ICCJ. Decizia nr. 961/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 961/2011
Dosar nr. 993/42/2010
Şedinţa publică din 17 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 993/42/2010 la data de 01 octombrie 2010, reclamantul C.L.C. lordăcheanu, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei înregistrata în evidentele P.C. lordăcheanu sub nr. 3584 din 21 iunie 2010, emisa de pârâtul M.A.D.R. – A.P.D.R.P., precum şi a procesului verbal de constatare nr. 6128 din 01 aprilie 2010 întocmit de aceeaşi parata şi suspendarea executării procesului verbal de constatare înregistrat în evidentele A.P.D.R.P. sub nr. 6128 din 01 aprilie 2010.
Reclamantul C.L.C. lordăcheanu a solicitat, în ceea ce priveşte cererea de suspendare, să se ia act că suma pentru care A.P. a hotărât recuperarea este o suma exorbitantă, că dacă s-ar continua executarea pe parcursul soluţionării fondului cauzei i-ar pune în imposibilitate, prin blocarea conturilor, de a asigura cele necesare cetăţenilor comunei lordăcheanu şi în special asigurarea pe timp de iarna a căldurii în scoli, grădiniţe, dispensar medical.
De asemenea, a solicitat instanţei să aibă în vedere şi faptul că A.P. a considerat, cu mult anterior emiterii procesului verbal contestat, că reclamantul nu a săvârşit nici o fapta care să prejudicieze în vreun fel interesele financiare ale C.E.
Reclamantul a menţionat că, în cazul respingerii cererii de suspendare, ar fi nevoită să suporte povara celor peste 3 milioane de lei (RON) înainte de soluţionarea irevocabila a contestaţiei sale, deşi anterior intimata a considerat că nu pot fi obligaţi la restituirea acestei sume.
La termenul de judecată din data de 26 octombrie 2010, Curtea a pus în discuţia părţilor cererea de suspendare a procesului verbal de constatare şi a amânat pronunţarea asupra acestuia la data de 27 octombrie 2010.
La data de 27 octombrie 2010, reclamantul C.L.C. lordăcheanu a achitat şi depus, în original, cauţiune în valoare de 10.000 lei.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din data de 27 octombrie 2010, a admis cererea de suspendare formulată de către reclamantul C.L.C. Iordăcheanu, jud. Prahova în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. – A.P.D.R.P. şi a dispus suspendarea executării procesului verbal de constatare nr. 6128 din 01 aprilie 2010 emis de A.P.D.R.P. până la soluţionarea pe fond a acţiunii în contencios administrativ, formulată de reclamanta C.L.C. Iordăcheanu, în mod definitiv şi irevocabil.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport cu conţinutul actului administrativ.
Actele dosarului şi ansamblul circumstanţelor cauzei atestă, totodată, îndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei, raportat la prejudiciul previzibil şi la faptul că prin pornirea executării silite, s-ar putea crea prejudicii reclamantei, suma contestată având o valoare de 3.191.386,21 lei.
S-a mai reţinut totodată că, în cauză, este vorba de conturile unui consiliu local, executarea acestor sume fiind de natură să blocheze atât activitatea reclamantei cât şi a altor instituţii ale statului aflate în subordinea financiară a aceleiaşi reclamante.
A reţinut prima instanţă că, din succesiunea şi din conţinutul actelor administrative emise, rezultă o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestor acte şi a prejudiciului produs.
Legalitatea actului administrativ fiscal contestat este pusă sub semnul întrebării deoarece aceleaşi chestiuni au vizat un alt control anterior, când s-a încheiat un act administrativ asemănător, iar contestaţia reclamantei a fost admisă în parte în anul 2008, când agenţia de plăţi a considerat că aceasta nu a comis nicio faptă care să prejudicieze interesele financiare ale C.E.
Şi condiţia existenţei pagubei iminente este îndeplinită, a reţinut prima instanţă, întrucât prin punerea în executare silită a actului administrativ fiscal, s-ar perturba iremediabil activitatea edilitar-gospodărească a consiliului local şi afectarea gravă a intereselor şi drepturilor unei comunităţi locale în condiţiile crizei financiare actuale şi aproprierea sezonului rece, a funcţionării instituţiilor publice şi de interes general.
Curtea a apreciat că posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată şi în documentele emise de organismele internaţionale în condiţii similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 554/2004, Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri privitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, care prevede ca principiu tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.P.D.R.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (l) C. proc. civ., excepţia invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul iar în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Obiectul acţiunii îl constituie cererea de suspendare a executării procesului verbal 4290 întocmit de A.P.D.R.P. prin care s-a constatat, în sarcina reclamantei un debit în valoare de 274.813,35 lei.
Cum cuantumul sumei reprezentând obligaţia de plată contestată este de până la 500.000 de lei, în speţă devin incidente prevederile art. 10 alin. (l) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 3 pct. l C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.
Astfel, art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa materială a instanţei de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului şi cuantumul, în speţă, al contribuţiei contestate de reclamantă.
În cazul în care litigiul priveşte taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (l) din lege. Aşadar, indiferent de poziţionarea, în cadrul sistemului organelor administraţiei publice, a autorităţii publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamanta, tribunalele soluţionează în fond cererile având ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, curţile de apel fiind competente să soluţioneze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de lei.
Faţă de cele arătate, raportat la cuantumul sumei contestate în cauză, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva încheierii din data de 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 956/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 963/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
