ICCJ. Decizia nr. 1300/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1300/2011
Dosar nr. 2823/54/2009
Şedinţa publică de la 3 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 octombrie 2009 pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 2823/54/2009, reclamanta M.E.L. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva solicitând instanţei constatarea nulităţii absolute a deciziei Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva nr. 1269 din 12 octombrie 2009 şi a Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 1897 din 07 octombrie 2009, precum şi reintegrarea pe postul de director economic la Direcţia Silvică Gorj.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat acţiunea.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 1589 din 17 iunie 2009 în urma susţinerii concursului a fost numită în funcţia de director coordonator adjunct - domeniul economic în cadrul Direcţiei Silvice Gorj.
Pe baza ordinului menţionat şi a concursului susţinut a încheiat cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale contractul de management din 17 iunie 2009 pe o perioadă de un an de zile şi, deşi în art. 8 alin. (1) se specifică „prevederile prezentului contract pot fi modificate prin act adiţional, cu acordul ambelor părţi”, ulterior, prin Ordinul nr. 1897/2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale se redenumeşte funcţia de conducere de director coordonator adjunct - domeniul economic în funcţia de director economic, modificându-se contractul de management sub aspectul calităţii angajatorului în sensul că titularul angajatorului din contractul de management devine Regia Naţională a Pădurilor Romsilva.
A mai arătat că, deşi în conţinutul acestui ordin nu se prevede revocarea sa expresă din funcţia de conducere şi anularea sau rezilierea contractului de management, a constatat că pe postul de director economic pe care îl ocupa, a fost numit în mod nelegal prin decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, dl. C.I., cu delegaţie, pe perioadă determinată, până la organizarea şi susţinerea concursului pentru ocuparea acestui post.
A considerat că numirea acestuia şi schimbarea din funcţie nu au nici un fel de bază legală şi nici justificare în fapt.
În acest sens a arătat că nici în fapt şi nici în drept nu a fost revocată expres din funcţia de director coordonator adjunct - domeniul economic fiind schimbată doar denumirea funcţiei şi calitatea angajatorului, astfel că Ordinul Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva nr. 1269 din 12 octombrie 2009 privind numirea pe postul de director economic a d-lui C.I. este lovit de nulitate absolută, cât timp ocupa postul şi nu se dispusese revocarea sa din funcţie şi nici anularea sau rezilierea contractului de management.
În susţinerea cererii a invocat şi prevederile din contractul de management din 17 iunie 2009 stipulate la art. 3, art. 8 alin. (1) şi art. 9.
A mai arătat reclamanta că, în situaţia în care, chiar dacă prin ordinul ministrului s-ar fi dispus revocarea sa din funcţie, ca urmare a reorganizării, prin schimbarea denumirii funcţiei, în realitate atribuţiile funcţiei au rămas aceleaşi, astfel că simpla redenumire a unui serviciu nu poate fi considerată o reală reorganizare fiind echivalentă în doctrina şi practica de specialitate cu o desfacere abuzivă, deghizată a contractului individual de muncă.
3. Apărările formulate de pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva.
La data de 24 noiembrie 2009 pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii reclamantei în integralitatea capetelor sale de cerere, pentru următoarele motive:
3.1. Pe cale de excepţie s-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, deoarece Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 a fost emis de către Ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, iar prin acest ordin, implicit, reclamanta este revocată din funcţie, având în vedere dispoziţiile art. 3 din ordin care prevăd că: „La data intrării în vigoare a prezentului ordin îşi încetează aplicabilitatea Ordinul nr. 1589 din 17 iunie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale”.
Revocarea din funcţie a reclamantei prin Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 a survenit în urma intrării în vigoare a O.U.G. nr. 105/2009, care a abrogat O.U.G. nr. 37/2009. Prin O.U.G. nr. 37/2009, direcţiile silvice au fost trecute la instituţiile deconcentrate în subordinea directă a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi au fost înfiinţate posturile de director coordonator şi director coordonator adjunct. Acest ultim act normativ a fost abrogat de O.U.G. nr. 105/2009 şi, pe cale de consecinţă, au fost desfiinţate posturile de director coordonator şi director coordonator adjunct, ceea ce a condus la eliberarea din funcţie a persoanelor care au ocupat aceste posturi.
