ICCJ. Decizia nr. 965/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 965/2010
Dosar nr. 81/44/200.
Şedinţa publică din 23 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 35 din 18 martie 2008 pronunţată în dosarul nr. 81/44/2008 Curtea de Apel Galaţi a respins cererea de suspendare a executării HG nr. 1176/2007, cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 42 din 27 februarie 2009 pronunţată în acelaşi dosar, Curtea de Apel Galaţi a respins acţiunea reclamantei, având ca obiect anularea aceleiaşi hotărâri de guvern.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a avut în vedere următoarele:
Prin acţiunea de faţă reclamanta a chemat în judecată pe pârât, solicitând anularea HG nr. 1176/2007 deoarece prin aceasta a fost încălcat dreptul de proprietate al său cu privire la construcţiile pe care le-a dobândit prin cumpărare în Galaţi de la SC D.T.C. SRL, dar şi asupra dreptului de folosinţă asupra terenului aferent construcţiilor pe care îl deţine în temeiul contractului de locaţiune nr. 7227 din 12 octombrie 2004.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a susţinut că a dobândit imobilul construit pe o suprafaţă de 2.764 mp. Potrivit autorizaţiei de construire nr. 3468 din 10 aprilie 1992, dreptul de proprietate fiind intabulat.
Pe terenul în suprafaţă de 3668 mp pe care SC D.R. îl deţinea în baza contractului de închiriere nr. 900/1999 a fost ridicată construcţia care în prezent este proprietatea reclamantei. în contractul de vânzare cumpărare nr. 1/2007 prin care reclamanta a achiziţionat imobilul cu destinaţie atelier de reparaţii, a fost inserată condiţia suspensivă potrivit căreia, dispunătoarea se obliga să obţină acordul proprietarului, adică C.N.A.P.D.M. Galaţi de a reînnoi locaţiunea asupra terenului, acord realizat p contractul de locaţiune intervenit între acestea potrivit contractului 7227 din 12 octombrie 2007.
Datorită faptului că terenul se află în proprietatea privată a C.N.A.P.D.M. reclamanta a apreciat că prin Hotărârea de Guvern criticată a fost încălcat, pe de parte dreptul de proprietate al C.N.A.P.D.M. Galaţi cât şi dreptul său de locaţiune.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, mai întâi invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţie respinsă, apoi pe fond. A susţinut pârâtul că terenul în litigiu face parte din domeniul public, astfel încât contractul de închiriere încheiat de reclamantă era deţinut numai în administrare de către C.N.A.P.D.M. Galaţi, motiv pentru care prin hotărârea criticată Guvernul României a dispus asupra unui bun care îi aparţinea pe deplin.
În dovedirea susţinerilor lor, părţile s-au folosit de proba cu înscrisuri şi expertiza topografică.
Din HG nr. 1176 din 26 septembrie 2007 rezultă că s-a dispus transmiterea unor bunuri din proprietatea C.N.A.P.D.M. în administrarea C.E.R.O.N.A.V. Printre acestea a fost transmis în administrare şi terenul portuar în suprafaţă de 4.524,4 mp, în litigiu.
Din extrasul de carte funciară nr. 2150 din 7 octombrie 2005, nedefinitivă, rezultă că asupra terenului cu construcţii situat in Galaţi, exercita un drept de proprietate C.N.A.P.D.M. Galaţi şi reclamanta. În Partea a III-a este înscris dreptul de folosinţă asupra terenului în favoarea SC D.T.C. SRL pe o durată de 10 ani conform contractului de închiriere nr. 900/1999.
Din contractul de vânzare cumpărare nr. 1 din 22 septembrie 2004 rezultă că SC D.R. a vândut reclamantei un atelier de reparaţii în suprafaţă de 2.764 mp compus din construcţii edificate pe suprafaţa de teren totală de 3.668 mp aparţinând C.N.C.P.A.D.M. Galaţi. Cu privire la teren, părţile au convenit ca vânzătoarea să obţină acordul C.N.C.P.A.D.M. pentru înnoirea contractului de locaţiune. Acest acord a fost obţinut, astfel încât la data de 12 octombrie 2004, între C.N.A.P.D.M. Galaţi şi reclamantă s-a încheiat o nouă convenţie pentru locaţiunea terenului în suprafaţă de 3.668 mp pe o durată de un an.
Analizând întregul material probator administrat în cauză Curtea a apreciat că acţiunea este nefondată şi a respins-o ca atare, potrivit şi celor solicitate prin cererea de intervenţie.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecăţii, reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui drept proteguit de lege, aşa încât soluţia de respingere a acţiunii sale se impune pentru următoarele considerente:
Este de principiu ca dobânditorul unui drept nu poate avea mai mult decât dispunătorul de la care l-a dobândit. Aşa fiind, asupra terenului în litigiu, despre care face vorbire reclamanta, SC D.T.C. SRL Galaţi, nu avea un drept de proprietate ci doar un drept de locaţiune întemeiat pe convenţia încheiată cu C.N.A.P.D.M. Galaţi, pentru o durată de 10 ani.
