ICCJ. Decizia nr. 963/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 963/2011
Dosar nr.109/44/2010
Şedinţa publică din 17 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ, la data de 25 ianuarie 2010, reclamantul C.V., în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R., a solicitat anularea Ordinului nr. 2166/2009 emis de autoritatea pârâtă, prin care s-a dispus eliberarea din funcţia de director coordonator al C.J.A.P.I.A. Vrancea, reintegrarea sa în funcţia avută anterior şi obligarea autorităţii pârâte la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că măsura dispusă, motivată de aducerea la îndeplinire a prevederilor OG nr. 105/2009 precum şi de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorităţii pârâte, nu corespunde în realitate necesităţii de reorganizare a unor servicii, întrucât competenţele funcţiei publice au rămas aceleaşi.
Totodată, a susţinut faptul că temeiul de drept al măsurii dispuse, respectiv OG nr. 105/2009 este unul neconstituţional, actul normativ pe care s-a întemeiat măsura încălcându-i atât drepturi recunoscute prin Constituţia României, principii statuate prin Legea nr. 188/1999 sau Codul muncii dar şi prevederi cuprinse în acte internaţionale precum D.U.D.O.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 83 din 16 martie 2010, a admis în parte acţiunea formulată de C.V. în contradictoriu cu M.A.P.D.R. şi a dispus anularea Ordinului nr. 2166/2009 emis de autoritatea pârâtă şi reintegrarea reclamantului în funcţia şi atribuţiile postului din care a fost demis.
Totodată, a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privitor la despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prevederile OUG nr. 105/2009, prin care s-a dispus încetarea contractului de management încheiat de M.A.P.D.R. cu reclamantul C.V. afectează statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (3) lit. j) din Constituţia României potrivit cărora statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică.
De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că şi Curtea Constituţională a stabilit prin dispoziţiile sale că cele două ordonanţe au exprimat o tendinţă de politizare a structurilor guvernamentale din unităţile administrativ teritoriale, mai precis la nivelul judeţean, punându-se în discuţie însuşi regimul constituţional şi legal actual al funcţiei publice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond s-a pronunţat pe cererea de anulare a Ordinului nr. 2166/2009 cu încălcarea principiului contradictorialităţii, întrucât M.A.P.D.R. nu a fost citat pentru data soluţionării cauzei, producându-i o vătămare evidentă acestuia întrucât a fost împiedicat să-şi formuleze apărările.
M.A.P.D.R. a reiterat excepţia lipsei de obiect prin prisma publicării în M. Of. al României a Deciziei nr. 414 din 14 aprilie2010 a Curţii Constituţionale, potrivit căreia „lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contracte de management, acte administrative date în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă).
Recurenta a considerat că prima instanţă, în mod netemeinic şi nelegal a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 2166/2009 emis de Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
A arătat că actul de numire în funcţia publică de coordonator a fost fundamentat pe dispoziţiile art. III alin. (3), (4), (5), (6) – (10) şi (12) din OUG nr. 37/2009, declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009.
Aşa fiind, la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru reclamant, actul de numire nu era nu era conform cu ordinea de drept deoarece actul individual emis în aplicarea unei dispoziţii legale declarate neconforme cu Constituţia României, înfrânge principiul legalităţii şi drept urmare este nelegal, fiind incidente implicit dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
A mai susţinut recurentul că reclamantul nu poate revendica calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual câtă vreme dreptul ori interesul său la momentul emiterii acelui act a devenit nelegitim.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul-pârât, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., apreciază că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin Ordinul nr. 1625/2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale, intimatul-reclamant a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct al C.J.A.P.I.A. Vrancea, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6) – (10) şi (12) din OUG nr. 37/2009, funcţie nou creată prin acest act normativ. Legea de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă şi implicit dispoziţiile acesteia din urmă au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă şi obligatorie conform art. 31 alin. (l) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată. Cunoscut este şi faptul că prin OUG nr. 105/2009, OUG nr. 37/2009 a fost abrogată.
Prin Ordinul nr. 2166/2009 din 09 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale, contestat în prezenta cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 15 zile, să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1625/2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale precum şi contractul de management nr. 89 din 28 mai 2009.
