ICCJ. Decizia nr. 1302/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1302/2011
Dosar nr. 615/46/2010
Şedinţa publică de la 3 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Soluţia instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.M. a chemat în judecată pe pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Argeş, solicitând anularea deciziei nr. 731 din 20 martie 2010, adoptată de prima pârâtă, şi a deciziei nr. 97 din 15 iulie 2009, adoptată de al doilea pârât, cu obligarea acestuia din urmă să emită decizie de trecere a reclamantei pe tabloul avocaţilor incompatibili, iar în caz contrar să emită decizie de suspendare a calităţii de avocat pe durata stării de incompatibilitate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că deciziile contestate sunt nelegale şi netemeinice, ambii pârâţi au interpretat greşit dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 în temeiul cărora trebuia să admită cererea ei de trecere pe tabelul avocaţilor incompatibili; în situaţia în care ar fi respins această cerere, se impunea să admită cererea de suspendare a calităţii de avocat conform art. 27 lit. a).
Pârâtul Baroul Argeş a depus întâmpinare solicitând respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate împotriva deciziei baroului pentru considerentul că obiect al acţiunii în justiţie îl poate constitui doar decizia U.N.B.R., respectiv respingerea ca neîntemeiată a cererii îndreptate împotriva U.N.B.R.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 121/F-Cont din 04 iunie 2010 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Argeş.
Cu privire la excepţia invocată de pârâtul Baroul Argeş, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată întrucât verificarea legalităţii nu se poate limita doar la actul emis în procedura plângerii interne de către U.N.B.R., ci şi la actul de bază care a examinat solicitarea şi care a statuat asupra dreptului invocat prin solicitare.
În ceea ce priveşte fondul cererii reclamantei, Curtea a constatat că acţiunea este neîntemeiată.
S-a reţinut că prin decizia nr. 43 din 15 aprilie 2009 adoptată de Consiliul Baroului Argeş, reclamanta a fost primită în profesia de avocat începând cu 01 mai 2009, cu scutire de examen, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat nr. 51/1995, prima republicare, în considerarea faptului că aceasta a fost consilier juridic timp de cel puţin 10 ani. Totodată, în decizie s-a stabilit că trecerea pe tabloul avocaţilor definitivi se va efectua după verificarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14, 15 şi 19-22 din Legea nr. 51/1995.
Potrivit art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată, „exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat”.
De asemenea, potrivit art. 16 raportat la art. 15 alin. (1) lit. f) din Statutul profesiei de avocat „cererea formulată de persoana care doreşte să fie primită în profesie va cuprinde declaraţia solicitantului că nu se află în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 14 din lege ori că înţelege să renunţe la orice stare de incompatibilitate, în cel mult două luni de la data comunicării deciziei de primire în profesia de avocat, sub sancţiunea prevăzută la art. 24 alin. (2) din lege”.
Pe de altă parte, art. 24 din Legea nr. 51/1995, prima republicare, stipulează „(1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate”, iar „(2) În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei”.
Totodată, potrivit art. 31 alin. (2) din Statut „avocatul devenit incompatibil are obligaţia să încunoştinţeze în scris consiliului baroului, solicitând trecerea sa de pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei pe tabloul avocaţilor incompatibili”.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit normelor legale precitate, trecerea pe tabloul avocaţilor incompatibili se poate face prin decizia baroului doar pentru avocaţii care sunt deja înscrişi în tabloul avocaţilor definitivi.
Or, reclamanta nu a fost vreodată înscrisă în tabloul avocaţilor definitivi şi, ca atare, ea nu a devenit incompatibilă şi nu îi pot fi aplicate dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată.
Potrivit aceloraşi norme sus expuse, la primirea în profesia de avocat, cel primit, care se află deja în stare de incompatibilitate întrucât este salariat într-o altă profesie, are obligaţia de a renunţa la starea de incompatibilitate în termen de două luni de la data emiterii deciziei de primire în avocatură sub sancţiunea ca decizia de primire în profesie să nu producă efecte până la încetarea stării de incompatibilitate.
Reclamanta s-a aflat în incompatibilitate de la momentul admiterii sale în profesia de avocat, în condiţiile în care ea nu a renunţat la starea de incompatibilitate în termenul de două luni, astfel că decizia nr. 43/2009 de primire în profesia de avocat nu a produs efecte şi nici nu produce pe toată perioada existenţei stării de incompatibilitate.
În aceste condiţii, a considerat prima instanţă, nefiind încă avocat definitiv, reclamanta nu poate obţine nici înscrierea în tabloul avocaţilor şi nici în cel al avocaţilor incompatibili, după cum nu poate obţine nici suspendarea dintr-o profesie în care nu este activă.
II. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei hotărâri, considerând-o nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamanta, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
- instanţa de fond trebuia să aplice în cauză dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, care impuneau emiterea unei decizii de trecere în tabloul avocaţilor incompatibili, întrucât desfăşoară activitate salarizată în cadrul altei profesii;
- în mod eronat a fost respinsă cererea de suspendare a calităţii de avocat dobândită prin decizia nr. 43 din 15 aprilie 2009 pe durata existenţei stării de incompatibilitate, faţă de prevederile art. 27 lit. a) din Legea nr. 51/ 1995, republicată.
