ICCJ. Decizia nr. 1096/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1096/2011
Dosar nr. 258/33/2010
Şedinţa de la 23 februarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată, la data de 12 februarie 2010, sub nr. de dosar 258/33/2010, pe rolul Curţii de Apel Cluj, petenta C.L.C. Băişoara a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare încheiat în data 13 noiembrie 2009 de A.P.D.R.P. cu privire la proiectul C 2.131061300044 din 12 ianuarie 2004 - Colectarea şi epurarea apelor uzate menajere din staţiunea turistică M.B., comuna Băişoara, judeţul Cluj, solicitând revocarea actului de constatare şi anularea măsurii de recuperare a sprijinului financiar nerambursabil considerat a fi neeligibil în cuantum de 74.217,10 lei şi a penalităţilor aferente.
În motivarea contestaţiei, reclamantul a arătat că nu a încălcat reglementările cuprinse în art. 7 din Secţiunea V-Prevederi Generale din Legea nr. 316/2001 astfel cum a constatat echipa de verificare, deoarece aceste dispoziţii cuprind prevederi generale prin care se stabileşte obligaţia pentru România de a urmări respectarea programului S.A.P.A.R.D., iar consiliul local a respectat ghidul solicitantului, metodologia stabilită pentru achiziţiile publice organizate în vederea realizării proiectului.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 7 din Legea 554/2004 şi art. 3 din OG nr. 79/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 158 din 13 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia litigii de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Cluj a reţinut, în esenţă, că în raport de prevederile art. 3 alin. (2) şi (6) din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, actele de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare sunt titluri de creanţă care pot fi contestate în condiţiile şi termenele stabilite de Codul de procedură fiscală.
În consecinţă, fiind vorba despre creanţe bugetare, astfel de acte se înscriu în categoria actelor administrative care privesc contribuţii bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004. în continuarea acestui raţionament acţiunea având ca obiect anularea deciziilor emise în procedura reglementată de OG nr. 79/2003 este de competenţa instanţei de contencios administrativ, determinată în funcţie de valoarea creanţei bugetare, potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004.
În cazul concret dedus judecăţii, conform procesului verbal de constatare şi deciziei atacate suma care trebuie recuperată este de 74.217,1 Ron, cuantum care conform criteriului valoric, prevăzut de art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, atrage competenţa de soluţionare în primă instanţă în favoarea Tribunalului Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 3403 din 15 octombrie 2010, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
Tribunalul Cluj a apreciat că aparţine Curţii de Apel Cluj competenţa de soluţionare a cauzei întrucât
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 3 din OG nr. 79/2003 şi art. 6 alin. (7) din HG nr. 1306/2007, reiese că în speţă este vorba de o creanţă bugetară căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile procedurale cuprinse în Codul de procedură fiscală, dar acest aspect nu atrage competenţa materială a instanţei de contencios administrativ determinată exclusiv de criteriul valoric, fără a se ţine cont de poziţia autorităţii emitente.
Dacă actul administrativ nu are ca obiect impozite, taxe, contribuţii sau datorii vamale, competenţa se stabileşte în funcţie de poziţia organului emitent, fiind irelevant cuantumul despăgubirilor solicitate prin acţiune.
Cum în speţa de faţă sunt contestate sume ce au caracterul de creanţe bugetare, dar care nu se încadrează în noţiunea sus menţionată pentru a fi aplicabil criteriul valoric al creanţei în determinarea instanţei de contencios administrativ competentă, s-a apreciat că această competenţă este determinată de poziţia autorităţii emitente în sistemul administraţiei publice.
Cum pârâta A.P.D.R.P. are caracterul unei autorităţi publice centrale, competenţa revine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Cluj şi nu Tribunalului Cluj.
Analizând cauza, în raport de dispoziţiile art. 22 alin. (1) – (3) şi (5) C. proc. civ., având in vedere cadrul legal aplicabil, Înalta Curte constată că revine Tribunalului Cluj, competenţa materială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
În raport cu prevederile art. 3 alin. (2) şi (6) din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, actele de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare sunt titluri de creanţă, ce pot fi contestate în condiţiile şi în termenele stabilite de Codul de procedură fiscală.
Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanţe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuţii bugetare in sensul prevederilor art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004.
Incidenţa Codului de procedură fiscală, pentru recuperarea fondurilor comunitare neeligibile, este reglementată de art. 3 – art. 7 şi art. 10 din OG nr. 79/2003.
Impunerea în litigiu a fost calculată urmare la verificarea modului de obţinere, derulare şi utilizare a fondurilor alocate prin Programul S.A.P.A.R.D. pentru proiectul C2.131061300044 Colectarea şi epurarea apelor uzate menajere din staţiunea turistică M. Băişorii, comuna Baişoara, judeţul Cluj, finalizate prin încheierea la data de 13 noiembrie 2009 a unui titlu de creanţă fiscală, intitulat proces-verbal, ce a făcut obiectul contestaţiei reclamantei respinsă prin Decizia nr. 26.534 din 22 decembrie 2009.
Aşadar prezenta acţiune având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare nr. 23.869 din 13 noiembrie 2009 emisă de A.P.D.R.P. precum şi a Deciziei nr. 26.534 din 22 decembrie 2009 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în procedura reglementată de OG nr. 79/2003, este de competenţa instanţei de contencios administrativ, determinată în funcţie de valoarea creanţei bugetare potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (l) din Legea nr. 544/2004, şi nu în raport de nivelul autorităţii publice care emite actul fiscal, în condiţiile art. 3 pct. l C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (l) din Legea contenciosului administrativ.
În consecinţă, cum în cauza de faţă acţiunea reclamantului poartă asupra unui titlu de creanţă fiscală cu o valoare de 74.217, 10 lei, revine tribunalului competenţa materială pentru judecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.L.C. BAIŞOARA şi pârâta A.P.D:R.P. în favoarea Tribunalului Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 106/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1101/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