Întrucât numirea a fost făcută prin ordin de ministru, respectând principiul simetriei actelor juridice, tot prin ordin de ministru au fost eliberate din funcţie. În aceste condiţii, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva nu poate fi făcută responsabilă de eliberarea din funcţia de director coordonator economic adjunct a reclamantei.
3.2. În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de anulare a deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 emisă de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, s-a precizat că prin această decizie a fost numit în funcţia de director economic al Direcţiei Silvice Gorj dl. C.I. La baza emiterii acestei decizii a stat Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale de eliberare din funcţie a reclamantei, actul adiţional la Contractul Colectiv de Muncă al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, privind desfiinţarea funcţiilor de conducere de director coordonator şi director coordonator adjunct, şi hotărârea nr. 14/2009 a Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva prin care a fost aprobată structura organizatorică şi funcţională a Direcţiei Silvice Gorj, respectiv înfiinţarea funcţiei de director economic.
Deoarece reclamanta a fost numită şi revocată din funcţie prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, conform O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva nu avea obligaţia de a o numi în funcţia de director economic al Direcţiei Silvice Gorj pe reclamantă.
În acest sens s-a invocat art. 15 pct. c) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, Anexa nr. 1 la H.G. nr. 229/2009, privind reorganizarea Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, potrivit căruia: „Directorul general aprobă selectarea şi angajează direct personalul din structura centrală, directorii unităţilor Romsilva, precum şi directorii economici şi ceilalţi directori de la nivelul unităţilor fără personalitate juridica ale Romsilva”. Numirea directorului economic prin decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a fost făcută respectând prevederile H.G. nr. 229/2009.
Direcţia Silvică Gorj este o unitate fără personalitate juridică a Romsilva, iar directorul general al Regiei are prerogativa legală, conferită de H.G. nr. 229/2009, de a selecta şi angaja direct „(...) directorii unităţilor Romsilva, precum şi directorii economici şi ceilalţi directori de la nivelul unităţilor fără personalitate juridică ale Romsilva”.
În acest context reclamanta nu poate impune directorului general să o angajeze în funcţia de director economic al Direcţiei Silvice Gorj, pentru motivul că anterior a fost numită ca director coordonator adjunct-economic prin ordin de ministru.
A mai arătat pârâta că potrivit deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009, actualul director economic al Direcţiei Silvice Gorj a fost numit cu delegaţie în această funcţie până la organizarea şi susţinerea concursului pentru ocuparea acestui post.
Dacă reclamanta doreşte să fie director economic la Direcţiei Silvice Gorj, când se va organiza concursul pentru ocuparea acestui post, poate să se înscrie la concurs, deoarece nimeni nu îi îngrădeşte acest drept.
3.3. Pe cale de excepţie s-a invocat inadmisibilitatea contestaţiei reclamantei, întrucât nu a îndeplinit procedura prealabilă potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În acest sens s-a arătat că reclamanta nu a contestat decizia a cărei anulare o cere la conducerea Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva şi nici ordinul la conducerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
4. Apărările formulate de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
La data de 26 noiembrie 2009 şi pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii reclamantei în principal ca fiind inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, iar în subsidiar ca fiind lipsită de obiect, şi pe fond ca neîntemeiată faţă de capătul doi de cerere, iar faţă de capătul unu de cerere s-a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru următoarele considerente:
4.1. Faţă de capătul doi de cerere pe cale de excepţie, s-a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, faţă de lipsa plângerii prealabile instituită de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În acest sens s-a argumentat că reclamanta a formulat acţiune în contencios administrativ în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin care a solicitat anularea Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 1897 din 07 octombrie 2009 prin care a fost destituită din funcţia director coordonator adjunct - domeniul economic al Direcţiei Silvice Gorj.
Dreptul reclamantei la acţiune în contencios administrativ, în sens material, se naşte după ce autoritatea emitentă a actului atacat răspunde reclamaţiei administrative prealabile sau de la expirarea termenului de 30 zile în care aceasta era obligată să răspundă.
Reclamanta nu a anexat acţiunii, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004, dovezile din care să rezulte că a fost îndeplinită procedura prealabilă a reclamaţiei administrative, respectiv copii de pe cererea adresată autorităţii publice, iar din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă a reclamaţiei administrative, condiţie de învestire a instanţei de contencios administrativ ce constituie fine de neprimire a acţiunii.
4.2. Tot pe cale de excepţie, s-a invocat lipsa de obiect faţă capătul doi de cerere.
În acest sens s-a argumentat că, pentru a putea face obiect al cererii de chemare în judecată, actul administrativ contestat trebuie să fie unul cu executare succesivă, în timp.