Uniunea Naţională a Barourilor din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală şi temeinică sentinţa atacată, întrucât recurenta-reclamantă nu a înţeles să renunţe la starea de incompatibilitate pentru ca decizia de primire în profesie să-şi producă efectele.
III. Soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, prin decizia nr. 43 din 15 aprilie 2009, respectiv art. 1, s-a aprobat primirea în profesia de avocat a reclamantei, începând cu 01 mai 2009, urmând ca înscrierea pe tabloul avocaţilor definitivi din Baroul Argeş să se efectueze după verificarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14, 15, 19, 20, 21 şi 22 din Legea nr. 51/1995, republicată, conform art. 2 din această decizie.
Ulterior, recurenta-reclamantă, prin cererea înregistrată la Baroul Argeş la 05 mai 2009 a solicitat suspendarea dreptului de a exercita profesia de avocat, trecerea pe tabloul avocaţilor incompatibili, înscrierea în tabloul avocaţilor definitivi şi înfiinţarea cabinetului individual de avocatură.
Prin cererea înregistrată la 02 iunie 2009 recurenta-reclamantă a solicitat suspendarea calităţii de avocat dobândită prin decizia nr. 43 din 15 aprilie 2009 şi trecerea pe tabloul avocaţilor incompatibili.
Prin decizia nr. 97 din 15 iulie 2009 a Consiliului Baroului Argeş au fost respinse cererile reclamantei privind înscrierea în tabloul avocaţilor definitivi; înfiinţarea cabinetului individual de avocatură; emiterea deciziei de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili.
Prin decizia nr. 731 din 20 martie 2010 a fost respinsă de Consiliul U.N.B.R. plângerea formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 97 din 15 iulie 2009.
Problema de drept care se impune a fi dezlegată în cauză, de care depinde soluţionarea litigiului, este aceea dacă o persoană căreia i s-a aprobat primirea în profesia de avocat şi care se află în stare de incompatibilitate, poate fi înscrisă direct în tabloul avocaţilor definitivi incompatibili sau suspendată din calitatea de avocat, potrivit dispoziţiilor legale care guvernează profesia de avocat.
Potrivit art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995, prima republicare, pentru reorganizarea şi exercitare profesiei de avocat, „exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu: a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat”.
Conform art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege (forma în vigoare la momentul emiterii deciziilor) „în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei”.
În raport de aceste prevederi legale, efectele deciziei de primire în avocatură, respectiv înscrierea pe tabloul avocaţilor, se produc numai după încetarea stării de incompatibilitate în termenul de 2 luni de la emiterea deciziei.
Deci, pentru a avea lor înscrierea pe tabloul avocaţilor definitivi şi implicit dobândirea dreptului de exercitare a profesiei, este necesară îndeplinirea următoarelor cerinţe: existenţa unei decizii de primire în profesia de avocat şi dovada rezolvării stării de incompatibilitate în 2 luni de la emiterea deciziei.
Cum însăşi recurenta-reclamantă a precizat că „s-a aflat şi se află şi în prezent în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată”, rezultă că aceasta nu a îndeplinit condiţia privind rezolvarea stării de incompatibilitate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 24 alin. (2) din legea menţionată şi, prin urmare, în mod corect instanţa de fond a confirmat legalitatea şi temeinicia deciziilor contestate.
Recurentei-reclamante nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (1) din aceeaşi lege. Acestea se referă la persoane care aveau calitatea de avocat fiind deja înscrise pe tabloul avocaţilor, dar care au devenit incompatibile, motiv pentru care pot solicita trecerea de pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei pe tabloul avocaţilor incompatibili, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată şi art. 31 alin. (2) din Statutul avocatului.
De asemenea, în cauza dedusă judecăţii nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 27 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată care prevăd: „calitatea de avocat este suspendată a) în caz de incompatibilitate, pe durata acestei stări”.
Potrivit acestor dispoziţii legale, numai calitatea de avocat este suspendată pe perioada cât există stare de incompatibilitate.
Astfel cum s-a reţinut anterior, cum de altfel în mod corect a constatat şi instanţa de fond, recurenta-reclamantă nu a deţinut calitatea de avocat ca urmare a neîndeplinirii condiţiei privind rezolvarea stării de incompatibilitate.
Prin urmare, cum decizia de primire în profesie nu a condus automat la dobândirea calităţii de avocat, recurenta-reclamantă nu putea solicita suspendarea calităţii de avocat, nefiind înscrisă pe tabloul avocaţilor definitivi şi neexercitând în fapt această profesie niciodată.
Având în vedere considerentele expuse, instanţa de recurs apreciază ca legală sentinţa recurată, nefiind incident motivul de recurs, de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.M. împotriva sentinţei civile nr. 121/F-Cont din 04 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1249/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1303/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
