ICCJ. Decizia nr. 957/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 957/2010
Dosar nr. 8039/1/200.
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1057 din data de 25 februarie 2009, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul C.S.E. Piteşti (fost A.S.E. Piteşti) împotriva sentinţei civile nr. 3213 din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele sentinţei următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României, având în vedere H.C.L. Piteşti nr. l94/1999,instanţa de fond a apreciat-o ca neîntemeiată, citarea Guvernului în calitate de pârât, în conformitate cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, făcându-se prin raportare la calitatea sa de emitent al HG nr. 447/2002 şi HG nr. 2060/2004 precum şi cu privire la H.C.M. nr. 609/1972.
Susţinerea nelegalităţii H.C.M. nr. 609/1972 prin nepublicarea ei în Buletinul Oficial este neîntemeiată, potrivit instanţei de fond întrucât actul administrativ unilateral este cu caracter individual iar nu normativ.
De altfel , şi instanţa de fond a reţinut că suprafaţa de teren ce constituie baza sportivă este trecută în folosinţa gratuită la C.N.E.F.S. pe durată nedeterminată, întrucât administratorul ei era unitatea de administrare a parcurilor ce are alt profil decât activitatea sportivă.
Hotărârea Consiliului Local Piteşti nr. 194/1999 prin care se însuşeşte inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului Piteşti, face parte din hotărârea atacată, nu este un act normativ şi deci nu era necesară (din punct de vedere al efectelor juridice) publicarea ei.
Mai mult decât atât, arată înalta Curte, HG nr. 447/2002 privind atestarea bunurilor aparţinând domeniului public al Judeţului Argeş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din Judeţul Argeş, a fost publicată în M.Of., Partea I nr. 609 din 16 august 2002.
Cele două hotărâri ale Consiliului Local Piteşti (nr. 194/1999 şi nr. 447/2002) au fost apreciate de instanţa de fond ca legale, statul în calitate de titular al dreptului de proprietate putând decide cu respectarea cerinţelor prevăzute de Legea nr. 213/1998 asupra trecerii unor bunuri din domeniul public de interes naţional în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale.
De altfel, „existenţa unui drept de administrare asupra imobilelor în litigiu nu poate fi opus Guvernului, care în virtutea prerogativelor conferite de lege este competent să dispună trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ teritoriale".
S-a mai reţinut că Guvernului îi revine potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, competenţa de a atesta prin hotărâre apartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean sau local după caz. De altfel, inventarul însuşit de Consiliul Local al Municipiului Piteşti, în care erau menţionare bunurile care aparţin domeniului public al acestei unităţi administrativ teritoriale nu a fost contestat.
Cu privire la HCM nr. 609/1972, act administrativ unilateral, în mod corect instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate. Motivarea respingerii este legată de necesitatea respectării principiului securităţii raporturilor juridice consacrat de Jurisprudenţa C.E.D.O. care impune stabilirea unei limite temporale în interiorul căreia să poată fi examinată legalitatea unui act administrativ individual, pentru proteguirea unor drepturi câştigate.
Actul administrativ a fost emis în urmă cu 37 de ani fată de momentul judecării şi cu 32 de ani înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ şi fiscal. Legea nr. 554/2004 nu poate fi aplicată unor raporturi juridice născute anterior apariţiei sale încălcându-se principiul stabilităţii raporturilor juridice.
Concluzionează instanţa arătând că cele două acte administrative unilaterale individuale au fost corect apreciate de instanţa de fond, şi faţă de caracterul lor de acte administrative individuale nu era necesară nici publicarea lor în Monitorul Oficial.
împotriva acestei decizii, la data de 13 octombrie 2009 a formulat cerere de revizuire, revizuentul C.S.E. Piteşti invocând în drept prevederile art. 322 pct. 2 teza I C. proc. civ., când instanţa „s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
În motivarea cererii de revizuire se arată că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unei excepţii cu care nu a fost învestită.
Astfel, s-a reţinut că în mod corect, instanţa de fond ar fi respins analizarea nelegalitatii HCM nr. 609/2002 având în vedere inadmisibilitatea aplicării Legii nr. 554/2004 unui act administrativ emis cu 32 de ani anterior intrării sale în vigoare.
Acest argument, invocat de instanţa de recurs pentru menţinerea soluţiei instanţei de fond cu privire la legalitatea HCM nr. 609/1972, reprezintă indubitabil o veritabilă excepţie de inadmisibilitate, excepţie ce nu a fost invocată de niciuna dintre părţi, nici de instanţa din oficiu, nefiind pusă în discuţia părţilor.
Prin întâmpinare intimatul Ministerul Tineretului şi Sportului a solicitat respingerea cererii de revizuire, motivând că nu are calitate procesual pasivă.
Din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire în raport de prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând cu prioritate această excepţie conform art.137 C. proc. civ., instanţa constată că este întemeiată.
Conform prevederilor legale invocate, revizuirea se poate formula împotriva unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
cererea de revizuire este inadmisibilă fiind îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul, respectiv prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul ca nefondat.
Intimatul Ministerul Tineretului şi Sportului este continuatorul A.N.S. care a avut calitate procesual pasivă în litigiul de fond. În conformitate cu art. 16 din OUG nr. 221 din 23 decembrie 2008 s-a înfiinţat Ministerul Tineretului şi Sportului prin comasarea A.N.T. cu A.N.S., instituţii publice care se desfiinţează.
În această cale extraordinară de atac, se menţine cadrul procesual, motiv pentru care Ministerul Tineretului şi Sportului are calitate procesual pasivă.
În temeiul acestor considerente, Înalta Curte a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C.S.E. Piteşti împotriva deciziei nr. 1057 din 25 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 949/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 965/2010. Contencios → |
|---|
