ICCJ. Decizia nr. 1082/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1082/2011
Dosar nr.159/32/2010
Şedinţa publică din 23 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 61 din 7 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A.E., a anulat Ordinul nr. 2340 din 21 mai 2010 emis de pârâtul M.A.P.D.R. şi a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior. A obligat pârâtul la plata despăgubirilor salariale cuvenite pentru funcţia de director coordonator adjunct de la data de 19 ianuarie 2010 şi până la data reintegrării în funcţie sau data încetării contractului de management.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul nr. 2340 din 09 octombrie 2009 al M.A.P.D.R. s-a dispus ca la expirarea unei perioade de preaviz de 15 zile să înceteze valabilitatea Ordinului nr. 1485 din 28 mai 2009 al M.A.P.D.R., prin care fusese numită reclamanta în funcţia de director coordonator adjunct în cadrul D.A.D.R. Neamţ şi a Contractului de management nr. 156 din 28 mai 2009.
A mai reţinut că în ordinul contestat au fost invocate dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. muncii, respectiv concedierea din motive care nu ţin de persoana salariatului, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat din motive independente de persoana salariatului.
Deşi contractul de management încheiat cu reclamanta este asimilat contractului individual de muncă semnat între angajator şi angajat, prima instanţă a constatat că Ordinul nr. 2340 din 09 octombrie 2009 nu îmbracă forma cerută de lege sub aspectul termenului în care acesta se poate ataca, motivarea măsurilor luate şi instanţa la care se poate ataca acest ordin, încălcând, în acest mod, dreptul la apărare al reclamantului.
De asemenea termenul de preaviz de 15 zile, prevăzut la art. 1 din ordinul contestat, încalcă dispoziţiile Codului Muncii, în speţă fiind incident termenul de 30 de zile întrucât funcţia deţinută de reclamant a fost de conducere.
A mai reţinut că ordinul s-a întemeiat pe un act normativ declarat neconstituţional ceea ce atrage nelegalitatea Ordinului de eliberare din funcţie.
2. Recursul pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale
Împotriva Sentinţei nr. 61 din 07 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, următoarele:
În mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei de obiect deşi ar fi trebuit să reţină, în fapt, că pretenţia dedusă judecăţii este lipsită de obiect atâta timp cât actul de eliberare din funcţie a ajuns la termen anterior pronunţării şi chiar introducerii acţiunii. Mai arată recurentul-pârât că legiuitorul a vizat doar actele cu executare succesivă şi nu cele cu executare dintr-o dată cum eronat a reţinut instanţa de fond.
Pe fondul cauzei, recurentul-pârât a susţinut că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 2301 din 09 octombrie 2009 tară să constate că actul de numire a fost fundamentat, printre altele pe dispoziţiile art. III alin. (3), (4), (5), (6), (10) şi (12) din OUG nr. 37/2009, 1936/08 octombrie 2009, act normativ declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale a României 1257 din 7 octombrie 2009.
La data emiterii Ordinului nr. 2340 din 09 octombrie 2009 pretins vătămător, actul de numire nu era conform cu ordinea de drept, astfel că intimatul-reclamant nu poate revendica calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual, câtă vreme dreptul ori interesul său la momentul emiterii acelui act a devenit nelegitim.
A fost invocată şi Decizia nr. 425 din 10 aprilie 2008 a Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că principiul stabilităţii raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalităţi.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul-pârât, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
În primul rând Înalta Curte va înlătura criticile referitoare la lipsa de obiect a acţiunii, în raport de prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 lit. c) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi apreciază că nu poate fi exclus controlului de legalitate ordinul contestat, neavând relevanţă sub acest aspect momentul la care respectivul act administrativ a produs efecte juridice.
Înalta Curte apreciază însă că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor ce urmează.
Prin Ordinul nr. 1485 din 28 mai 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale intimata-reclamantă a fost numită în funcţia de director coordonator adjunct în cadrul D.A.D.R. Mehedinţi, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6), (10) şi (12) din OUG nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale a României 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă şi obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Prin Ordinul nr. 2301 din 09 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale, contestat în prezenta cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 15 de zile, să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1485 din 28 mai 2009 al M.A.P.D.R. precum şi a Contractului de management nr. 156 din 28 mai 2009.
Temeiul juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. IV şi art. XIV din OUG nr. 105/2009, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, art. 9 alin. (1) lit. h) din Contractul de management nr. 190 din 28 mai 2009 şi HG nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 Curtea Constituţională a României a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 1 - 5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 105/2009.
În considerentele deciziilor anterioare enunţate, Curtea Constituţională a arătat, în esenţă, că modalitatea de reglementare a funcţiei publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator şi a naturii juridice a contractului de management.
Funcţia publică ocupată de intimata-reclamantă a fost înfiinţată prin OUG nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
De altfel, în Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituţională a reţinut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-şi producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale care i-au fost aduse prin OUG nr. 37/2009 şi prin art. I pct. 1 - 5 şi 26, art. III, art. V, art. VIII, şi anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009.
Ca urmare a acestor modificări legislative, funcţia de director coordonator adjunct în cadrul D.A.D.R. Mehedinţi s-a desfiinţat, astfel că în mod greşit instanţa de fond a considerat că ordinul atacat este nelegal.
Aşadar, dat fiind faptul că situaţia de neconstituţionalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât Ordinul de numire nr. 1485 din 28 mai 2009 cât şi Contractul de management nr. 156 încheiat între părţi la 28 mai 2009 în baza OUG nr. 37/2009, nu-şi mai pot menţine valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituţional.
Este de necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv OUG nr. 105/2009 a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcţie a intimatei-reclamante, prin Ordinul nr. 2340 din 09 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanţei de fond în sensul anulării ordinului de eliberare din funcţia publică de conducere, în condiţiile în care actul administrativ de numire, respectiv Ordinul nr. 1485 din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituţionalităţii actului normativ în executarea căruia a fost emis.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii intimatei-reclamante, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei nr. 61 din 7 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta A.E., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1079/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1083/2011. Contencios → |
|---|
