ICCJ. Decizia nr. 1284/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1284/2011
Dosar nr. 1183/42/2010
Şedinţa publică de la 3 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 276 din 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.N., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, şi a dispus suspendarea măsurii scoaterii la examen a postului de Şef Serviciu inspecţii, implementare politici şi statistici agricole din cadrul Direcţiei Agricole Prahova, până la pronunţarea instanţei de fond. Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse excepţiile neîndeplinirii procedurii plângerii prealabile şi a inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţiile invocate de pârâtă.
Din dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 rezultă că procedura plângerii prealabile trebuie îndeplinită în cazul actelor pe care autoritatea publică emitentă le poate revoca în tot sau în parte, procedura administrativă prealabilă reprezentând o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune.
Or, arată prima instanţă, în prezenta cauză se constată că reclamantul s-a adresat pârâtei Agenţia Naţională a funcţionarilor publici la data de 16 noiembrie 2010 şi a învederat faptul că postul scos la concurs nu este vacant, cu adresa din 29 noiembrie 2010, pârâta răspunzând reclamatului în sensul că va face demersuri pentru a se verifica dacă funcţia publică este vacantă sau ocupată.
Şi în ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în sensul că anunţul postat pe site-ul instituţiei nu este act administrativ, prima instanţă a reţinut că nu este întemeiată, măsura scoaterii la concurs a unui post de funcţionar public reprezentând un act administrativ cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publica, în vederea executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cererii de suspendare, prin sentinţa atacată s-a reţinut că cererea formulată de reclamant întruneşte condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, se arată în considerentele hotărârii, cazul este bine justificat, având în vedere că, potrivit adreselor depuse la dosar şi care emană de la diferite instituţii publice cu atribuţii în domeniu, în cauză există o altă situaţie de fapt ce nu ar fi justificat scoaterea postului la concurs, iar prejudiciul creat reclamantului rezultă din pierderea evidentă a funcţiei deţinute prin scoaterea la concurs a postului.
De asemenea, reţine prima instanţă, posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată şi în documentele emise de organismele internaţionale în condiţii similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 554/2004, Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri privitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, care prevede ca principiu tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanţa o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanţelor şi intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat şi când există şi argumente juridice valabile faţă de regularitatea actului emis.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin cerea de recurs se aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
- instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut întrucât a dispus suspendarea măsurii scoaterii la examen a postului de Şef Serviciu inspecţii, implementare politici şi statistici agricole din cadrul Direcţiei Agricole Prahova, până la pronunţarea instanţei de fond, fără a ţine seama de faptul că în cadrul acţiunii privind anularea parţială a anunţului din 12 noiembrie 2010 postat de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici pentru ocuparea postului menţionat, nu s-a solicitat suspendarea măsurii scoaterii la concurs a funcţiei publice;
- acţiunea intimatului-reclamant este lipsită de interes, având în vedere că în situaţia în care acesta va obţine o hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă privind reintegrarea în funcţia publică scoasă la concurs, instituţia publică va fi obligată să pună în executare hotărârea judecătorească;
- în mod greşit instanţa de fond a soluţionat excepţia inadmisibilităţii acţiunii deoarece anunţul a cărui anulare parţială o solicită intimatul-reclamant nu întruneşte trăsăturile actului administrativ;
- în mod eronat, prima instanţă a admis cererea intimatului-reclamant deşi, în cauză, nu a fost făcută dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Se menţionează că în condiţiile în care intimatul-reclamant nu se află în posesia unui titlu executoriu de reintegrare în funcţia publică scoasă la concurs, este în imposibilitate de a dovedi existenţa cazului bine justificat, respectiv îndoiala asupra legalităţii actului administrativ prin care s-a dispus organizarea concursului.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, nu poate fi reţinut ca fiind incident în cauză.
După cum se constată, intimatul-reclamant a investit instanţa de fond cu o cerere privind suspendarea măsurii scoaterii la examen a postului de şef-serviciu inspecţii, implementare politici şi statistici agricole din cadrul Direcţiei Agricole Prahova, până la soluţionarea de către instanţă a cererii privind anularea parţială a anunţului în care s-a publicat această măsură.
