ICCJ. Decizia nr. 1167/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1167/2011
Dosar nr. 27207/3/2008
Şedinţa publică din 25 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura derulată de Tribunalul Bucureşti
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R.C., constatarea calităţii acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că pârâtul a fost recrutat pentru supravegherea informativă a colegilor din cadrul C.S. Buzău, specialitatea tenis de masă, sub numele conspirativ de S., semnând în acest sens un Angajament de colaborare la data de 14 octombrie 1982.
Detaliind aspectele conţinute de notele informative furnizate de către pârât, reclamantul a concluzionat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Prin sentinţa civilă nr. 3571 din data de 15 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către această instanţă din oficiu, şi a dispus trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, către Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin art. 27 din Legea nr. 293/2008, acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, iar potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din OUG nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin art. 27 din Legea nr. 293/2008, cauzele aflate pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti se transmit de îndată Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
2. Procedura în faţa Curţii de Apel Bucureşti
La termenul din 31 martie 2009, pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 4 alin. (3), art. 7, 8, 9, 10 şi 13 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, susţinând, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 15, 16, 21 alin. (2) şi (3), art. 23 alin. (11), art. 24, 37, 53, 124 şi 126, deoarece nu respectă exigenţele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 referitoare la neconstituţionalitatea Legii nr. 187/1999.
Prin încheierea din 12 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 4 alin. (3), art. 7, 8, 9, 10 şi 13 alin. (1) din OUG nr. 24/2008.
Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1476 din 10 noiembrie 2009, a respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată în prezenta cauză de către pârâtul R.C.
3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 1287 din 16 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului C.N.S.A.S.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat că simpla semnare a unui Angajament de colaborare nu constituie o activitate care să se poată încadra în dispoziţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, importante fiind declaraţiile furnizate organelor de securitate de către persoana recrutată.
Analizând informaţiile furnizate de către pârât în cursul activităţii sale de aşa-zis colaborator, instanţa de fond a concluzionat că acestea fie au fost lipsite de orice utilitate pentru aparatul represiv al statului, fiind vorba de fapte de notorietate, cunoscute în mod cert organelor de securitate fără aportul pârâtului, fie nu au fost de natură a vătăma în vreun fel drepturile şi libertăţile persoanelor la care se referă.
4. Recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând generic dispoziţiile art. 299 şi 3041 C. proc. civ.
Recurentul susţine că prima instanţă nu a analizat în întregime denunţul cuprins în nota prin care intimatul relata despre discuţia purtată de două sportive care participaseră la o competiţie în Austria. Recurentul afirmă că instanţa a analizat doar prima parte a denunţului, referitoare la rămânerea în străinătate a unei sportive dar nu a făcut nicio referire la partea finală a acestuia, referitoare la faptul că două colege ale acesteia observau că imediat după emigrare, sportiva rămasă în străinătate „activează în prezent la un club din străinătate din R.F.G. unde câştigă mulţi bani".
Or, consideră recurentul, tocmai acest aspect final al informaţiei furnizate are caracter determinant, întrucât face referire la o atitudine potrivnică regimului comunist, prezentând poziţia favorabilă emigrării pe care au avut-o cele două sportive denunţate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticii formulate de recurent, precum şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant C.N.S.A.S. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii intimatului-pârât R.C. de colaborator al Securităţii.
R.C. se încadrează în sfera persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în baza art. 3 lit. g) din OUG nr. 24/2008, întrucât a candidat la funcţia de primar al municipiului Buzău.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin colaborator al Securităţii se înţelege „persoana are a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Analizând calitatea informaţiilor furnizate de R.C. prin Nota informativă datată 6 octombrie 1982, prima instanţă a ajuns la concluzia, însuşită şi de instanţa de recurs, că relatările referitoare la rămânerea ilegală în Austria a unei membre a lotului naţional de junioare-tenis de masă, nu au avut aptitudinea de a vătăma în vreun mod drepturile şi libertăţile persoanelor, întrucât organele de Securitate erau la curent cu evenimentul respectiv, mai ales că acesta se petrecuse cu mult timp în urmă.
Critica formulată de recurent în unicul motiv de recurs prezentat la pct. 1.4 din decizie, porneşte de la premisa că instanţa de fond ar fi fost învestită in rem, cu constatarea calităţii de colaborator a pârâtului şi în acest context nu ar fi analizat toate denunţurile cuprinse în nota anterior menţionată.
O astfel de abordare este, din punct de vedere procedural, greşită.
Examinând conţinutul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că motivele de fapt ale acesteia, indicate de C.N.S.A.S. potrivit art. 112 pct. 4 C. proc. civ., vizează două situaţii:
- furnizarea unei informaţii despre o jucătoare de tenis care a rămas ilegal în străinătate cu ocazia Campionatelor Europene de Juniori din Austria, şi
- întocmirea unei liste cu persoane cunoscute, majoritatea dintre acestea efectuând excursii în străinătate.
Din considerentele sentinţei Curţii de apel, expuse rezumativ la pct. 1.3 din decizie, rezultă că ambele motive ale acţiunii au fost examinate în mod efectiv, concluzia fiind în sensul că acestea nu justifică îndeplinirea cerinţelor legale pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului R.C.
Ca urmare, strict formal, aspectul învederat de recurent ca reprezentând „a doua parte a denunţului" din 6 octombrie 1982 reprezintă un motiv nou al acţiunii, formulat pentru prima oară în recurs, ceea ce contravine mai multor principii ale procesului civil (lato sensu), inclusiv aceluia referitor la dublul grad de jurisdicţie recunoscut în această materie.
Cum însă, sub aspect probator, Nota informativă datată 6 octombrie 1982 a fost invocată în cuprinsul acţiunii judiciare, obiectul acţiunii este acelaşi iar recursul de faţă, deşi cale extraordinară de atac, potrivit titlului V al Codului de procedură civilă, intră totuşi sub incidenţa art. 3041 C. proc. civ., instanţa de recurs va analiza motivul invocat şi din perspectiva „fondului" său.
La acest punct, Înalta Curte constată că elementele factuale prezentate de intimatul R.C. în nota respectivă, în aşa-zisa parte a doua a denunţului, au fost distorsionate de recurent, fiind redate dintr-o perspectivă străină înscrisului examinat.
Astfel, R.C. prezintă detaliile unei discuţii pe care a avut-o „în urmă cu 3 săptămâni .. cu fetele de la lotul de tenis de masă O.N. şi K.G." care i-au relatat despre faptul că B.J., membră a lotului naţional de junioare, a rămas ilegal în străinătate, informaţie analizată de instanţă, care nu se circumscrie definiţiei cuprinse în art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 redate anterior.
Paragraful din care recurentul deduce că intimatul a informat despre o atitudine potrivnică regimului comunist are următorul cuprins:
„în ultimul număr al unei reviste de specialitate din R.F.G. se află un articol prin care se menţionează că J. activează în prezent la un club din R.F.G. unde câştigă mulţi bani".
În contextul înscrisului evaluat, nu rezultă cui aparţine respectiva informaţie, celor două jucătoare indicate ori intimatului însuşi şi, în plus, se referă la un fapt brut, obiectiv, neconţinând nicio apreciere personală, elogiativă la adresa sistemului capitalist, cum sugerează recurentul.
Ca urmare, nici această informaţie nu este aptă prin ea însăşi să atragă îndeplinirea condiţiilor pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana intimatului.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs pentru toate considerentele expuse la pct. II.l din decizie, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (l) teza a Il-a se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 1287 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1101/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1228/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