În speţă, întrucât ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 a dispus asupra eliberării reclamantei din funcţia de director coordonator adjunct - domeniul economic al Direcţiei Silvice Gorj, astfel actul a fost executat prin eliberarea din funcţie, fiind epuizat.
4.3. Pe fond, faţă de capătul doi de cerere s-a susţinut că, prin Ordinul nr. 1589 din 17 iunie 2009 emis de ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, reclamanta a fost numită în funcţia de director coordonator adjunct - domeniul economic al Direcţiei Silvice Gorj în baza O.U.G. nr. 37/2009, iar aceasta a exercitat atribuţiile funcţiei în baza contractului de management din 17 iunie 2009.
Contractul de management din 17 iunie 2009 încheiat între reclamantă şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prevede la art. 9 lit. h) cauzele de încetare ale contractului: „în situaţiile prevăzute expres de lege”.
O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată de O.U.G. nr. 105/2009 şi, totodată, declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională.
Drept urmare, cum părţile contractante au stabilit de comun acord că efectele contractului încetează şi în cazuri prevăzute expres de lege, şi cum cazul prevăzut de lege este dat de dispoziţia art. IV alin. (1), (4) şi dispoziţia art. V. din O.U.G. nr. 105/2009 având în vedere atât principiul relativităţii efectelor contractelor, cât şi voinţa părţilor la momentul încheierii actului, orice critică este nefondată, faptul consemnării acestei clauze contractuale vizând tocmai evenimentele legislative, ulterioare, ce pot interveni.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. IV alin. (1), (4) şi dispoziţiilor art. V. din O.U.G. nr. 105/2009, „Funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şl ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, precum şi al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, precum şi adjuncţii acestuia, sunt şi rămân desfiinţate sau, după caz, se desfiinţează.
Persoanele care urmează să ocupe funcţii dintre cele prevăzute la alin. (3), se numesc prin act administrativ al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcţionează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, în urma evaluării cunoştinţelor şi abilităţilor manageriale, în condiţiile art. V.
Evaluarea cunoştinţelor şi aptitudinilor manageriale pe baza unor proiecte de management se organizează de ordonatorii principali de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcţionează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1”.
În consecinţă, dat fiind faptul că postul de director coordonator adjunct al Direcţiei Silvice Gorj a fost desfiinţat, în mod legal s-a emis ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 prin care reclamantei i s-a acordat preaviz.
Pentru admiterea acţiunii, reclamanta avea obligaţia să facă dovada existenţei uneia din cauzele care atrag nulitatea actului, or această dovadă nu s-a făcut.
Ordinul a cărui anulare se solicită a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 105/2009, potrivit cărora: „de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, se abrogă”.
Astfel, postul director coordonator adjunct - domeniul economic al Direcţiei Silvice Gorj deţinut de reclamantă a fost desfiinţat prin ordonanţă de urgenţă, şi nu din iniţiativa angajatorului care este Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Ordinul întruneşte aparenţele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuţiilor sale, simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată, nefiind în măsură să constituie prin ea însăşi un motiv de îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestuia, în sensul legii.
În subsidiar, s-a arătat că Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nu i se poate imputa nicio culpă atât timp cât e ţinut de normele legale în vigoare să procedeze într-un anumit sens.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin conducătorul său, este o instituţie care pune în executare şi execută în concret legea, fiind ţinut de aplicare imediată a acesteia.
4.4. Faţă de primul capăt de cerere s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
În susţinerea acestei excepţii s-a invocat că prin acest capăt de cerere reclamanta solicită anularea deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 emisă de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva.
Acest act administrativ nu a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale astfel încât acesta nu poate revoca sau anula un act pe care nu l-a emis.
Nefiind îndeplinită condiţia existenţei identităţii între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii, se impune a se constata că, cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate, decizia de eliberare din funcţie nefiind emisă de minister, pronunţarea unei hotărârii în contradictoriu cu acesta ar fi lipsită de finalitate.
Întrucât capătul de 3 cerere este accesoriu primelor două capete de cerere, în baza aceloraşi argumente şi potrivit regulii accesorium sequitur principale, s-a solicitat respingerea acestuia în principal ca fiind lipsit de obiect, iar în subsidiar ca fiind neîntemeiat.
