ICCJ. Decizia nr. 1420/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1420/2011
Dosar nr. 2984/54/2009
Şedinţa publică de la 9 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul G.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea adresei din 2009 emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj şi a Ordinului nr. 4227 din 01 iunie 2009 emis de Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării ca fiind nelegale şi netemeinice şi repunerea în situaţia anterioară.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a invocat, în principal, nulitatea cererii de chemare în judecată în conformitate cu dispoziţiile art. 112 alin. (6) C. proc. civ., cererea nefiind semnată de către contestator precum şi necompetenţa materială a instanţei, în raport de art. 3 C. proc. civ. şi art. 10 Legea nr. 554/2004, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, iar faţă de cel de-al doilea capăt de cerere privind anularea adresei din 2009 emisă de pârâta Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepţie lipsa calităţii procesuale pasive având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (3) lit. b) Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic numirea în funcţia de director în învăţământul liceal şi postliceal se face de către ministrul ministerului de resort iar potrivit art. 17 din acelaşi act normativ eliberarea din funcţie se face de către organul care a dispus angajarea
Tribunalul a admis excepţia de ordine publică şi a declinat competenţa de judecare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, adoptarea acestei soluţii făcând de prisos cercetarea celorlalte excepţii de procedură invocate de către pârâte .
Prin sentinţa nr. 46 din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul G.T. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj, şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării,a respins excepţia lipsei calităţii procesuale formulată de fiecare pârât şi a anulat Ordinul nr. 4227 din 01 iunie 2009 emis de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
Totodată, a dispus repunerea reclamantului în funcţia în care a fost numit prin Ordinul nr. 4220 din 28 mai 2008 a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi a respins cererea privind anularea adresei din 2009 a Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Inspectoratului Judeţean Gorj este neîntemeiată, întrucât art. 17 se referă la eliberarea din învăţământ a personalului didactic, pe când prezenta speţă are ca obiect reintegrarea unui profesor într-o funcţie de conducere deţinută anterior.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, a reţinut prima instanţă că din preambulul Ordinului nr. 4227 din 01 iunie 2009 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării prin care s-a dispus încetarea numirii reclamantului în funcţia de director al Grupului Şcolar Industrial Baia de Fier, judeţul Gorj, rezultă că la luarea acestei decizii au fost avute în vedere mai multe temeiuri de fapt şi de drept, respectiv: prevederile art. 31 şi art. 101 alin. (2) Legea nr. 128/1997, adresa din 2009 a Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj şi procesul-verbal al şedinţei Consiliului de Administraţie al acestui inspectorat din 28 aprilie 2009 şi Ordinul Ministrului nr. 4220/2008 de numire a reclamantului în funcţie, împreună cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Contractul de management educaţional încheiat de acesta la numirea în funcţie.
Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar, instanţa de fond a constatat că doar o mică parte din deficienţele reţinute prin procesul-verbal din data de 28 aprilie 2009 sunt reale şi au la bază deficienţe nerezolvate în timp de reclamant, astfel că măsurile recomandate prin respectivul proces-verbal privind schimbarea reclamantului din funcţia de director nu au o justificare temeinică şi sunt în contradicţie cu cele reţinute chiar de comisiile de control ale Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că în ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 9 alin. (2) din contractul de management, reclamantul nu se încadrează în nici una din condiţiile prevăzute de acest articol, având în vedere că la sfârşitul evaluării anuale a obţinut calificativul”foarte bine”, iar activitatea managerială nu a înregistrat disfuncţii majore.
Referitor la adresa din 2009 a Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj, prima instanţă a apreciat că aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004 deoarece nu creează, modifică sau stinge raporturi juridice dintre părţi, ci doar face o recomandare către minister, instituţie publică abilitată să dispună măsurile legale, în conformitate cu art. 31 Legea nr. 128/1997.
Împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a declarat recurs Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, invocând motivele de casare sau modificare a sentinţei prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 şi 9 C. proc. civ. precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ..
Criticile formulate de recurentul-pârât prin motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:
1) - instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Contractul de management semnat de către intimatul-reclamant cu recurentul-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în sensul că acesta nu poate înceta datorită faptului că reclamantul a obţinut calificativul „foarte bine”, raportându-se astfel la o altă cauză de încetare decât cea aplicabilă speţei.
În cauză, susţine recurentul-pârât, contractul de management al intimatului-reclamant a încetat datorită unor disfuncţii majore constatate în mod repetat în calitatea sa de director al Grupului Şcolar Industrial Baia de Fier, judeţul Gorj.
2) - prima instanţă nu a argumentat clar şi concis cum s-a făcut dovada „diligenţelor” depuse de intimatul-reclamant pentru rezolvarea deficienţelor constatate, deci hotărârea nu cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se sprijină.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii şi menţinerii ordinului atacat ca fiind legal şi temeinic emis.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Astfel cum susţine recurentul-pârât, art. IX alin. (2) din Contractul de Management Educaţional prevede că acesta încetează şi „în cazul în care, în urma evaluării efectuate la sfârşitul perioadei de probă sau în urma evaluării anuale sau ori de câte ori inspectoratul şcolar general este sesizat de existenţa unor disfuncţii în activitatea unităţii de învăţământ şi dacă în urma controalelor efectuate activitatea directorului/directorului adjunct nu corespunde din punct de vedere managerial”.