Instanţa de fond, prin sentinţa nr. 276/2010, recurată, a dispus suspendarea executării măsurii scoaterii la examen a postului de Şef Serviciu inspecţii, implementare politici şi statistici agricole din cadrul Direcţiei Agricole Prahova, până la pronunţarea instanţei de fond.
În consecinţă, prima instanţă s-a pronunţat numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Critica referitoare la faptul că în cadrul acţiunii în anulare, intimatul-reclamant nu a solicitat şi suspendarea executării măsurii scoaterii la examen a funcţiei publice menţionate anterior este nefondată întrucât, atât în condiţiile art. 14 alin. (1), cât şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se poate solicita prin acţiune distinctă suspendarea executării actului administrativ.
Argumentele expuse în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a intimatului-reclamant nu pot fi reţinute întrucât accesul la justiţie cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ, prevăzută de dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi îngrădit din perspectiva unei posibile soluţionări favorabile a unei alte cereri ce constituie obiectul unei alte judecăţi.
Criticile care vizează greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii nu sunt fondate. Măsura scoaterii la concurs (examen) a postului de Şef Serviciu inspecţii, implementare politici şi statistici agricole din cadrul Direcţiei Agricole Prahova este evident că s-a materializat într-un act administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, inclusiv în ceea ce-l priveşte pe intimatul-reclamant, fiind un act administrativ, astfel cum această noţiune a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Criticile care privesc soluţiile instanţei pe fondul cauzei sunt, de asemenea, nefondate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de art. 14 alin. (1) menţionat.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.
După cum se constată, prima instanţă, soluţionând cererea de suspendare a apreciat că această condiţie este îndeplinită întrucât „în cauză există o altă situaţie de fapt care nu ar fi justificat scoaterea postului la concurs”.
Prin decizia nr. 124 din 24 septembrie 2010 a Direcţiei pentru Agricultură Prahova, intimatul-reclamant începând cu data de 25 septembrie 2010 a fost eliberat din funcţia publică de conducere, de director executiv adjunct din cadrul Direcţiei Agricole Prahova şi, începând cu aceeaşi dată, a fost numit în funcţia de Şef Serviciu inspecţii, implementare politici şi statistici agricole în cadrul aceleiaşi autorităţi, pe care o ocupă şi în prezent, ori anunţul de organizare a concursului vizează şi funcţia în care a fost numit intimatul-reclamant prin decizia menţionată.
În acest context, este evident că instanţa de fond a făcut o corectă apreciere asupra situaţiei de fapt, statuând în mod corect că în cauză este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat.
În altă ordine, este evident că organizarea concursului pentru funcţia publică de Şef Serviciu inspecţii, implementare politici şi statistici agricole din cadrul Direcţiei pentru Agricultură Prahova şi ulterior, numirea în această funcţie a persoanei câştigătoare a concursului conduce la pierderea funcţiei în care a fost numit intimatul-reclamant şi, implicit, la crearea unei pagube iminente, astfel cum această noţiune a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Susţinerile recurentei în sensul că în condiţiile în care intimatul-reclamant nu se află în posesia unui titlu executoriu de reintegrare în funcţia publică scoasă la concurs, conduce la imposibilitatea dovedirii existenţei cazului nejustificat, respectiv îndoiala asupra nelegalităţii actului administrativ prin care s-a dispus organizarea concursului, nu pot fi reţinute ca fiind fondate întrucât, scopul suspendării executării actului administrativ este tocmai prevenirea unei pagube iminente, ţinând seama mai ales de situaţia de fapt conform căreia funcţia scoasă la concurs este ocupată de reclamant ale cărui raporturi de serviciu nu au încetat în vreun fel.
Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile referitoare la „cazul bine justificat” şi „prevenirea unei pagube iminente”, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, în raport de cele reţinute mai sus, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, astfel că nu va fi reţinută situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva sentinţei nr. 276 din 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1274/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1289/2011. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