4.5. În ceea ce priveşte capătul patru de cerere prin care s-a solicitat acordarea de daune morale, s-a apreciat ca fiind neîntemeiat deoarece, în doctrină, s-a statuat că se pot acorda daune morale atunci când s-a produs un prejudiciu moral, de ordin pur afectiv, numai dacă reclamanta face dovada acestui prejudiciu.
Pentru a fi găsită întemeiată cererea de către instanţa de judecată, nu este suficientă afirmarea unor suferinţe morale, pentru că, deşi aceste daune au caracter nepatrimonial, moral, reparaţia cerută este materială, patrimonială, ceea ce impune pentru găsirea unor criterii de apreciere corectă a valorii lor, elemente probatorii adecvate.
5. Precizări formulate de M.E.L.
În şedinţa publică de la 12 feburuarie 2010 reclamanta a depus la dosar o precizare la acţiune în sensul că îşi menţine cererea de chemare în judecată numai împotriva pârâtei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, în contextul în care prin Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în art. 2 se precizează: „contractul de management din 17 iunie 2009 încheiat cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale se modifică, calitatea de angajator revenind directorului general al Regiei Naţionale a Pădurilor”.
Reclamanta a precizat că îşi menţine celelalte susţineri din cererea de chemare în judecată.
Prin încheierea de la acest termen, în raport cu precizarea acţiunii formulată de reclamantă dar şi cu răspunsul dat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva la solicitarea anterioară a instanţei s-a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind anularea Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi s-a stabilit cadrul procesual al litigiului în raport cu capetele de cerere formulate prin acţiune şi care au rămas deduse judecăţii, fiind conceptaţi în continuare în calitate de pârâţi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, precum şi numitul C.I., a cărui situaţie juridică se referă decizia contestată în continuare de reclamantă, potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004.
6. Precizări formulate de pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva.
Prin precizarea la întâmpinare din data de 07 aprilie 2010, pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea capătului de cerere principal în constatarea nulităţii absolute a deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009, emisă de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, având în vedere renunţarea la capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 a Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin care reclamanta a fost eliberată din funcţia de director economic adjunct al Direcţiei Silvice Gorj.
În acest sens s-a invocat că reclamanta nu a dovedit că prin decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a cărei anulare o cere i s-ar fi vătămat vreun drept, iar prin anularea ei i s-ar ocroti vreun interes legitim.
S-a arătat că interesul reclamantei în promovarea capătului principal al cererii nu întruneşte condiţia de a fi personal şi direct, deoarece, renunţând la capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin care a fost eliberată din funcţia de director economic adjunct al Direcţiei Silvice Gorj, nu mai justifică nici un interes în anularea deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009, întrucât petenta a fost eliberată prin ordinul nr. 1897 şi nu prin decizia atacată.
Prin decizia contestată a fost numit în funcţia de director economic al Direcţiei Silvice Gorj domnul C.I.
Ca urmare, prin renunţarea la capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin care s-a dispus eliberarea reclamantei din funcţie, anularea deciziei prin care pe postul de director economic a fost numită o altă persoană în funcţia deţinută anterior de petentă nu îi aduce acesteia nici un beneficiu, destituirea sa din funcţie operând în continuare în baza unui act administrativ pe care reclamanta a înţeles să nu îl mai conteste.
7. Hotărârea instanţei de fond.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 207 din 09 aprilie 2010 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta M.E.L. în contradictoriu cu pârâţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva şi C.I., director adjunct la direcţia silvică, având ca obiect anulare act administrativ aşa cum a fost ulterior precizată.
A anulat decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva şi a dispus reintegrarea reclamantei în postul de director economic la Direcţia Silvică Gorj cu obligarea pârâtei la despăgubiri către reclamantă constând în diferenţa dintre drepturile băneşti cuvenite în funcţia de director economic la Direcţiei Silvice Gorj deţinută anterior şi drepturile băneşti efectiv percepute de reclamantă în funcţia de economist.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune morale şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
8. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
8.1. Referitor la neîndeplinirea procedurii prealabile s-a constatat că din probatoriul administrat în cauză rezultă că la data de 20 octombrie 2010 reclamanta a adresat plângere prealabilă către directorul general al Regia Naţională a Pădurilor Romsilva la data de 20 octombrie 2010 conform dovezilor existente la dosar.