Din contractul de vânzare cumpărare intervenit intre aceleaşi părţi, rezultă că reclamanta a cumpărat doar construcţii, nu şi teren, asupra căruia C.N.A.P.D.M. avea doar un drept de administrare, teren care i-a fost închiriat reclamantei.
Este aşadar limpede, că reclamanta are asupra terenului în suprafaţă de 3668 mp doar un drept de folosinţă dobândit prin locaţiune. Ea nu are nici-un drept real, care sa-i fie opozabil pârâtului sau intervenientului, astfel încât actele de dispoziţie ale Guvernului României îi sunt perfect opozabile.
Pe de altă parte, hotărârea criticată nu-i afectează dreptul de locaţiune în măsura în care acesta mai există şi este actual deoarece potrivit art. 1441 C. civ. operează tacita reconducţiune.
Constatând aşadar că dreptul subiectiv de locaţiune al reclamantei nu a fost în nici-un chip încălcat prin HG nr. 1176/2007, curtea a respins ca nefondată acţiunea de faţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., Curtea a obligat pe reclamantă la plata către pârât a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal a formulat recurs, separat, reclamanta SC H.T. SRL Galaţi.
În motivarea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 35 din 18 martie 20098, reclamanta a arătat, în esenţă, că în mod eronat prima instanţă a respins cererea de suspendare a HG nr. 1176/2007, cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, a arătat reclamanta, există plângere prealabilă formulată împotriva HG nr. 1176/2007, iar în privinţa cazului bine justificat este de observat că există pentru acelaşi teren două cărţi funciare, nr. 2150 şi nr. 53870, în fiecare fiind menţionat un alt proprietar – C.N.A.P.D.M. Galaţi S.A. şi Statul Român, fără ca în C.F. nr. 53870/2007 să fie individualizat concret terenul despre care s-a reţinut că este în proprietatea statului român şi în administrarea C. În privinţa condiţiei pagubei iminente, reclamanta a arătat că deţine construcţii edificate în baza autorizaţiei nr. 3486/10 aprilie 1992, intabulate în cartea funciară, iar pentru punerea în aplicare a terenului s-a solicitat eliberarea terenului, ceea ce evident i-ar cauza o pagubă. În fine, a mai precizat reclamanta, prima instanţă nu a luat în considerare înscrisurile depuse în probaţiune şi nici nu a arătat în ce măsură sunt utile cauzei sau trebuie să fie înlăturate şi motivul pentru care trebuie înlăturat.
În motivarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 42 din 27 februarie 2009, reclamanta a arătat, în esenţă, că justifică un interes, iar legitimitatea acestuia rezidă din raporturile contractuale şi din atributele dreptului de proprietate, S.C. H.T. S.R.L. Galaţi având un drept de folosinţă dobândit în baza unui contract de închiriere, precum şi un drept de proprietate ce are ca izvor un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu proprietarul terenului. De asemenea, reclamanta a mai arătat că hotărârea instanţei de fond cuprinde o serie de inadvertenţă cu privire la starea de fapt, în sensul că se reţine, pe de o parte, că terenul în discuţie este în domeniul public al statului, iar pe de altă parte, că se află în proprietatea C.N.A.P.D.M. S.A. Galaţi când, de fapt, trebuie să reţină că se află în proprietatea C.N.A.P.D.M. Galaţi. În fine, a mai arătat reclamanta, Legea nr. 213/1998 nu conferă posibilitatea trecerii bunurilor din proprietatea privată în domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale, exproprierea fiind singura cale prin care bunuri imobile pot fi trecute din proprietatea privată în proprietate publică.
În motivarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 35 din 18 martie 2008, reclamanta a arătat, în esenţă, că în mod eronat s-a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără să se observe însă că există un caz bine justificat în sensul că pentru acelaşi teren au fost deschise două cărţi funciare, nr. 2150 şi nr. 53870, în prima fiind menţionat ca proprietar C.N.A.P.D.M. Galaţi, iar în cea de a doua, proprietar apare Statul Român. În privinţa pagubei iminente, reclamanta a arătat că C., în aplicarea HG nr. 1176/2997, i-a cerut eliberarea terenului, or evacuarea unor construcţii echivalează cu distrugerea acestora, fiind, aşadar, în situaţia de a suferi un prejudiciu.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum şi din perspectiva art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte costată că nu sunt motive pentru casarea/modificarea sentinţelor recurate.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, ambele recursuri vor fi respinse pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Cum a reţinut şi prima instanţă, reclamanta nu justifică vătămarea unui drept al său prevăzut de lege sau vătămarea unui interes legitim privat (protejat de lege). Aşa cum a statuat şi cu alte ocazii, Înalta Curte învederează că drepturile ce decurg dintr-un contract de drept privat nu pot fi asimilate drepturilor fundamentale prevăzute de Constituţie sau de lege, iar un interes legitim privat nu este prioritar unui interes legitim public. Or, reclamanta invocă prin acţiune, astfel de drepturi ce decurg dintr-un contract de drept privat - dreptul de locaţiune asupra terenului în discuţie şi dreptul de proprietate asupra unor construcţii – susţinând că a fost tulburată în exerciţiul acestora prin adoptarea actului administrativ contestat.