Ordinul nr. 4227 din 1 iunie 2009 emis de Ministrul din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării prin care s-a dispus încetarea numirii intimatului-reclamant în funcţia de director al Grupului Şcolar Industrial Baia de Fier, judeţul Gorj, a avut la bază şi adresa Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj din 2009 înregistrată la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării din 2009 prin care se solicită eliberarea acestuia din funcţia de director precum şi procesul verbal încheiat în urma şedinţei Consiliului de Administraţie al Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj din data de 28 aprilie 2009.
Propunerea pentru eliberarea din funcţia de director a intimatului-reclamant formulată în şedinţa Consiliului de Administraţie, Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj din 28 aprilie 2009 a avut la rândul ei în vedere Notele de control din 16 februarie 2009, 8 aprilie 2009 şi 24 aprilie 2009 încheiate cu ocazia unor inspecţii tematice, din cuprinsul acestora rezultând că o parte din deficienţele constatate a fi imputabile şi directorului unităţii de învăţământ, aspecte precum faptul că directorul „nu a încheiat în condică ziua de lucru”, „neactualizarea fişelor de evaluare a profesorilor”, „depăşirea efectivelor de elevi la anumite clase”, „prezenţa redusă a elevilor la clasele de învăţământ seral”, „lipsa unor documente la Comisia de asigurare a Calităţii”, precum şi lipsa de colaborare între conducerea şcolii şi autorităţile locale”.
Aceste lipsuri constatate, imputate intimatului-reclamant în calitatea sa de director al unităţii de învăţământ sunt menţionate şi în raportul scris, întocmit de echipa de inspectori, la 24 aprilie 2009, în plus acest raport făcând referire şi la curăţenia din şcoală şi din împrejurimi, aceasta fiind deficitară.
Astfel, cum în mod corect, a apreciat şi instanţa de fond, deficienţele constatate nu pot fi considerate deficienţe majore care să conducă la disfuncţii grave în activitatea unităţii de învăţământ cu consecinţa înlăturării intimatului-reclamant din funcţia de director.
În primul rând, astfel cum corect constată şi instanţa de fond, echipele de control, urmare inspecţiilor tematice efectuate, au propus şi măsuri de remediere a deficienţelor constatate, deficienţe care în cea mai mare măsură au fost înlăturate, astfel cum se menţionează în cuprinsul notei de control din 24 aprilie 2009, precum şi în nota de control din 13 mai 2009.
Este evident că pentru remedierea lipsurilor contestate a depus diligenţe şi intimatul-reclamant în calitatea sa de manager al instituţiei.
Tot din aceeaşi notă de control rezultă că intimatul-reclamant a motivat absenţa elevilor de la ore prin lipsa mijloacelor de transport pentru elevii care locuiau în alte localităţi.
Cât priveşte lipsa de colaborare între conducerea şcolii şi autorităţile locale, în speţă nu s-a făcut dovada culpei în exclusivitate a intimatului-reclamant în ceea ce priveşte această lipsă de comunicare.
Recurentul-pârât susţine că instanţa de fond a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din contractul de management, aceste dispoziţii trebuind interpretate exclusiv prin aceea că din moment ce s-a constatat existenţa unor disfuncţii în activitatea de învăţământ, directorul acestei unităţi nu corespunde din punct de vedere managerial, neavând importanţa calificativului obţinut de acesta în urma evaluării anuale.
Nu este întemeiată critica formulată, deoarece este cert că şi calificativul obţinut influenţează încadrarea activităţii desfăşurată de manager ca fiind una corespunzătoare sau nu.
Aşa fiind, instanţa de fond, în mod corect, a apreciat că măsura dispusă prin Ordinul nr. 427/2009 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării este nelegală şi netemeinică şi a dispus anularea acestui ordin cu consecinţa reintegrării intimatului-reclamant în funcţia deţinută anterior, aceea de director al Grupului Şcolar Industrial Baia de Fier, judeţul Gorj.
Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., referitor la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele de care se sprijină, instanţa de control judiciar consideră că este neîntemeiat.
Dimpotrivă, prima instanţă a respectat întocmai dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., arătând în considerentele sentinţei motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.
Că nu a arătat în concret care au fost diligenţele depuse de intimatul-reclamant pentru remedierea deficienţelor constatate, nu poate conduce la nulitatea hotărârii, de vreme ce aceste diligenţe s-au concretizat în rezolvarea în parte a disfuncţionalităţii constatate.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. indicat ca temei al recursului, se constată că recurentul-pârât nu a arătat motivele pentru care a considerat că instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.
Pentru toate aceste considerente, constatând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul formulat se priveşte ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ. urmând a fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva Sentinţei nr. 46 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul-pârât la plata de 600 RON cu titlul de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant G.T..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1414/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1426/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
