ICCJ. Decizia nr. 950/2011. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.950/2011
Dosar nr. 1653/44/2009
Şedinţa publică din 17 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ formulată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta A.N.I.F., sucursala teritorială Moldova de Sud în contradictoriu cu A.N.A.F. – D.G.S.C. şi D.G.F.P. Galaţi a solicitat desfiinţarea deciziei nr. 138 din 28 mai 2009 emisă de A.N.A.F. - D.G.S.C., precum şi a procesului verbal de control financiar nr. 2227 din 19 martie 2008 privitor la respingerea parţiala la avizare a decontului justificativ nr. 1604 din 16 februarie 2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin decontul justificativ a solicitat, pentru perioada 1 ianuarie - 31 ianuarie 2009, suma de 1.311.842 lei reprezentând cheltuieli pentru lucrări de exploatare, desecare, întreţinere şi reparaţii în amenajările de îmbunătăţiri funciare, incluzând în cheltuieli şi TVA aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii pentru realizarea acestor activităţi. în urma recalculării subvenţiei solicitate, organele de control au respins la avizare suma de 32.695,84 lei, reprezentând TVA şi 3.658,15 lei cheltuieli aferente pro-rata TVA aferent achiziţiilor.
Împotriva acestor constatări reclamanta s-a adresat cu contestaţie la A.N.A.F. - D.G.S.C., care prin Decizia nr. 183 din 28 mai 2009 a respins susţinerile reclamantei menţinând măsurile dispuse de către organele de control.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat acţiunea în contencios administrativ, reiterând criticile aduse şi în faţa D.G.S.C. privitoare la greşita excludere a TVA din decontul justificativ şi a excluderii sumelor reţinute cu titlu de TVA.
În dezvoltarea criticilor sale reclamanta a susţinut că taxa pe valoarea adăugată reprezintă un accesoriu al cheltuielilor de investiţii subvenţionate, astfel încât în mod greşit s-a refuzat decontarea acestui accesoriu. Tot greşită este şi invocarea dispoziţiile art. 141 C. proCod Fiscal, în realitate fiind aplicabile dispoziţiile art. 147 alin. (2) din acelaşi act normativ.
A susţinut reclamanta că, admiţând punctul de vedere al organelor fiscale, ar fi pusă în imposibilitatea de a plăti furnizorilor sumele necesare realizării obiectului ei de activitate.
Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 70 din 9 martie 2010, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A.N.I.F. RA, sucursala Teritorială Moldova în contradictoriu cu D.G.F.P. Galaţi şi A.N.A.F.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că în cauza dedusă judecăţii reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui drept proteguit de lege, potrivit art. l alin. (l) din Legea nr. 554/2004.
Curtea a constatat că autoritatea fiscală a apreciat în mod judicios că reclamanta nu face operaţiuni scutite de plata TVA aşa cum sunt cele prevăzute de art. 141 Cod fiscal Or, în aceste condiţii, a apreciat instanţa, era firesc să fie individualizate sumele cu acest titlu şi excluse de la decontul de cheltuieli.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la cheltuielile aferente proratei pentru activităţile reclamantei, s-a reţinut că în mod corect a fost respins, întrucât contestaţia nu a fost motivată în acest sens.
Împotriva hotărârii Curţii de apel a declarat recurs A.N.I.F., sucursala Teritorială Moldova Sud, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (l) C. proc. civ., excepţia invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Obiectul acţiunii deduse judecăţii în prezenta cauză îl constituie cererea de anulare a deciziei nr. 183 din 28 mai 2009 a A.N.A.F. – D.G.S.C., a procesului verbal nr. 2227 din 19 martie 2008 emis de D.G.F.P. şi constatarea dreptului A.N.I.F. RA, sucursala Teritorială Moldova de a beneficia de subvenţii pentru suma de 36.354 lei reprezentând 32.695,84 TVA şi 3.658,15 lei cheltuieli aferente prorata TVA aferentă achiziţiilor.
Cum cuantumul sumei reprezentând obligaţia de plată contestată este de până la 500.000 de lei, în speţă devin incidente prevederile art. 10 alin. (l) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 3 pct. l C. proc. civ., dreptul comun în materie.
Astfel, art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa materială a instanţei de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului şi cuantumul în speţă al contribuţiei contestate de reclamantă.
În cazul în care litigiul priveşte taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (l) din aceeaşi lege. Aşadar, indiferent de poziţionarea, în cadrul sistemului organelor administraţiei publice, a autorităţii publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamanta, tribunalele soluţionează în fond cererile având ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, curţile de apel fiind competente să soluţioneze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de lei.
Faţă de cele arătate, raportat la cuantumul sumei contestate în cauză, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.I.F., sucursala Teritorială Moldova Sud, împotriva sentinţei civile nr. 70 din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 948/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 956/2011. Contencios → |
|---|