În aceste condiţii reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prima instanţă a apreciat că nu pot fi primite susţinerile pârâtei Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva în sensul că plângerea formulată de reclamantă la data de 20 octombrie 2010 nu constituie plângere prealabilă în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004, deoarece prin aceasta reclamanta nu face referire la decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a directorului general al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, întrucât din analiza acestui înscris rezultă că reclamanta supune atenţiei conducerii Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva situaţia sa, făcând referiri exprese la contractul de management în baza căruia şi-a exercitat funcţia de director coordonator adjunct - domeniul economic, în cadrul Direcţiei Silvice Gorj, precum şi la situaţia pârâtului C.I. numit, aşa cum s-a arătat mai sus în funcţia de director economic al Direcţiei Silvice Gorj, cu delegaţie, pe perioadă determinată, până la organizarea şi susţinerea concursului pentru ocuparea acestui post, echivalent cu cel de director coordonator adjunct - domeniul economic, în cadrul Direcţiei Silvice Gorj, ocupat anterior de reclamantă.
În acelaşi sens, a reţinut instanţa de fond, deşi din finalul plângerii analizate rezultă că reclamanta tinde prin aceasta la reintegrarea sa în postul de economist pe o perioadă nedeterminată din analiza plângerii în totalitatea sa, rezultă că petenta înţelege să supună analizei organelor de conducere ale pârâtei întreaga situaţie a sa după emiterea Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
În această situaţie cererea formulată de reclamantă şi directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva la data de 20 octombrie 2010 întruneşte condiţiile unei plângeri prealabile îndreptate împotriva deciziei supuse controlului judecătoresc în prezenta cauză.
A mai apreciat prima instanţă că excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile nu poate fi reţinută în cauză, deoarece deşi acţiunea în prezenta cauză a fost promovată anterior declarării ca neconstituţionale a dispoziţiilor O.U.G. nr. 105/2009 şi prin aceasta nu s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, ea trebuie privită tot prin prisma dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamanta a invocat prin acţiune o vătămare a drepturilor sale prin acte administrative emise în mod nemijlocit în aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 105/2009.
După pronunţarea Deciziei nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale şi publicarea acesteia în M. Of., de altfel, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, o sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV şi V din O.U.G. nr. 115/2009, în temeiul căruia s-a emis actul administrativ analizat în prezenta cauză nu ar mai putea fi formulată deoarece a devenit inadmisibilă.
Această împrejurare nu poate conduce însă la concluzia că acţiunea promovată în cauză nu s-ar mai înscrie sub incidenţa dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care prin aceasta este supus controlului judecătoresc un act emis în aplicarea directă a dispoziţiilor legale declarate neconstituţionale pe parcursul prezentului proces.
Dacă s-ar admite teza contrară s-ar face o distincţie nejustificată obiectiv între acţiunile în anularea actului administrativ introduse după declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale în temeiul cărora au fost emise, acţiuni reglementate de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi acţiunile cu acelaşi obiect aflate în curs la data declarării ca neconstituţionale a dispoziţiilor legale în temeiul cărora au fost emise actele administrative supuse controlului judecătoresc la instanţa de contencios administrativ.
8.2. Pe fond, s-a reţinut că problema centrală a speţei o constituie modul de interpretare şi aplicare a Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în temeiul căruia s-a emis decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a directorului general al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva contestată în prezenta cauză.
Prin Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, emis în temeiul O.U.G. nr. 105/2009, H.G. nr. 229/2009 şi H.G. nr. 8/2009 s-a statuat că începând cu data acestui ordin se desfiinţează funcţia de conducere de director coordonator adjunct - domeniul economic, ocupată de reclamantă în cadrul Direcţiei Silvice Gorj.
Prin art. 2 al aceluiaşi ordin s-a statuat că începând cu aceeaşi dată, contractul de management din 17 iunie 2009 se modifică, calitatea de angajator revenind directorului general al Regiei Naţionale a Pădurilor.
Prin art. 3 al ordinului prezentat s-a stabilit că la data intrării în vigoare a acestuia îşi încetează aplicabilitatea ordinul nr. 1589 din 17 iunie 2009.
Dispoziţiile ordinului supus analizei, aşa cum sunt mai sus prezentate nu pot fi interpretate în sensul că prin acesta s-a produs eliberarea din funcţia de director coordonator adjunct - domeniul economic ocupată de aceasta anterior.
