009 ce instituie obligativitatea prezentării, în cadrul controlului documentar pentru produsul sare importat din Ungaria, un buletin de analiză eliberat de un laborator de referinţă acreditat de Comunitatea Europeană.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că în baza Notei nr. 201 din 20 mai 2009 emise de A.N.S.V.P.S.A. sunt blocate în mai multe puncte vamale 3500 tone sare pentru consum alimentar importată din Ucraina.
Ambele societăţi au ca obiect principal de activitate de 5 şi respectiv 10 ani, comercializarea sării importate din Ucraina, din această activitate realizându-se un profit anual de aproximativ 1.000.000 Euro. Pentru desfăşurarea activităţii societăţile au demarat planuri de investiţii în realizarea cărora au împrumutat de la bănci sume importante de bani, respectiv 90.000 dolari SUA garantate ipotecar.
Blocarea activităţii de bază a societăţii a dat naştere mai multor efecte negative cum ar fi imposibilitatea onorării în termene a obligaţiilor, ceea ce determină riscul intrării în insolvenţă şi disponibilizării celor 20 de angajaţi.
În drept, au invocat dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin întâmpinare intimata a solicitat, în principal respingerea cererii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiţiei de a formula plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi în subsidiar respingerea cererii ca nefondată.
Instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii reţinând că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin depunerea la dosar a memoriului adresat Guvernului României şi A.N.S.V. precum şi adresa nr. 7702 din 19 iunie 2009 emisă de pârâtă ca răspuns la acest memoriu.
Prin sentinţa civilă nr. 171 din 6 august 2009 a admis cererile de suspendare formulate de SC M. SRL Galaţi şi SC M.D. SRL Galaţi şi a dispus suspendarea Notei de serviciu nr. 201 din 20 mai 2009 emisă de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond în dosarul nr. 1075/44/2009 având ca obiect cererea de anulare a acestui act administrativ.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut în esenţă că în cauză sunt îndeplinite cele două condiţii instituite de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 respectiv „cazul bine justificat" şi „prevenirea unei pagube iminente".
Astfel „cazul bine justificat" definit de art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ ca reprezentând împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ se regăseşte în cazul de faţă având în vedere că reclamantele invocă faptul că sarea este un produs de origine nonanimală şi nu poate fi încadrat ca produs agricol astfel încât nu-i este aplicabil Regulamentul nr. 733 din 15 iulie 2008 al Comisiei Europene. Fără a intra pe fondul cauzei, instanţa a apreciat că motivele invocate sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei privind existenţa „pagubei iminente" este evident că blocarea la punctele vamale a unui număr mare de vagoane încărcate cu sare determină un prejudiciu material previzibil, sigur ca producere, chiar dacă la momentul sesizării instanţei nu este posibilă aprecierea cu exactitate a prejudiciului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs A.N.S.V.P.S.A., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esenţă, că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a precizat că sarea importată de reclamante este un produs alimentar, astfel cum este definit în art. 2 din Regulamentul nr. 178/2002 al Parlamentului European, din 28 ianuarie 2002, măsura dispusă prin Nota nr. 201/2009 fiind luată în scopul prevenirii importului de produse asupra cărora exista suspiciunea că ar fi contaminate radioactiv, de interes sub acest aspect fiind dispoziţiile art. 14 din Regulamentul nr. 178/2002, mai sus amintit. Tocmai pentru a veni în sprijinul agenţilor economici, a mai precizat recurenta, a fost emisă Nota nr. 7757 din 1 iulie 2009 conform căreia toate produsele alimentare încadrate la codul tarifar 25.01 să poată fi introduse pe teritoriul României însoţite de un buletin de analiză eliberat de I.I.S.P.V. pentru fiecare transport în parte, urmând ca prelevarea de probe pentru determinarea nivelului de contaminare radioactivă să fie efectuată de către inspectorii din posturile de inspecţie la frontieră, cu competenţe în acest domeniu. În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta a arătat că soluţia instanţei este greşită deoarece se bazează pe o interpretare eronată a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în realitate, condiţiile cerute pentru a se dispune suspendarea actelor administrative nefiind îndeplinite. Astfel, a precizat recurenta, nu se poate vorbi de o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ întrucât Nota nr. 201/2009 a fost emisă în baza Regulamentului nr. 733 din 15 iulie 2008 privind condiţiile de import a produselor agricole originare din ţările terţe, ceea ce conduce la concluzia că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat. Nu este îndeplinită nici condiţia pagubei iminente, instanţa de fond omiţând să observe că prin măsura dispusă nu s-a comis un abuz prin încălcarea dreptului legitim al reclamantelor de a desfăşura activitate de comerţ, cum susţin acestea, ci dimpotrivă, prin Nota nr. 775/2009 s-a venit în sprijinul agenţilor economici.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de fond, prin sentinţa civilă nr. 201 din 13 octombrie 2009, a admis acţiunea principală formulată de reclamante, în consecinţă, a anulat actul a cărui suspendare s-a solicitat în prezenta cauză, în speţă fiind incidente prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
În textul legal precitat se prevede că: „În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14 se prelungeşte de drept la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)".
Având ca reper acest text de lege şi observând că Nota de serviciu nr. 201 din 20 mai 2009 emisă de pârâtă a fost anulată de judecătorul fondului, urmează ca suspendarea în prezenta cauză să opereze până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de fond, astfel că analizarea motivelor de recurs a devenit superfluă, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu le va mai examina.
Faţă de cele ce preced, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de A.N.S.V.P.S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.S.V.P.S.A. împotriva sentinţei civile nr. 171 din 6 august 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 965/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 982/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