În primul rând, este de observat că prin HG nr. 1167/2007, contestată prin prezenta acţiune, nu s-a dispus nici o măsură care să afecteze drepturile pe care reclamanta susţine că i-au fost încălcate, Decizia luată prin respectiva hotărâre de guvern vizând exclusiv înlocuirea administratorului unor bunuri proprietate publică a statului român, decizie care are drept bază legală art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, textul legal precitat fiind, de altfel, indicat în mod expres în preambulul hotărârii.
În acest sens, în termenii H. G. nr. 1176/2007 s-a stabilit că: „Art. 1. - (1) Se aprobă transmiterea unor bunuri proprietate publică a statului, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din administrarea Ministerului Transporturilor şi din concesiunea C.N.A.P.D.M. SA" Galaţi în administrarea C.R.P.P.P.T.N. - C., în vederea asigurării realizării obiectivului de investiţii "Centrul de pregătire personal navigant C. Galaţi", aprobat în condiţiile legii.
(2) Contractul de concesiune încheiat între Ministerul Transporturilor şi C.N.A.P.D.M. SA Galaţi se modifică în mod corespunzător, conform legislaţiei în vigoare.
Art. 2, - Predarea-preluarea terenului prevăzut la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri".
Având ca reper dispoziţiile legale precitate, rezultă cu puterea evidenţei că singura măsură dispusă prin hotărârea contestată - înlocuirea unui administrator (Ministerul Transporturilor) cu alt administrator C. Galaţi) de către proprietar - Statul Român - nu poate, în sine, să fie vătămătoare pentru alte persoane şi în nici un caz nu se poate reţine că prin aceasta s-ar fi adus atingere drepturilor la care se referă reclamanta în acţiunea sa – un drept de locaţiune pe o perioadă determinată şi un drept de proprietate asupra unei construcţii cu caracter provizoriu.
Referirea din recurs la încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998, în sensul că acest act normativ nu permite trecerea bunurilor din proprietatea privată în domeniul public al statului, este complet lipsită de relevanţă. În raport de conţinutul HG nr. 1176/2007, rezultă fără echivoc că bunurile la care se referă hotărârea contestată nu au fost trecute din proprietatea privată în domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, ci au fost şi au rămas şi pe mai departe în proprietatea publică a statului.
În altă ordine de idei, în ipoteza în care prin HG nr. 1167/2007 s-ar fi încălcat dreptul de proprietate al C.N.A.P.D.M., cum susţine reclamanta, doar aceasta ar justifica o acţiune în contencios administrativ, dacă într-adevăr Guvernul ar fi dispus asupra terenului deţinut în proprietate de C.N.A.P.D.M., conform C.F. nr. 2150.
Hotărârea instanţei de fond nu conţine inadvertenţe cum se susţine în recursul reclamantei. În realitate, judecătorul fondului analizând susţinerile din acţiune s-a referit, de altfel cât se poate de corect, la neafectarea drepturilor de locaţiune al reclamantei, observând că SC H.T. SRL nu posedă un drept real asupra terenurilor care să-i fie opozabil Guvernului, ci doar un drept de locaţiune întemeiat pe o convenţie încheiată de C.N.A.P.D.M. cu SC D.R.T.C. SRL
În ceea ce priveşte recursul împotriva sentinţei civile nr. 35 din 18 martie 2008 urmează, de asemenea, să fie respins.
Conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554 /2004, suspendarea actului administrativ contestat operează până la judecarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cum prin prezenta decizie se soluţionează recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 42 din 27 februarie 2009 a Curţi de Apel Galaţi, respectiv a hotărârii judecătoreşti prin care s-a tranşat litigiul ce avea ca obiect anularea hotărârii de guvern a cărei suspendare a solicitat-o reclamanta, nu se mai justifică suspendarea hotărârii în discuţie, astfel că examinarea motivelor de recurs este superfluă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de S.C. H.T. S.R.L. Galaţi împotriva sentinţei nr. 35 din 18 martie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi a sentinţei nr. 42 din 27 februarie 2009 a aceleiaşi instanţe, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 957/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 976/2010. Contencios → |
|---|