Astfel, interpretând coroborat dispoziţiile ordinului analizat şi cu decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a directorului general al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva nu se poate reţine decât că prin acest ordin s-a desfiinţat decât nominal funcţia de director coordonator adjunct - domeniul economic, din cadrul Direcţiei Silvice Gorj, aceeaşi funcţie existând în continuare în cadrul Direcţiei Silvice Gorj însă sub denumirea de director economic.
În aceste condiţii având în vedere art. 2 din ordin, dispoziţiile contractului de management intervenit anterior între Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, inclusiv cele privind durata contractului, rămâneau pe mai departe aplicabile, singura modificare survenind cu privire la angajator care era înlocuit de directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor, care însă era ţinut pe mai departe să respecte clauzele contractului de management anterior încheiat.
Instanţa de fond a considerat că, interpretând eronat dispoziţiile Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva a reţinut în mod greşit că prin ordinul analizat s-a dispus eliberarea din funcţie a reclamantei ceea ce a condus la emiterea deciziei contestate în cauza de faţă, prin care procedându-se ca şi cum reclamanta ar fi fost eliberată din funcţie, s-a numit în funcţia de director economic - noua titulatură a funcţiei deţinută anterior de reclamantă - pârâtul C.I., cu delegaţie, pe perioadă determinată, până la organizarea şi susţinerea concursului pentru ocuparea acestui post, deşi aşa cum s-a arătat anterior reclamanta nu fusese eliberată din funcţie prin Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Faptul că interpretarea dată Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale este eronată rezultă chiar din cuprinsul acestui ordin în care nu se face vorbire în nici un moment în mod expres de revocarea sau eliberarea reclamantei din funcţie, dimpotrivă, dispoziţiile art. 2 conduc la concluzia că efectele contractului de management al cărei parte în calitate de angajat este reclamanta se produc în continuare cu singura modificare a angajatorului.
A interpreta altfel dispoziţiile Ordinului nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, a mai reţinut prima instanţă, ar duce la încălcarea normelor cu valoare de principiu în interpretarea actelor juridice, potrivit cărora clauzele unui act juridic se interpretează unele prin altele (coroborat) şi în sensul în care acestea sunt apte să producă efecte juridice.
În aceste condiţii decizia de a numi o altă persoană, cu caracter interimar, pe funcţia la care reclamanta era îndreptăţită conform contractului de management încheiat cu aceasta, constituie o vătămare a drepturilor subiective ale reclamantei ce decurg din contractul de management şi este afectată de nelegalitate.
Din această perspectivă, a mai reţinut instanţa de fond, nu poate fi reţinută nici excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, invocată de pârâtă deoarece prin promovarea prezentei acţiuni reclamanta tinde să îşi păstreze drepturile dobândite ca urmare al derulării contractului de management, ce actual operează între aceasta şi pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin directorul său general, folosul pe care îl urmăreşte reclamanta prin promovarea acţiunii existând, fiind legal şi actual.
Pentru considerentele reţinute mai sus, prima instanţa a anulat decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva şi a dispus reintegrarea reclamantei în postul de director economic la Direcţia Silvică Gorj cu consecinţa obligării pârâtei la despăgubiri către reclamantă constând în diferenţa dintre drepturile băneşti cuvenite în funcţia de director economic la Direcţiei Silvice Gorj deţinută anterior şi drepturile băneşti efectiv percepute de reclamantă în funcţia de economist în care a fost ulterior încadrată.
În ceea ce priveşte daunele morale, acest capăt de cerere a fost respins, deoarece în speţă reclamanta nu a indicat împrejurările de natură să creeze astfel de prejudicii şi nici nu a dovedit ca prin adoptarea deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 a directorului general al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva i s-a produs şi un prejudiciu de natură nepatrimonială.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, in suma de 500 RON, reprezentând onorariu avocat.
9. Recursul formulat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva împotriva sentinţei civile nr. 207 din 09 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
9.1. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă în mod greşit, deoarece nicăieri în cuprinsul plângerii prealabile reclamanta nu face referire la decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009, a cărei anulare se cere.
Adresa din 20 octombrie 2009 la care face referire instanţa de fond a fost transmisă recurentei în timpul altui proces, la care nu a fost parte.
În mod greşit instanţa de fond îşi motivează respingerea excepţiei lipsei procedurii prealabile pe dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamanta nu a introdus o acţiune împotriva unei ordonanţe a Guvernului, ci a solicitat anularea Ordinului nr. 1897 din 17 iunie 2009 şi a deciziei nr. 1269/2009.