Temeiul juridic al ordinului a cărui anulare se solicită îl constituie art. IV şi art. XIV din OUG nr. 105/2009, art. 65 alin. (l) din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii, art. 9 alin. (l) lit. h) din contractul de management nr. 89 din 28 mai 2009 şi HG nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Este cunoscut că prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituţională a României a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 1 - 5 şi 26, art. III, art. IV,art. V, art. VIII şi anexa nr. l din OUG nr. 105/ 2009.
Prin urmare, neconstituţionalitatea actului normativ avut în vedere de recurentul-pârât la emiterea actului contestat, respectiv O.U.G nr. 105/ 2009, are drept consecinţă lipsirea de fundament legal a actului administrativ de eliberare din funcţie a intimatei-reclamante, respectiv Ordinul nr. 2166/2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale.
Ar fi lipsit de finalitate controlul de constituţionalitate, iar pe de altă parte, legiuitorul, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, mergând pe principiul protecţiei efective a drepturilor şi libertăţilor fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale, a instituit dreptul persoanei vătămate de a se prevala de Decizia instanţei de contencios constituţional pentru a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru anularea actului administrativ individual vătămător şi în situaţia în care, ulterior emiterii acestuia, ordonanţa ce a constituit temeiul legal al acestuia a fost declarată neconstituţională.
Prin urmare, actul administrativ care a fost dat în baza unei ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţă care au fost declarate ca fiind neconstituţionale este lipsit de efecte juridice, nu mai are suport legal şi nu mai există nici un temei pentru menţinerea acestuia.
În consecinţă, date fiind considerentele expuse, soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte anularea Ordinul nr. 2166/2009 este corectă.
În altă ordine, sentinţa este însă greşită sub aspectul reintegrării intimatei-reclamante în funcţia deţinută anterior ordinului anulat.
Din înscrisurile dosarului rezultă că atât ordinul de numire cât şi cel de eliberare din funcţie au fost emise având ca temei legal ordonanţe de urgenţă ale guvernului afectate de viciul de neconstituţionale, astfel cum s-a menţionat anterior. De asemenea, funcţia pentru care s-a solicitat reintegrarea a fost înfiinţată prin OUG nr. 37/2009.
Potrivit art. 147 alin. (l) din Constituţia României, republicată, lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare, respectiv a OUG nr. 37/2009 are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă etc.), astfel că şi ordinul de numire în funcţia de director coordonator adjunct a reclamantei este lipsit de efecte juridice.
De altfel, Curtea Constituţională în considerentele Deciziilor nr. 413 şi nr. 414/2010 a reţinut că „începând cu data de 28 februarie 2010 continuă să îşi producă efectele juridice Legea nr. 188/1999 cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale ce i-au fost aduse prin OUG nr. 37/2009 şi prin art. I pct. 1 - 5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009. Acesta este un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale a celor două ordonanţe de urgenţă menţionate, sancţiune diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ".
În consecinţă, soluţia de reintegrare a intimatei-reclamante este greşită, nemaiexistând funcţia pentru care s-a solicitat reintegrarea, reclamanta neputându-se prevala de un act administrativ de numire lipsit de temei legal.
Pe de altă parte, este cert că punerea în aplicare a celor două ordonanţe de urgenţă menţionate, prin numirea şi revocarea din postul de director coordonator adjunct, din motive ce exclud culpa intimatei-reclamante, a produs efecte vătămătoare asupra carierei acesteia, inducând o stare de instabilitate, de incertitudine juridică, efecte ce pot fi înlăturate prin acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin OUG nr. 105/2009 şi implicit prin ordinul a cărui anulare s-a dispus, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 106 din Legea nr. 188/1999.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (l) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte hotărârea atacată astfel că va respinge cererea reclamantei privind reintegrarea în funcţia de director coordonator adjunct la D.A.D.R. Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinţei civile nr. 83 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată în sensul că înlătură dispoziţia privind reintegrarea în funcţie.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 961/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 1019/2011. Contencios → |
|---|
