ICCJ. Decizia nr. 1127/2011. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1127/2011
Dosar nr. 95/35/2010
Şedinţa publică din 24 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii B.A.E. şi F.I.L. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei Bucureşti şi A.C.B. SA Satu Mare solicitând să se constate nulitatea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 3 decembrie 1996, în ceea ce priveşte suprafaţa de 97 m.p. provenit din parcelarea nr. top a (devenit nr. top b şi c) precum şi suprafaţa de 9.401 m.p. corespunzătoare nr. top. d, e, f, g şi h, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei Bucureşti a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii acţiunii introductive iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis în conformitate cu prevederile HG nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, cu modificările şi completările ulterioare, este un act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Acesta este supus controlului judecătoresc al actelor administrative reglementat de prevederile legii contenciosului administrativ, care instituie procedura prealabilă administrativă ca o condiţie obligatorie de exercitare a dreptului la acţiune.
Prin întâmpinare, pârâta A.C.B. SA Satu Mare a invocat excepţia tardivităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 175/CA din 10 mai 2010 Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii, invocată de pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi A.C.B., Satu Mare şi a respins ca tardiv introdusă acţiunea formulată de reclamanţii B.A.E. şi F.I.L., împotriva pârâţilor Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei şi A.C.B. SA Satu Mare.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că în conformitate cu prev. art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007 „pentru motive temeinice, în cadrul actelor individuale, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului sau data luării la cunoştinţă a acestuia".
În speţă, termenul de 1 an prev. de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se calculează de la data de 24 ianuarie 1997 când dreptul de proprietate atestat pentru pârâta A.C.B. SA prin certificatul de atestare din 3 decembrie 1996 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei a fost înscris în CF Satu Mare în baza încheierii de CF din 24 ianuarie 1997.
În consecinţă, termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 s-a împlinit în raport de data intabulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat în cartea funciară, la data de 24 ianuarie 1998.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe reclamanţii B.A.E. şi F.I.L. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 reţinând că termenul de 1 an pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ curge de la data înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, respectiv de la 24 ianuarie 1997, relevanţă având data la care recurenţii-reclamanţi au luat cunoştinţă de actul administrativ atacat. Au subliniat recurenţii că are prioritate procedura instituită prin Legea nr. 554/2004 şi nu procedura instituită prin Legea cadastrului nr. 7/1996.
În opinia recurenţilor acţiunea a fost introdusă la instanţa competentă înlăuntrul termenului de 6 luni de la data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile din 17 decembrie 2009.
Prin întâmpinare Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (M.D.R.T.) a arătat că sentinţa recurată este temeinică şi legală, instanţa aplicând corect prevederile art. 11 alin (2), art. 2 alin. (1) lit. c), art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea contenciosului administrativ.
Examinând cauza în raport de obiectul acţiunii, de probatoriul administrat şi de prevederile Legii nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că este nefondată critica adusă de recurenţi, nefiind incident motivul de nelegalitate care se circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Obiectul acţiunii în contencios administrativ a vizat constatarea nulităţii parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 3 decembrie 1996 emis în favoarea A.C.B. Satu Mare de ministrul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului.
În temeiul art. 137 C. proc. civ. instanţa de fond a soluţionat, înainte de a verifica temeinicia acţiunii, excepţia tardivităţii acţiunii invocate pe Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului şi A.C.B. Satu Mare în temeiul art. 11 din Legeanr. 554/2004.
Dezlegarea dată acestei excepţii este corectă şi legală, observându-se că din perspectiva alin. (2) al art. 11 din Legea contenciosului administrativ termenul de 1 an pentru promovarea acţiunii în contencios administrativ s-a împlinit la data de 24 ianuarie 2008, luându-se ca reper data intabulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat în cartea funciară conform încheierii de CF din 24 ianuarie 1997.
Chiar în ipoteza în care instanţa de control judiciar ar îmbrăţişa teza avansată prin cererea de recurs referitoare la data la care s-a luat cunoştinţă de actul administrativ contestat, nu poate fi primită şi susţinerea că termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din actul normativ incident se calculează de la momentul la care a expirat termenul de 30 de zile în care autoritatea publică trebuia să răspundă plângerii prealabile din 17 decembrie 2009.
Tocmai în considerarea faptului că reclamanţii sunt terţi faţă de actul atacat, judecătorul fondului a apelat la dispoziţiile alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 554/2004, şi aşa cum se poate lesne observa chiar din cuprinsul acţiunii adresate Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, însăşi reclamanţii arată că au avut cunoştinţă de existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate în discuţie odată cu emiterea unui exemplar de pe când au observat operaţiunile înscrise în baza acestui document, respectiv de la data de 26 august 2007.
Aşa fiind, îndoielile exprimate de recurenţi în legătură cu momentul de la care s-a calculat termenul de 1 an (termen de decădere) şi cu atât mai mult termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din lege la care ei fac trimitere, nu sunt justificate.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.A.E. şi F.I.L. împotriva sentinţei civile nr. 175/CA din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1126/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1130/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
