ICCJ. Decizia nr. 1160/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1160/2011
Dosar nr. 152/42/2010
Şedinţa publică din 25 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S. anularea Ordinului nr. 1628 din 5 octombrie 2009, emis de către pârât, prin care reclamanta a fost eliberată din funcţia publică de director coordonator adjunct al C.C.S. Ploieşti, prin încetarea contractului de management ca urmare a desfiinţării postului, reintegrarea sa în funcţie şi obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi de care aceasta beneficia ca şi director executiv adjunct, până la soluţionarea prezentului litigiu, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin Ordinul nr. 926 din 22 mai 2009, emis de pârât, a fost numită în funcţia de director coordonator - adjunct a C.C.S. Ploieşti începând cu data de 23 mai 2009, fiind încheiat şi contractul de management din 23 mai 2009, pentru o perioadă de patru ani de la data semnării acestuia, însă, cu toate acestea, ministrul a emis Ordinul nr. 1628 din 5 octombrie 2009, prin care, începând cu data de 5 octombrie 2009, reclamantei i-a încetat contractul de management, ca urmare a desfiinţării postului.
Reclamanta a criticat Ordinul nr. 1628 din 5 octombrie 2009, arătând că acesta a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţia României, ale art. 99 din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 65 alin. (2), art. 67, art. 73 şi 74 C. muncii.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 88 din data de 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de către reclamanta B.D.A., şi, în consecinţă, a dispus anularea Ordinului nr. 1628 din 5 octombrie 2008 emis de pârâtul M.E.C.T.S., reintegrarea reclamantei în funcţia publică deţinută, a obligat pârâtul la plata unei despăgubiri, către reclamantă, egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi de care beneficia, ca director executiv adjunct, până la soluţionarea cauzei, precum şi la suma de 2.066 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că Ordinul nr. 1628 din 5 octombrie 2009, emis de M.E.C.T.S., contestat de către reclamantă, a fost emis în baza prevederilor OUG nr. 37/2009 şi nu cuprinde o reală motivare a emiterii sale, situaţia sancţionată cu anularea actului administrativ în speţă.
A mai arătat Curtea că legalitatea Ordinului nr. 1628 din 5 octombrie 2009 este afectată pentru că eliberarea reclamantei din funcţia deţinută nu se regăseşte în cazurile prevăzute de art. 99 alin. (1) din legea privind Statutul funcţionarului public, în condiţiile în care temeiul de drept al acestui act administrativ, reprezentat de OUG nr. 37/2009, nu mai produce consecinţe juridice întrucât actul normativ a fost abrogat prin OUG nr. 105/2009 şi declarat neconstituţional de Curtea Constituţională prin Decizia 1257 din 7 octombrie 2009.
Instanţa de fond a respins excepţia prematurităţii cererii reclamantei, invocată de către pârâtul M.E.C.T.S., cu motivarea că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.N.S.T., instituţie ce a preluat, în baza HG nr. 141/2010, drepturile şi obligaţiile fostului M.T.S. în domeniul activităţii de sport şi tineret, solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei pentru motive încadrate în prevederile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, A.N.S.T. a susţinut că în mod nelegal a respins instanţa de fond excepţia prematurităţii cererii reclamantei, faţă de dispoziţiile imperative ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că însuşi actul în baza căruia reclamanta a fost încadrată în funcţie a fost emis în baza unui act normativ abrogat şi declarat neconstituţional, în speţă OUG nr. 37/2009, că reintegrarea reclamantei în funcţia de director coordonator adjunct nu mai este posibilă, aceasta fiind desfiinţată potrivit D.C.C. nr. 414 din 14 aprilie 2010, iar, pe de altă parte, reintegrarea acesteia în funcţia de director al C.C.S. Ploieşti, pe care reclamanta o deţinea în baza Ordinului ministrului învăţământului nr. 5001/1996 nu mai este posibilă, atâta timp cât Ordinul nr. 654 din 24 aprilie 2009 nu a făcut obiectul cenzurii instanţei de judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Intimata - reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ Ordinul nr. 1628 din 5 octombrie 2008 emis de pârâtul M.E.C.T.S., prin care s-a dispus încetarea contractului de management din 23 mai 2009 încheiat cu reclamanta, ca urmare a desfiinţării postului acesteia.
Ordinul contestat a fost emis, în esenţă, în baza OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Referitor la excepţia prematurităţii cererii reclamantei, Înalta Curte constată că examinarea contestaţiei formulate de către intimată permite încadrarea acesteia în ipoteza prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 7 alin. (5) din acelaşi act normativ, cu consecinţa exceptării intimatei de la obligaţia formulării unei plângeri prealabile în cauză, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că Decizia contestată a fost lipsită de orice fundament legal ca urmare a deciziei nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate a legii de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009.
Viciul de constituţionalitate constatat cu privire la OUG nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza şi pentru executarea unor dispoziţii neconstituţionale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal şi nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziţii neconstituţionale.
Actele şi măsurile adoptate în baza acestei Ordonanţe sunt afectate de viciul de neconstituţionalitate al acestui act normativ şi, în consecinţă, corect au fost anulate de instanţa de fond.
Menţinerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale.
Pe de altă parte, examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că, potrivit susţinerilor însăşi recurentei, intimata deţinea, în baza Ordinului ministrului învăţământului nr. 5001/1996, şi anterior adoptării OUG nr. 37/2009, funcţia de director al C.C.S. Ploieşti, funcţie pe care a pierdut-o în urma emiterii Ordinului nr. 654 din 24 aprilie 2009, pentru a fi ulterior numită în funcţia de director coordonator adjunct al aceleiaşi instituţii.
În lumina considerentelor deciziilor nr. 413/2010 şi nr. 414/2010 ale Curţii Constituţionale care, exercitând controlul de constituţionalitate asupra legii de modificare şi completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reţinut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin OUG nr. 37/2009 şi prin OUG nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale a celor două ordonanţe de urgenţă menţionate, faţă de situaţia de fapt descrisă anterior, măsura reintegrării intimatei în funcţia publică corespunzătoare apare justă şi legală, recurenta neputându-se prevala de simpla schimbare a denumirii funcţiei.
Susţinerile recurentei privind necesitatea anulării Ordinului nr. 654 din 24 aprilie 2009 prin care a fost desfiinţată funcţia publică de conducere de director sunt neîntemeiate, acest act administrativ fiind în prezent lipsit de orice forţă juridică, pentru considerentele arătate mai sus.
Reţinerea efectelor acestui act administrativ ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de A.N.S.T. împotriva Sentinţei civile nr. 88 din data de 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1159/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1170/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
