ICCJ. Decizia nr. 1286/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1286/2011
Dosar nr. 340/59/2010
Şedinţa publică din 3 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 285 din 26 mai 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul T.N.G., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului şi Pădurilor, ministrul mediului şi pădurilor şi ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, şi a anulat Ordinul nr. 1833 din 7 octombrie 2009 emis de ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale. Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, s-a reţinut că aceasta nu este întemeiată, în raport cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 53-60), din care rezultă că reclamantul a respectat prevederile imperative ale art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei:
Reclamantul a deţinut funcţia de director coordonator în cadrul Direcţiei Silvice Timiş în baza Ordinului nr. 1325 din 28 mai 2009 emis de ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi a încheiat contractul de management nr. 80/DS din 28 mai 2009, pe o perioada de 1 an.
Prin Ordinul nr. 1833 din 07 octombrie 2009, având acelaşi emitent, reclamantul a fost eliberat din funcţia deţinută, în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 105/2009, HG nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor - ROMSILVA şi HG nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturi, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Prin art. 2 al aceluiaşi ordin s-a menţionat că începând cu data de 07 octombrie 2009 alături de desfiinţarea funcţiei de conducere de director coordonator ocupată de reclamant se modifică şi contractul de management nr. 80/DS din 28 mai 2009, calitatea de angajator revenind directorului general al Regiei Naţionale a Pădurilor ROMSILVA.
Reţine prima instanţă că ordinul atacat nu conţine nici măcar minime referiri la motivul pentru care s-a dispus măsura revocării reclamantului din funcţie iar, în lipsa oricărui alt document care să însoţească ordinul în speţă, reclamantul se găseşte în situaţia de a nu avea cunoştinţă care este motivul pentru care a fost revocat din funcţie, întrucât actul de revocare nu face nici o referire la acele condiţii pe care reclamantul nu le mai îndeplineşte pentru a putea ocupa în continuare această funcţie; aşadar, în acest context, instanţa de fond reţine că reclamantul nu are cunoştinţă care sunt motivele invocate de către ministru în cuprinsul ordinului de revocare şi nici nu are posibilitatea de a formula vreo apărare în acest sens.
Aşa fiind, se arată în considerentele sentinţei atacate, actul contestat nu îndeplineşte condiţia legală referitoare la necesitatea motivării sub aspectul privind indicarea împrejurărilor de fapt ce au stat la baza emiterii sale, condiţie care rezultă din prevederile art. 1 alin. (3) şi art. 31 alin. (2) din Constituţia României, precum şi din cele ale art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care consacră „dreptul la bună administrare".
Or, arată instanţa de fond, în lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiţie a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate aprecia asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură; absenta motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare şi a încălcare a obligaţiei constituţionale a autorităţilor administrative de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, un alt aspect al nelegalităţii ordinului contestat îl reprezintă împrejurarea că actul normativ ce constituie temeiul legal al emiterii sale, respectiv OUG nr. 105/2009, a fost declarat neconstituţional, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629 din 3 decembrie 2009.
Totodată, prima instanţă a reţinut că eliberarea din funcţie a reclamantului a intervenit în perioada incapacităţii sale de muncă, conform certificatelor medicale depuse la dosarul cauzei (filele 17-23), ceea ce contravine prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii.
Reţine instanţa de fond că, prin OUG nr. 105/2009, s-a dispus desfiinţarea unei funcţii ocupate de reclamant în temeiul unui contract încheiat cu o autoritate a Statului Român, fără a se invoca nerespectarea contractului de către reclamant şi uzându-se, deci, de posibilitatea unilaterală a statului de legiferare, pentru a pune capăt unor convenţii în care avea calitatea de parte.
Această atitudine, apreciază prima instanţă, înfrânge însăşi ideea de egalitate în faţa legii, cel puţin în cazurile în care Statul Român modifică dispoziţiile legale pentru a obţine o situaţie favorabilă în raport cu terţele persoane cu care a încheiat anumite convenţii; or, în condiţiile în care printr-o atare acţiune se revocă un contract de management asimilat unui contract de muncă, se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. muncii, care garantează egalitatea de tratament „faţă de toţi salariaţii şi angajatorii", precum şi principiului prevăzută de art. 41 alin. (2) C. muncii, potrivit căruia modificarea unilaterală a contractului de muncă este posibilă numai în situaţiile expres reglementate de acest cod.
