ICCJ. Decizia nr. 956/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.956/2011
Dosar nr. 8935/2010
Şedinţa publică din 17 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, la data de 7 septembrie 2010, reclamanta C.P., în calitate de reprezentant legal, în baza Decretului nr. 31/1954 al minorei C.O., a solicitat în contradictoriu cu M.E.C.T.S. suspendarea efectelor actului administrativ nr. 17742 din 01 septembrie 2010, emis de intimat, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ depusă împotriva aceluiaşi act, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că actul administrativ contestat în prezenta cauză, reprezintă răspunsul la contestaţia depusă împotriva rezultatelor la forma de testare, organizată în baza Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ, aprobat prin Ordinul ministrului nr. 4925/2005 cu modificări şi completări ulterioare, deoarece în urma rezultatelor afişate la unitatea de învăţământ nu s-a realizat înscrierea minorei în clasa a V-a, deşi s-a realizat practic un transfer şi unitatea de învăţământ nu putea refuza dreptul la acces la învăţământ.
A mai susţinut reclamanta că este nelegal ca o unitate de învăţământ să efectueze o formă de testare în afara planului de şcolarizare, condiţionând practic participarea la o antrenare opţională a minorilor în matematică, în afara programei şcolare.
Forma de testare s-a realizat pentru a obţine numărul de lucrări cu 70 de puncte admise, necesare planului de şcolarizare, acoperirii acestuia, prin promovarea unui învăţământ pretins opţional, dar nu cunoaşte în ce temei se poate dovedi clar caracterul necesar şi insuficient al prezenţei la aceste cursuri.
Reclamanta a mai contestat modalitatea de pregătire în sistem paralel de învăţământ pentru acest concurs creat de către Colegiul Naţional M.E., având în vedere, în primul rând faptul că pentru dezvoltarea unui minor în condiţii normale de învăţământ sistemele paralele de predare apar ca nelegale, iar dacă sunt acreditate de sisteme legale, realizarea acestora se impune a fi făcută publică către toate unităţile şcolare, în aşa fel încât să poată fi accesat de orice elev interesat şi care ar fi cunoscut condiţiile legale în care se desfăşoară.
În drept a invocat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor de învăţământ, C.U.D.C. şi C.E.D.O., Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, art. 581 – art. 582 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul M.E.C.T.S. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând, pe de o parte că adresa nr. 17742 din 01 septembrie 2010 nu are caracterul unui act administrativ şi pe de altă parte că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 289/ CA din 3 noiembrie 2010, a admis excepţia inadmisibili taţii, invocată de pârât şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare formulată de reclamanta C.P., în calitate de reprezentant legal al minorei C.O., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin răspunsul nr. l 7742 din 01 septembrie 2010, pârâtul M.E.C.T.S. a comunicat că cererea formulată de reclamantă, cu nr. 17367 din 29 iunie 2010 a fost redirecţionată de C.C.M., spre competentă soluţionare, către D.G.E. şi învăţare pe tot parcursul vieţii.
Ca atare, în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 554/2004, adresa nr. 17742 din 01 septembrie 2010, este un răspuns la o petiţie adresată de reclamantă pârâtului, care nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice de drept administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie:
Recurenta a susţinut, în esenţă că, în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă deoarece referitor la actele adoptate de M.E.C.T.S. s-a realizat o accepţiune neconformă, care nu are in vedere delimitarea actului administrativ, in litera legii si ordinele si instrucţiunile de serviciu. Argumentul în sensul că actul atacat reprezintă „o adresa", nu este fondat întrucât delimitarea actului administrativ se impune a fi făcuta fata de alte înscrisuri, simple adrese sau circulare.
A mai arătat recurenta că raportul juridic pe care actul atacat tinde să îl stingă se raportează la dreptul petentei de a solicita declanşarea unui control privind soluţionarea memoriilor şi petiţiilor depuse, atât la unitatea de învăţământ cât şi la I.Ş.J. Satu Mare, care în accepţiunea pârâtei nu este justificat. Deci raportul juridic este real iar prin actul administrativ atacat se tinde la stingerea sa, prin declinarea competenţelor de soluţionare a petiţiilor reprezentând modul de soluţionare a contestaţiilor de către servicii descentralizate sau deconcentrate ale M.E.C.T.S. în teritoriu.
A susţinut recurenta că prin adresa către Corpul de control s-a creat un raport juridic între părţi pe care actul atacat îl stinge, astfel că îi revine instanţei de judecată misiunea de a evalua adevărata voinţă a autorităţii emitente, consecinţele pe care le-a produs, forma concretă pe care o îmbracă actul cu care a fost sesizată, în cazul de faţă fiind mai mult decât evident că se pune în discuţie un act administrativ.
Totodată, a mai susţinut că instanţa de judecată nu a avut în argumentare faptul că administraţia este un segment al executivului iar o bună administrare trebuie corelată cu responsabilitatea şi responsabilizarea autorităţilor.
A arătat că în condiţiile în care unitatea de învăţământ nu poate argumenta legal refuzul înscrierii minorei, iar reclamanta a depus contestaţii atât la Colegiu cât şi la Inspectorat şi în final la Corpul de control, se refuză efectiv cenzurarea acestei stări de fapt, această situaţie reprezentând o încălcare a drepturilor constituţionale şi comunitare ale minorei.
În fine, recurenta a prezentat situaţia de fapt dedusă judecăţii şi argumente pe fondul cererii de suspendare formulată în dosarul cauzei.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă suspendarea executării răspunsului emis de pârât nr. 17742 din 01 septembrie 2010, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, care reglementează suspendarea executării unui act administrativ.
Prin acest răspuns, pârâtul M.E.C.T.S. a comunicat reclamantei că cererea formulată de aceasta, cu nr. 17367 din 29 iunie 2010 a fost redirecţionată de C.C.M., spre competentă soluţionare, către D.G.E.I. pe tot parcursul vieţii. Având în vedere atribuţiile ce revin I.Ş.J. în conformitate cu Legea nr. 544/2001 şi cu art. 142 din Legea nr. 84/1995, republicată, modificată şi completată, D.G.E.I. pe tot parcursul vieţii a îndreptat cererea spre soluţionare, către I.Ş.J. Satu Mare. În urma analizei efectuate, I.Ş.J. Satu Mare a răspuns în termen, prin adresa nr. 3022 din 21 iulie 2010. Totodată, a comunicat faptul că, la petiţia nr. 17728/2010 care are acelaşi obiect, D.G.J.C. a răspuns prin adresa nr. 17728 din 12 august 2010.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Ori, din cuprinsul răspunsului cu nr. 17742 din 01 septembrie 2010 rezultă că cererea reclamantei a fost redirecţionată către o altă instituţie competentă să se pronunţe cu privire la aspectele sesizate.
Aşa fiind, este cert că acest înscris nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice de drept administrativ, situaţie în care, chiar dacă este emis de o autoritate publică, nu este un act administrativ.
Prin urmare, în mod corect prima instanţă a procedat la calificarea adresei nr. 17742 din 01 septembrie 2010, emisă de C.C.M. şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
În consecinţă, pentru considerentele expuse şi cum nici celelalte motive de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.O. prin reprezentant legal C.P. împotriva sentinţei nr. 289/ CA din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 950/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 961/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
