ICCJ. Decizia nr. 1105/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1105/2011
Dosar nr. 1130/42/2010
Şedinţa publică din 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea formulată, reclamanţii A.I., D.M., P.E., T.F., F.E., V.C., G.H., C.M., S.P., J.I. şi E.G. au solicitat suspendarea executării HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1, lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. Partea I nr. 528/2010, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În motivarea cererii de suspendare reclamanţii au susţinut că cererea de suspendare are la bază un caz bine justificat (în sensul art. 2, alin. (1), lit. t) din Legea nr. 554/2004) şi este menită a preveni o pagubă iminentă (în sensul art. 2, alin. (1), lit. ş) din Legea nr. 554/2002).
Reclamanţii au mai susţinut că şi existenţa pagubei iminente este de netăgăduit, având în vedere că executarea HG nr. 737/2010 implică o reducere de peste 75% din procentajul pensiei, care constituie unicul mijloc de subzistenţă al reclamanţilor.
Prin încheierea din 18 noiembrie 2010 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a dispus suspendarea executării HG nr. 737/2010 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în urma analizei sumare a dreptului pretins, fără prejudecarea fondului, există caz bine justificat, întrucât argumentele juridice susţinute de reclamanţi sunt de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea hotărârii. Prin anularea pensiei speciale este afectat statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al Parchetelor de pe lângă acestea, reglementat de Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar având aceleaşi obligaţii şi interdicţii pe care le au magistraţii, iar în privinţa magistraţilor Curtea Constituţională a decis că reducerea pensiilor de serviciu este neconstituţională, motivat de principiul independenţei justiţiei, care apără această pensie ca parte integrantă a stabilităţii financiare a acestora. S-a avut în vedere şi atingerea adusă drepturilor legal câştigate, ce contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi caracterul discriminatoriu al măsurii de reducere, discriminare interzisă, de asemenea, de art. 14 din Convenţie, gravitatea măsurii şi efectele particulare ale acestei măsuri în cazul reclamanţilor.
Instanţa de fond a mai apreciat că este întrunită şi cea de-a doua condiţie a pagubei iminente, prin recalcularea pensiilor reclamanţii suferind un prejudiciu material, cert şi previzibil ce constă în diminuarea veniturilor acestora cu aproximativ 70%.
Pentru aceleaşi considerente, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 9 decembrie 2010 a admis cererea formulată de intervenienta D.M. privind suspendarea executării HG nr. 737/2010 în ceea ce o priveşte.
Împotriva încheierii din 18 noiembrie 2010 şi a încheierii din 9 decembrie 2010 ale Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Guvernul României şi intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale au declarat recurs, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a precizat în motivele de recurs că prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii întrucât nu au fost întrunite condiţiile cumulative ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Guvernul României a declarat recurs împotriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti apreciind că nu au fost îndeplinite condiţiile cumulative ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, hotărârea judecătorească atacată nefiind motivată temeinic pe aceste aspecte.
Recursurile sunt întemeiate şi vor fi admise.
Examinând actele dosarului şi vis-a-vis de dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 15 prevăd că suspendarea actului administrativ se poate face doar dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii – cazul bine justificat şi paguba iminentă.
HG nr. 737/2010, stabileşte metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al Parchetelor.
Actele normative care reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 19/2000 tocmai pentru protejarea drepturilor de pensie câştigate, doar cuantumul pensiei se stabileşte în condiţii identice cu ale celorlalţi participanţi ai sistemului public.
Prin metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 din Legea nr. 119/2010, neexistând elemente de nelegalitate în elaborarea şi adoptarea hotărârii nr. 737 şi Legii nr. 119/2010.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat se poate reţine că cele două categorii de personal magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate sunt în situaţii diferite şi de aceea se impune un tratament juridic diferit.
Este evident că prin formularea cererii de suspendare a HG nr. 737/2010 recurenţii urmăresc menţinerea cuantumului pensiilor de serviciu, susţinându-se că se creează o discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiaşi legi.
Nu se poate reţine o încălcare a art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privitor la interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecţie a acestui text intră doar drepturile şi libertăţile recunoscute de convenţie, nu orice drept garantat de legislaţie internă.
Desigur nu se poate reţine nici producerea unei perturbări grave a funcţionării unei autorităţi prin stabilirea prin HG nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecinţă suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale.
Prin urmare, în speţă, cazul bine justificat nu este o condiţie îndeplinită faţă de cele mai sus invocate.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui prin el însuşi un motiv suficient pentru a se admite acţiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de HG nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.
Având în vedere cele expuse, se apreciază că în speţă nu sunt întrunite condiţiile expres prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate de Guvernul României şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, va modifica încheierile atacate în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de reclamanţi şi intervenientă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, împotriva încheierilor din 18 noiembrie 2010 şi din 9 decembrie 2010 ale Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierile atacate în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanţi şi intervenientă, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1104/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1106/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
