ICCJ. Decizia nr. 1019/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1019/2011
Dosar nr. 4197/2/2009
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1180 din 9 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:
- a admis acţiunea precizată la data de 09.03.2010 privind pe reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Tineretului şi Sportului şi intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor, acţiune având ca obiect anularea Ordinului ministrului tineretului şi sportului nr. 540 din 23 aprilie 2009, prin care s-a prevăzut că, în temeiul art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, funcţia publică de conducere de director executiv al Direcţiei pentru Sport a Judeţului Neamţ se desfiinţează, iar domnului P.G. - director executiv - îi încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcţia publică de conducere la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009;
- a anulat Ordinul nr. 540 din 23 aprilie 2009 emis de ministrul tineretului şi sportului;
- a respins cererea de intervenţie formulată de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (reorganizat ulterior ca Ministerul Administraţiei şi Internelor). Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut următoarele: Ordinul contestat a fost emis în temeiul OUG nr. 37/2009, care a fost abrogată prin art. XIV din OUG nr. 105/2009, în privinţa căreia, prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. 1.
A reţinut Curtea de apel că, întrucât OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, prin care funcţia de conducere de director executiv s-a desfiinţat, a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009, nu mai subzistă motivul eliberării din funcţie a reclamantului.
2. Cererile de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 1180 din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâtul Guvernul României şi Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret (organ de specialitate al administraţiei publice centrale care a preluat atribuţiile fostului Minister al Tineretului şi Sportului, desfiinţat in baza art. 6 din O. U.G. nr. 115/2009).
2.1. Recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret
Recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Prin criticile din recurs, recurenta-pârâtă susţine că intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia publică în temeiul art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 şi că ordinul contestat este legal fiind emis în temeiul art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, iar prin art. IV din OUG nr. 105/2009 s-a prevăzut că funcţiile publice sunt şi rămân desfiinţate, astfel că instanţa în mod greşit a reţinut că nu mai subzistă motivul eliberării din funcţie a reclamantului.
2.2. Recursul declarat de pârâtul Guvernul României
Recurentul-pârât Guvernul României a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, întrucât emitentul actului contestat este Ministerul Tineretului şi Sportului, iar Guvernul României nu are calitatea de angajator al reclamantului.
3. Hotărârea instanţei de recurs
3.1. Recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret este nefondat.
în cauză este necontestat faptul Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 540 din 23 aprilie 2009, prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere şi a cărui anulare este solicitată în prezenta cauză, a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, potrivit cărora:
„(1) Funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta, precum şi adjuncţii acestuia, se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă".
De asemenea, este necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/ 2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă(...) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (...)".
Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin OUG nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Totodată, este necontestat că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din OUG nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul OUG nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
In plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea OUG nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte reţine că întemeiat şi legal a apreciat instanţa de fond că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională.
Sunt neîntemeiate susţinerile din recurs referitoare la faptul că legalitatea ordinului contestat este validată de faptul că actul a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, întrucât legalitatea actului este afectată tocmai de viciul de constituţionalitate al prevederilor în temeiul şi în executarea cărora a fost emis.
Pentru argumentele anterior arătate, nu pot fi primite susţinerile din recurs referitoare la abrogarea OUG nr. 37/2009, cele referitoare la faptul că prin art. IV alin. (1) a din OUG nr. 105/2009 s-a prevăzut că sunt şi rămân desfiinţate funcţiile de genul celei din care a fost eliberată reclamanta ori susţinerile referitoare la faptul că deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor.
Faţă de aceste susţineri, Înalta Curte reţine că desfiinţarea funcţiei publice deţinute de reclamant prin cele două ordonanţe este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituţionale, revenindu-se astfel la forma şi structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică şi ale cărei dispoziţii sunt de natură să asigure stabilitatea funcţiei publice, ca element al securităţii sociale, este cert stabilit că au fost încălcate în cauză.
Admiterea opiniei contrare a recurentei ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituţionalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.
3.2. Recursul declarat de pârâtul Guvernul României este fondat.
După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul are ca obiect anularea Ordinului ministrului tineretului şi sportului nr. 540 din 23 aprilie 2009, prin care s-a prevăzut că, în temeiul art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, funcţia publică de conducere de director executiv al Direcţiei pentru Sport a Judeţului Neamţ se desfiinţează, iar domnului P.G. - director executiv - îi încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcţia publică de conducere la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009.
Astfel fiind, în condiţiile în care reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ emis de Ministerul Tineretului şi Sportului (al cărui succesor în drepturi şi obligaţii este Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care funcţionează în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului), iar Guvernul României nu este parte în raportul juridic de funcţie publică dintre reclamant şi ministerul respectiv, în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României. în acelaşi sens, faptul că intimatul-reclamant nu are nicio pretenţie în contradictoriu cu Guvernul României rezultă şi din precizarea de acţiune formulată la termenul din 9 martie 2010, când P.G. a precizat că singurul capăt de cerere a rămas anularea Ordinului ministrului tineretului şi sportului nr. 540 din 23 aprilie 2009 şi nu mai insistă în soluţionarea capetelor de cerere iniţiale privind suspendarea executării OUG nr. 37/2009.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., urmează a fi admis recursul declarat de Guvernul României şi va fi modificată sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii precizate de reclamantul P.G. faţă de Guvernul României pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret împotriva sentinţei civile nr. 1180 din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva aceleiaşi sentinţe civile.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea precizată a reclamantului P.G. faţă de Guvernul României pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 963/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1036/2011. Contencios → |
|---|
