ICCJ. Decizia nr. 1260/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1260/2011
Dosar nr. 9726/1/2010
Şedinţa publică de la 2 martie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin Decizia nr. 5080 din 18 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de H.L.I. împotriva sentinţei civile nr. 1479 din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă că în mod corect acţiunea reclamantului a fost respinsă, la fond, ca inadmisibilă, pârâtul Guvernul României neputând fi obligat la aprobarea/adoptarea unei hotărâri care să cuprindă, ca soluţie cu caracter normativ, propunerea de reglementare apreciată de recurent ca fiind potrivită pentru obţinerea de fonduri necesare achitării despăgubirilor pentru imobilele naţionalizate.
Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2010, H.L.I. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 5080 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 2, 5, 7 şi 9.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esenţă, că respingerea recursului său prin Decizia atacată , reprezintă o încălcare atât a prevederilor legale, cât şi a Hotărârii pilot CE din 12 octombrie 2010.
De asemenea, a mai arătat revizuentul că apariţia Legii nr. 142/2010 reprezintă un înscris nou, conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Sub aspectul motivului prevăzut de art. 322 pct. 7, revizuentul a învederat instanţei că în aceeaşi pricină există hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile contrare ale secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii de revizuire, s-a mai arătat că prin Decizia care formează obiectul revizuirii, instanţa de recurs, cu toate că a soluţionat fondul pricinii, nu s-a pronunţat asupra cererii sale introductive.
A solicitat anularea deciziei atacate şi pronunţarea unei hotărâri aşa cum s-a cerut.
Înalta Curte sesizată cu cererea de faţă şi procedând la verificarea acesteia a constatat că este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Sub aspectul motivului prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa reţine că invocarea acestuia presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să existe hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină.
Ca atare, trebuie reţinut
| ← ICCJ. Decizia nr. 1257/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1286/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
