ICCJ. Decizia nr. 1009/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1009/2011
Dosar nr. 6195/2/2010
Şedinţa publică din 18 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3467 din 21 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC O.A.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. şi a dispus suspendarea procesului verbal nr. x până la soluţionarea pe fond a acţiunii.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, incidenţa prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a fost promovat recurs în termen legal de către pârâtă, care a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., modificarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
În dezvoltarea căii extraordinare de atac, recurenta a realizat un istoric al litigiului de faţă şi a prezentat argumentele care pledează în favoarea legalităţii actului administrativ aflat în discuţie.
În esenţă, în concepţia recurentei-pârâte, intimata-reclamantă nu a probat îndeplinirea cerinţelor legale a cazului bine justificat şi a pagubei iminente pentru a opera suspendarea efectelor actului administrativ atacat şi a prezentat apărări de fond, care trebuiau analizate de magistratul învestit cu soluţionarea acţiunii în anulare.
Prin întâmpinarea existentă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La ultimul termen de judecată din 18 februarie 2011, apărătorul intimatei a învederat instanţei de control judiciar faptul că prezentul recurs a rămas fără obiect, iar partea adversă a recunoscut faptul că suspendarea a încetat, ca urmare a pronunţării sentinţei prin care a fost soluţionată acţiunea în anulare.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., dar şi al art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, respingerea recursului ca nefondat.
În acest context, nu trebuie ignorat faptul că hotărârea judecătorească supusă analizei prezentei căi extraordinare de atac poate fi supusă recursului, în raport de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., de art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, astfel că recursul de faţă are ca obiect sentinţa nr. 3467 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că efectele suspendării pronunţate de judecătorul de contencios administrativ s-au produs, având în vedere proba cu înscrisuri administrată în cele 2 faze procesuale.
Mai precis, din dovada administrată în temeiul art. 305 C. proc. civ., în recurs, rezultă faptul că, la data de 14 februarie 2011, a fost respinsă acţiunea precizată având ca obiect anularea actului administrativ aflat în discuţie, ca neîntemeiată.
În plus, mai trebuie menţionat art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care a stat la baza admiterii cererii de suspendare: „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Aşadar, faţă de situaţia de fapt anterior expusă, de concluziile părţilor la ultimul termen de judecată din 18 februarie 2011, Înalta Curte constată că efectele suspendării atacate cu recurs în prezenta cauză s-au produs, astfel că nu mai prezintă relevanţă cercetarea motivelor de recurs şi că se impune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinţei nr. 3467 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1006/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1010/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