9.2. În mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte anularea deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009, deoarece contractul de management nu mai operează de la data emiterii ordinului nr. 1897/2009, care încetează aplicabilitatea ordinului nr. 1589/2009.
Intimata nu a fost destituită din funcţia de director coordonator adjunct economic prin decizia nr. 1268/2009, ci prin ordinul nr. 1897/2009 la a cărui contestare intimata a înţeles să renunţe, de unde rezultă că nu se mai justifică un interes în anularea deciziei nr. 1269/2009.
9.3. În ceea ce priveşte fondul litigiului, recurenta consideră că instanţa de fond nu a ţinut seama de actele normative în virtutea cărora a fost numită intimata pe funcţia de director coordonator adjunct economic, respectiv O.U.G. nr. 37/2009 şi nici de prevederile legale potrivit cărora aceasta şi-a reluat funcţia deţinută anterior numirii ca director, respectiv O.U.G. nr. 105/2009, H.G. nr. 229/2009 şi Legea nr. 53/2003, modificată şi completată.
Astfel, în baza O.U.G. nr. 37/2009, intimata a participat la concursul organizat la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi a fost numită în funcţia de director coordonator adjunct economic prin Ordinul nr. 1589/2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltare Rurală, şi-a exercitat funcţia în baza contractului de management iar contractul individual de muncă a fost suspendat.
Prin abrogarea O.U.G. nr. 37/2009 şi declararea ca neconstituţională, direcţiile silvice revin în subordinea recurentei şi redevin aplicabile dispoziţiile H.G. nr. 229/2009 şi Legii nr. 53/2003.
Ordinul nr. 1897/2009 emis de Ministrul Administraţiei, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a dispus încetarea aplicabilităţii ordinului nr. 1589/2009, intimata şi-a reluat relaţia de muncă anterioară, suspendată.
Revocarea din funcţie a intimatei a survenit ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 105/2009 ce a desfiinţat postul intimatei, drept urmare, recurenta consideră că nu poate fi făcută responsabilă de eliberarea din funcţie a intimatei.
9.4. În ceea ce priveşte solicitarea de anulare a deciziei nr. 1269/2009, se arată că la baza acestui act a stat Ordinul nr. 1897/2009 al Ministrului Administraţiei, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale de eliberare din funcţie a intimatei.
Recurenta nu o putea numi pe intimată în funcţia de director economic, iar actualul director a fost numit temporar, până la organizarea şi susţinerea concursului pentru ocuparea acestui post.
10. Recursul formulat de pârâtul C.I. împotriva sentinţei civile nr. 207 din 09 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul consideră că cererea privind anularea deciziei nr. 1269/2009 este inadmisibilă atâta timp cât decizia nu o priveşte pe reclamantă, iar potrivit relativităţii efectelor actului juridic, aceasta produce efecte numai faţă de părţi.
Intimata ar fi trebuit să conteste actul prin care a fost eliberată din funcţia de director coordonator adjunct.
Intimata a contestat şi actul de încadrare pe postul de economist, iar prin sentinţa nr. 3997/2009, Tribunalul Gorj a admis acţiunea şi a dispus reintegrarea acesteia pe postul deţinut anterior, de economist, pe perioadă nedeterminată.
Se mai arată că prin sentinţa de fond, recurată în acest dosar, a fost schimbată durata contractului de management, fără a se solicita acest lucru.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursurile sunt fondate, pentru aspectele ce vor fi arătate în continuare.
1.1. Motivul de recurs referitor la greşita respingere a excepţiei lipsei procedurii prealabile a cererii de anulare a deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 este nefondat.
În raport de declararea ca neconstituţională a O.U.G. nr. 105/2009, acţiunea reclamantei-intimate trebuie privită prin prisma dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, chiar dacă în cuprinsul cererii nu s-au invocat în mod expres dispoziţiile art. 9 alin. (4), iar acţiunea a fost introdusă anterior datei publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of. al României, Partea I.
Ar fi excesiv să se solicite îndeplinirea în speţă a procedurii prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, deşi O.U.G. nr. 105/2009 invocată de reclamantă ca fiind actul care i-a vătămat drepturile, a fost declarată neconstituţională.
1.2. Motivul de recurs ce priveşte greşita respingere a excepţiei lipsei de interes a reclamantei pentru anularea deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 este, de asemenea, nefondat.
