ICCJ. Decizia nr. 982/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 982/2010
Dosar nr. 483/35/2009
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii L.V. şi L.I.B. au formulat contestaţie în anulare şi recurs împotriva deciziei nr. 174/CA/2009-R din 26 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, a deciziei nr. 340/CA/2008-R din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, a sentinţei civile nr. 219 din 30 martie 2007 a Tribunalului Bihor şi a deciziei nr. 142 din 10 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea.
La data de 17 decembrie 2009 contestatorii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor OUG nr. 50/2006, OUG nr. 137/2008; OUG nr. 154/2007; Legea nr. 137/2008; art. 51 lit. h) din Legea nr. 304/2004.
Au mai invocat totodată şi excepţia de nelegalitate a Hotărârii din 31 august 2009 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Oradea, respectiv a Hotărârii din 18 septembrie 2009 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Oradea prin care s-a dispus restrângerea activităţii de judecată a acestei instanţe, ca formă de protest; a Hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor din data de 28 septembrie 2009 prin care s-a hotărât suspendarea provizorie a măsurilor privind restrângerea activităţii de judecată şi a programului de lucru cu publicul a hotărârii expectate la care se face referire în Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Oradea din data de 28 septembrie 2009 în maniera „ … până la data de 30 octombrie 2009, dată la care se va reanaliza modul de soluţionare concretă a solicitărilor exprimate iniţial", a procedurii, procesului, jurisdicţiei din dosarul nr. 483/35/2009 al Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anularea actului emis de autorităţi publice locale – contestaţie în anulare.
A precizat totodată că cererea de recurs vizează doar Decizia nr. 174/2008 a Curţii de Apel Oradea.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 17 decembrie 2008 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor OUG nr. 50/2006; OUG nr. 154/2007; Legea nr. 137/2008; OUG nr. 137/2008, art. 51 lit. h) din Legea nr. 304/2004.
A respins excepţia de nelegalitate a Hotărârii din data de 31 august 2009 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Oradea prin care s-a dispus restrângerea activităţii de judecată a acestei instanţe ca formă de protest, a Hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Oradea din data de 28 septembrie 2009 prin care s-a hotărât suspendarea provizorie a măsurilor privind restrângerea activităţii de judecată şi a programului de lucru cu publicul, a hotărârii expectate la care se face referire în Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Oradea din data de 28 septembrie 2009 în maniera „ … până la data de 30 noiembrie 2009, dată la care se va reanaliza modul de soluţionare concretă a solicitărilor exprimate iniţial", a procedurii, procesului, jurisdicţiei din dosarul nr. 483/35/2009 al Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anulare act emis de autorităţi publice locale – contestaţie în anulare.
A trimis cererea de recurs împotriva deciziei nr. 174/2009 a Curţii de Apel Oradea instanţei superioare, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor OUG nr. 50/2006, OUG nr. 154/2007, Legii nr. 137/2008, OUG nr. 137/2008 şi art. 51 lit. h) din Legea nr. 304/2004 faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea a apreciat că nu există legătură între excepţiile invocate şi soluţionarea pe fond a cauzei şi a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Cu privire la excepţia de nelegalitate a Hotărârii din 31 august 2009 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Oradea, respectiv a Hotărârii din 18 septembrie 2009 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Oradea prin care s-a dispus restrângerea activităţii de judecată a acestei instanţe, ca formă de protest; a Hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor din data de 28 septembrie 2009 prin care s-a hotărât suspendarea provizorie a măsurilor privind restrângerea activităţii de judecată şi a programului de lucru cu publicul a hotărârii expectate la care se face referire în Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Oradea din data de 28 septembrie 2009 în maniera „ … până la data de 30 octombrie 2009, dată la care se va reanaliza modul de soluţionare concretă a solicitărilor exprimate iniţial", a procedurii, procesului, jurisdicţiei din dosarul nr. 483/35/2009 al Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anularea actului emis de autorităţi publice locale – contestaţie în anulare, s-a apreciat de asemenea că nu are legătură cu soluţionarea cauzei aşa cum impun prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
În fine, constatându-se că s-a declarat recurs împotriva deciziei nr. 174/2009 a Curţii de Apel Oradea s-a dispus dezataşarea cererii de recurs şi trimiterea dosarului nr. 1068/35/CA/2008 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – instanţa superioară.
Împotriva acestei încheieri, contestatorii au declarat recurs criticând soluţia primei instanţe doar în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate.
În motivarea cererii recurenţii s-au referit la „Avizul favorabil cu observaţii pentru preluarea bugetului instanţelor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", în sensul că propunerea legislativă privind completarea art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară de administrare a bugetelor instanţelor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este de natură să consolideze independenţa justiţiei şi prestigiul acesteia a fost avizată de Consiliul Superior al Magistraturii cu observaţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere propunerile Consiliului Superior al Magistraturii recurenţii au considerat că excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu cauza ce face obiectul dosarului nr. 483/35/2009.
Curtea analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Recurenţi au înţeles să critice hotărârea instanţei de fond doar în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor OUG nr. 50/2006, OUG nr. 154/2007, Legea nr. 137/2008, OUG nr. 137/2008 şi art. 51 lit. h) din Legea nr. 304/200.
Prima instanţă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă reţinând că nu există nici o legătură între excepţiile invocate şi soluţionarea cauzei aşa cum prevăd dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale:
„(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."
În cauză contestatorii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor OUG nr. 50/2006; OUG nr. 154/2007; Legea nr. 137/2008; OUG nr. 137/2008 şi art. 51 lit. h) din Legea nr. 304/2004, iar litigiul existent între părţi are ca obiect „anularea actelor administrative intitulate adeverinţa nr. 58 din 17 decembrie 2002 şi respectiv adeverinţa nr. 59 din 17 decembrie 2002 şi recunoaşterea dreptului de preemţiune de a cumpăra terenul care se învecinează cu proprietatea lor."
Mai mult decât atât litigiul se află în faza procesuală a contestaţiei în anulare.
Aşa fiind, cum dispoziţiile legale a căror excepţie de neconstituţionalitate au fost invocată nu au legătură cu litigiul aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nu este îndeplinită iar cererea este inadmisibilă.
În concluzie, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. se va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Respinge recursul declarat de L.V. şi L.I.B. împotriva Încheierii din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 976/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 987/2010. Contencios → |
|---|
