ICCJ. Decizia nr. 1308/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1308/2011
Dosar nr. 791/36/2009
Şedinţa publică de la 4 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.I. a solicitat în contradictoriu cu Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi să fie obligată să răspundă contestaţiei la certificatul de încadrare în grad de handicap din 23 decembrie 2008 al Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a judeţului Constanţa.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că răspunsul primit la contestaţia sa din 29 ianuarie 2009 privind încadrarea într-un grad de handicap, este incomplet, întrucât decizia nr. 7572 din 15 iunie 2009 nu răspunde la solicitarea sa din contestaţie de a i se stabili capacitatea de muncă.
b) Întâmpinare formulată în cauză
Pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, la data de 26 iunie 2009 a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, apreciind că este inoportună în contextul în care reclamantul nu are acces la protecţia specială prevăzută pentru persoanele cu dizabilităţi, pentru sechelele după accidentul vascular cerebral, respectiv hemipareza stângă frustă, parestezii la membrele de partea stângă -complicaţia majoră a unei boli cardio-vasculare.
Susţine pârâta că la data de 15 iunie 2009, prin decizia pronunţată a soluţionat contestaţia formulată de reclamant, când, analizând întreaga documentaţie din dosarul care se afla în evidenţa Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulţi din subordinea Consiliului Judeţean Constanţa, a confirmat certificatul din 23 decembrie 2008 de neîncadrare în grad de handicap a reclamantului, care s-a eliberat cu respectarea strictă a criteriilor medico-psihosociale, aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 al Ministrului Sănătăţii Publice, publicate în M. Of. nr. 885bis/27.12.2007.
Prin sentinţa civilă nr. 319/CA din 02 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-a constatat că în raport de cererea dedusă judecăţii primul capăt din cerere a rămas fără obiect întrucât pârâta a soluţionat contestaţia formulată împotriva certificatului din 23 decembrie 2008 de neîncadrare în grad de handicap, iar în ceea ce priveşte capătul II din cerere s-a apreciat incidenţa dispoziţiilor din Legea nr. 544/2001 şi cum acest act normativ stabileşte plenitudine de competenţă în favoarea tribunalului, indiferent de calitatea autorităţii sau instituţiei publice s-a declinat cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ.
La Tribunalul Constanţa cauza a fost înregistrată sub nr. 791/36 din 02 octombrie 2009.
Prin sentinţa civilă nr. 972 din 30 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, s-a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Constanţa, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, în vederea soluţionării acestuia.
Prin decizia civilă nr. 1424 din 11 martie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa motivat de faptul că cererea principală vizează procedura de încadrare în grad de handicap.
În cursul soluţionării cauzei, reclamantul a completat acţiunea în sensul că a solicitat:
- obligarea comisiei superioare de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi să răspundă la contestaţia formulată împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap din 23 decembrie 2008;
- obligarea comisiei să-i elibereze certificatul de încadrare în grad de handicap pentru afecţiunile de care suferă conform actelor medicale depuse şi nu pe baza unei reclamaţii a fostei soţii, considerând că se încadrează în criteriile Ordinului nr. 762/2007 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ordinului nr. 1992/2007 al Ministrului Sănătăţii Publice.
A solicitat, de asemenea, ca certificatul de încadrare în grad de handicap să cuprindă obligatoriu evaluarea procentuală a capacităţii de muncă.
Reclamantul a menţinut capătul de cerere privind chemare în judecată a pârâtului Guvernul României ca reprezentant al Statului Român, pentru a-i preciza măsurile de protecţie socială luate în vederea asigurării unui nivel de trai decent aşa cum prevede art. 47 din Constituţia României.
A solicitat obligarea pârâtei - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, la plata de daune morale, având în vedere că aceasta a răspuns solicitării sale după 150 de zile şi nu în termenul legal de 30 de zile aşa cum prevede legea, lăsând la aprecierea instanţei cuantumul acestora.
c) Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin sentinţa nr. 212/CA din 09 iunie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul - C.I., în contradictoriu cu pârâţii - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi Guvernul României; a anulat decizia nr. 7572/2009 emisă de pârâtă, ca fiind nelegală; a obligat pârâta să soluţioneze contestaţia formulată de reclamanta împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap din 23 decembrie 2008, cu respectarea dispoziţiilor art. 38 şi urm. din Ordinul nr. 245/2005; a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale; a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de Guvernul României pentru lipsa procedurii prealabile; a respins acţiunea reclamantului; a respins excepţia lipsei capacităţii juridice civile ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că excepţia lipsei capacităţii juridice civile a Guvernului României este neîntemeiată şi aceasta pentru că prin art. 31 din Constituţia României este garantat dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, chiar şi când aceasta trebuie să emane de la autoritatea executivă.
S-a apreciat că excepţia plângerii prealabile este întemeiată, întrucât potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Procedura prealabilă administrativă este o procedură obligatorie, fiind o condiţie de admisibilitate a acţiunii la instanţa de contencios administrativ, iar lipsa acesteia conduce la respingerea cererii ca inadmisibilă. În speţă, Curtea a constatat că reclamantul nu a îndeplinit cerinţele art. 7 din lege.
Cu privire la cererea împotriva Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulţi, s-a considerat că prin confirmarea concluziilor din certificatul din 23 decembrie 2008 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulţi Constanţa cu această menţiune, care reprezintă copia fidelă a motivării certificatului, pârâta nu a răspuns criticilor aduse de reclamant prin contestaţie, respectiv a neîncadrării în grad de handicap, în condiţiile în care se menţine diagnosticul care a determinat ca timp de 6 ani să fie încadrat în grad accentuat de handicap II, tip de handicap 1 (fizic), cod boală I63/G83,cu capacitate de muncă 30%.