Împrejurarea calificării deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 ca producătoare de efecte juridice pentru reclamantă şi a constatării caracterului vătămător al acesteia, ţine de analiza fondului cauzei şi a motivelor de recurs formulate pe fondul pricinii, astfel încât va fi analizată în cadrul acestor motive de recurs.
Interesul personal al reclamantei există, însă prin recursurile declarate se invocă lipsa unui interes legitim privat ce poate fi invocat de cel vătămat ce se analizează numai odată cu fondul cauzei.
1.3. Motivele de recurs referitoare la fondul cauzei sunt fondate.
1.3.1. Astfel, se reţine că intimata-reclamantă a solicitat prin acţiunea introductivă anularea deciziei nr. 1269/2009 a Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva şi a Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Dezvoltării Rurale nr. 1897/2009, precum reintegrarea pe postul de director economic la Direcţia Silvică Gorj plata diferenţei de drepturi salariale şi plata de daune morale în sumă de 20.000 RON.
1.3.2. Prin Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 1897/2009 s-a desfiinţat funcţia de conducere de director coordonator adjunct – domeniul economic, ocupată de reclamantă, s-a modificat contractul de management din 17 iunie 2009 şi şi-a încetat aplicabilitatea Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 1589 din 17 iunie 2009 prin care reclamanta a fost numită în funcţia de director coordonator adjunct.
1.3.3. Prin decizia nr. 1269 din 12 octombrie 2009 intimatul-pârât C.I. a fost numit în funcţia de director economic al Direcţiei Silvice Gorj pe perioadă determinată, până la organizarea şi susţinerea concursului pentru ocuparea acestui post.
1.3.4. Intimata-reclamantă a renunţat la capătul de cerere privind anularea Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 1897/2009 astfel încât actul administrativ îşi produce efectele dispuse, respectiv: desfiinţarea funcţiei de conducere de director coordonator adjunct; modificarea contractului de management şi încetarea aplicabilităţii ordinului nr. 1589/2009 prin care reclamanta a fost numită în funcţia de director coordonator adjunct, în baza O.U.G. nr. 37/2009.
Încetarea aplicabilităţii ordinului nr. 1589/2009 a determinat firesc, eliberarea din funcţie a reclamantei, chiar dacă actul nu a folosit în mod expres noţiunea „eliberare din funcţie”.
Intenţia autorităţii a fost clar exprimată şi în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 105/2009, care a abrogat O.U.G. nr. 37/2009, în baza căreia a fost numită reclamanta pe funcţia de director coordonator adjunct.
Reclamanta a renunţat să atace Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 1897/2009, astfel încât nu mai poate pretinde analizarea legalităţii acestui act astfel cum a procedat judecătorul fondului.
1.3.5. O altă greşeală săvârşită de instanţa de fond este aceea a neanalizării efectelor deciziilor Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009.
Astfel, ambele ordonanţe de urgenţă au fost declarate neconstituţionale.
Actele de numire în baza O.U.G. nr. 37/2009, cum este şi cazul reclamantei, nu mai au suport juridic.
Din acest motiv, reclamanta nu poate pretinde reîncadrarea într-o funcţie care nu mai există, iar actul normativ în temeiul căruia s-a produs numirea în funcţie a fost declarat neconstituţional.
Reclamanta nu poate obţine nici despăgubiri materiale sau morale, întrucât ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 este în vigoare, nu a fost anulat de o instanţă judecătorească.
1.3.6. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 1269 din 12 octombrie 2009 prin care intimatul-pârât a fost numit în funcţia de director economic al Direcţiei Silvice Gorj, cu delegaţie, pe perioadă determinată, până la organizarea şi susţinerea concursului pentru ocuparea acestui post se constată că reclamanta nu are un drept vătămat propriu sau un interes legitim privat pentru a putea introduce în instanţă o asemenea cerere.
Lipsa dreptului vătămat rezultă din faptul că reclamanta nu a fost numită în funcţia de director economic, iar recurenta nu avea obligaţia să o numească în această funcţie. Lipsa interesului legitim privat rezidă din imposibilitatea invocării de către reclamantă a unui drept subiectiv viitor şi previzibil în legătură cu postul de director economic.
2. Faţă de aceste, fiind întrunite motivele de recurs analizate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să se admită recursul, să se caseze sentinţa atacată, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva şi de C.I. împotriva sentinţei civile nr. 207 din 09 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea reclamantei M.E.L. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4775/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4776/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