In acest sens, instanţa de fond face referire la Hotărârea din 9 decembrie 1994, dată în cauza Stran Greek Refineries and Stratis Andreadis contra Greciei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea principiului egalităţii armelor de către Grecia pe considerentul că în timpul derulării unui litigiu cu un terţ, statul grec a promovat un act normativ prin care a lipsit de efecte o clauză contractuală în baza căreia instanţele dăduseră câştig de cauză terţului aflat în litigiu cu statul.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Mediului şi Pădurilor.
In motivarea recursului său, formulat în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 304 C. proc. civ., Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale invocă, în principal, lipsa calităţii procesuale pasive, în raport cu prevederile OUG nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale.
Recurentul Ministerul Mediului şi Pădurilor arată, în esenţă, că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că actul contestat nu ar fi motivat, de vreme ce acesta a fost emis în aplicarea OUG nr. 105/2009, care prevede desfiinţarea funcţiei din care a fost eliberat intimatul-reclamant.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată următoarele:
I. În ceea ce priveşte recursul formulat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale se va reţine că acesta este fondat, autoritatea recurentă neavând calitate procesuală pasivă în cauză, în raport cu dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, potrivit cărora „Se înfiinţează Ministerul Mediului şi Pădurilor prin reorganizarea Ministerului Mediului şi prin preluarea activităţii privind pădurile şi a structurilor specializate în acest domeniu de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale".
Cum ordinul contestat în cauză vizează o funcţie publică din domeniul activităţii privind pădurile şi din cadrul unei structuri specializate în acest domeniu, respectiv aceea de director în cadrul unei direcţiei silvice, rezultă că, în speţă, recurentul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu are calitate procesuală pasivă, acest gen de activităţi şi structuri fiind preluate, conform prevederilor legale citate, de către Ministerul Mediului şi Pădurilor.
Aşa fiind, urmează a fi admis recursul şi modificată sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii faţă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
II. In ceea ce priveşte recursul formulat de Ministerul Mediului şi Pădurilor, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, se va reţine că acesta este nefondat.
Astfel, prin Ordinul nr. 1833 din 07 octombrie 2009, emis de ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, reclamantul a fost eliberat din funcţia publică deţinută şi a fost modificat contractul de management al acestuia, în sensul subrogării în calitatea de angajator a directorului general al Regiei Naţionale a Pădurilor ROMSILVA.
Temeiul juridic al acestui act administrativ, ordinul contestat în cauză, îl constituie, în principal, prevederile OUG nr. 105/2009, prin care funcţia deţinută de intimatul-reclamant a fost desfiinţată.
Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate şi, ca atare, nu pot fi reţinute susţinerile şi criticile recurentului vizând modul greşit de soluţionarea a acţiunii de către prima instanţă.
Astfel, se constată că prima instanţă a reţinut, în mod temeinic şi solid argumentat sub aspect juridic, că ordinul în litigiu nu a fost motivat în sensul cerut de principiile statului de drept, a dreptului la o bună administrare şi a obligaţiei constituţionale a autorităţilor administrative, simpla referire la dispoziţiile OUG nr. 105/2009 nefiind de natură a satisface exigenţele principiului motivării actelor administrative.
Neîntemeiate sunt, de asemenea, şi celelalte critici ale recurentului vizând considerentele sentinţei atacate în ceea ce priveşte elementele de constituţionalitate pe larg prezentate, de vreme ce în mod întemeiat a concluzionat instanţa de judecată că actul administrativ atacat a fost emis în temeiul uni act normativ care a preluat soluţiile juridice cuprinse în OUG nr. 37/2009 şi ale cărui prevederi au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale, ceea ce, evident, este de natură a afecta legalitatea actului emis în atare condiţii.
Instanţa de fond a reţinut, însă, în mod corect, şi un alt aspect de nelegalitate a ordinului desfiinţat şi anume cel privind încălcarea dispoziţiilor Codului muncii, faţă de împrejurarea că, necontestat, actul administrativ în litigiu a fost emis în perioada în care intimatul-reclamant se afla în concediu medical iar, potrivit prevederilor legale invocate, incidenţa legislaţiei muncii este stabilită şi în privinţa contractelor de management.
Pentru considerentele arătate, recursul formulat de Ministerul Mediului şi Pădurilor urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 285 din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată faţă de acest minister, care nu are calitate procesuală pasivă.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Respinge recursul declarat de Ministerul Mediului şi Pădurilor împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1260/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1349/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