Comisia, respingând contestaţia nu a răspuns de ce reclamantul nu se încadrează la Cap. 7, subcap. III, pct. 2 lit. b) din criteriile stabilite prin Ordinul nr. 762/2007.
De asemenea Comisia nu a răspuns dacă reclamantul şi-a redobândit capacitatea de muncă integral sau aceasta este diminuată, procentul de diminuare.
Soluţionarea contestaţiei de această manieră, prin nemotivarea soluţiei de respingere, atrage nulitatea deciziei, fiind încălcate dispoziţiile art. art. 39 alin. (5) lit. b) din Ordinul nr. 245/2005, nulitate ce nu poate fi acoperită prin concluziile inserate în întâmpinarea depusă în cursul procesului.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta la plata daunelor morale se constată următoarele:
Potrivit art. 998 C. civ. „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.”
Regulile de bază care guvernează răspunderea civilă sunt: principiul reparării integrale a prejudiciului şi principiul reparării în natură a prejudiciului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
În literatura de specialitate, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă existenţei fizice a persoanei, integrităţii corporale şi sănătăţii, cinstei, demnităţii şi onoarei, prestigiul profesional, sarcina probei revenindu-i, potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ., reclamantului.
Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale acestea trebuie să aibă efecte compensatorii şi spre deosebire de celelalte despăgubiri civile care presupun un suport probator, în privinţa daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de circumstanţele concrete ale speţei, de consecinţele suferite de partea vătămată va aprecia dacă se impune sau nu acordarea de compensaţii.
Pe cale de consecinţă, cum reclamantul nu a făcut dovada potrivit celor arătate mai sus, Curtea a reţinut că recunoaşterea vătămării produse reprezintă în sine o reparaţie corespunzătoare pentru repararea şi a oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost suferit de reclamant motiv pentru care cererea a fost respinsă ca nefondată.
2. Instanţa de recurs
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi .
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că soluţia instanţei de fond este greşită deoarece decizia Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap este motivată prin trimiterea la criteriile cuprinse în Ordinul Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministrului Sănătăţii Publice nr. 762/1992/2007 privind criteriile medico-profesionale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap.
b) Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, din analiza acţiunii, a motivelor de recurs, a probelor cauzei şi a legislaţiei aplicabile, reţine:
Obiectul acţiunii l-a constituit anularea deciziei nr. 7572 din 15 iunie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, cauza de nelegalitate invocată prin acţiune şi reţinută de instanţa de fond fiind nemotivarea hotărârii comisiei.
Motivul de recurs privind greşita anulare a deciziei nr. 7572/2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi este fondat, aşa cum se va explica în continuare.
Dreptul la o bună administrare reglementat de art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene include şi obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile.
Acest drept face parte din categoria „Drepturile cetăţenilor” şi a fost instituit pentru a proteja persoanele de eventualul exces de putere al administraţiilor, pentru ca acestea să beneficieze de un tratament imparţial şi echitabil din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, dar şi al statelor membre ale Uniunii care aplică dreptul Uniunii.
În cauza prezentă decizia nr. 7572/2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi este motivată prin trimiterea făcută la pct. C al deciziei, la criteriile medico-psiho-sociale, aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministrului Sănătăţii Publice.
Încadrarea în grad de handicap se face în conformitate cu criteriile din Ordinul nr. 762/2007, în raport de afecţiunile înscrise în acest ordin.
Ori, prin trimiterea la criteriile din ordin, autoritatea pârâtă a motivat actul, arătând că afecţiunile reclamantului prezintă complicaţia unei boli cardio-vasculare, care nu se încadrează în Ordinul nr. 762/2007.
Din conţinutul deciziei rezultă că s-a avut în vedere diagnosticul clinic AVC sechelat, hemipareză stg. Frusta, HTA st. III şi în raport de acest diagnostic, necontestat de reclamant s-a apreciat că certificatul eliberat de comisia judeţeană respectă cerinţele legii, motiv pentru care s-a respins contestaţia.
În speţă, s-au avut în vedere la soluţionarea contestaţiei prevederile art. 30 şi urm. din Ordinul nr. 245/2005, Comisia a respins contestaţia şi a motivat soluţia prin trimiterea la criteriile din Ordinul nr. 762/2007, precizând că afecţiunile reclamantului nu se încadrează în aceste criterii care dau dreptul la dobândirea unui grad de handicap.
Mai trebuie precizat că motivarea nu presupune o detaliere excesivă a soluţiei, ci aceasta trebuie să reflecte cauza care a condus la respingerea cererii.
În certificatul analizat Comisia a arătat că bilele reclamantului nu fac parte din categoria celor handicapante, ci prezintă complicaţia unei boli cardio-vasculare.
c) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere că prima instanţă a soluţionat în mod greşit cauza, reţinând că decizia nu a fost motivată, că aceasta a constituit singura critică adusă deciziei nr. 7572/2009 prin acţiune, în temeiul considerentelor mai sus expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va modifica sentinţa primei instanţe şi se va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi împotriva sentinţei civile nr. 212/CA din 09 iunie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge capetele de cerere privind anularea deciziei nr. 7572/2009 şi obligarea pârâtei să soluţioneze contestaţia formulată de reclamant.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 04 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1303/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1310/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
