ICCJ. Decizia nr. 1413/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1413/2011
Dosar nr. 269/59/2010
Şedinţa publică de la 9 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 martie 2010, reclamantul Ş.A.L. a solicitat anularea Ordinului nr. 182 din 27 aprilie 2009 emis de pârâtul Ministerul Culturii, cultelor şi Patrimoniului Naţional, reintegrarea sa în funcţia publică deţinută anterior emiterii ordinului contestat, obligarea pârâtului la repararea pagubei cauzate prin acest act administrativ, în sensul obligării la plata diferenţelor de salariu, a dobânzii legale şi a celorlalte drepturi salariale cuvenite, din momentul eliberării din funcţia publică şi până la reintegrarea efectivă şi obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 10.000 euro pentru repararea prejudiciului rezultat din atingerea adusă reputaţiei, onoarei şi prestigiului său.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin Ordinul nr. 182 din 27 aprilie 2009 emis de ministerul pârât a fost nelegal eliberat din funcţia publică de director executiv al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniului Cultural Naţional a Judeţului Arad în baza prevederilor art. III alin. (1) şi alin. (11) O.U.G. nr. 37/2009, declarate neconstituţionale prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională.
Reclamantul a mai arătat că prin măsura luată i s-au adus prejudicii de ordin material şi moral, în sensul că i-au fost diminuate veniturile salariale, prin pierderea indemnizaţiei de conducere de 50% din salariul de bază, dar şi prin lezarea onoarei, demnităţii şi a prestigiului.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 318 din 16 iunie 2010, prin care a admis acţiunea, a anulat Ordinul nr. 182 din 27 aprilie 2009 emis de ministrul culturii, cultelor şi patrimoniului naţional, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică de director executiv la Direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniului cultural naţional a judeţului Arad, a obligat pârâtul să plătească reclamantului drepturile salariale şi indemnizaţia de conducere, actualizate la data plăţii, începând cu data de 24 mai 2009 şi până la reintegrarea în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului atacat, precum şi la plata de despăgubiri morale în sumă de 5000 RON şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.039,30 RON.
Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse cererile de intervenţie în interes propriu şi în interesul pârâtului formulate de C.S.A.I..
Instanţa de fond a constatat nelegalitatea actului administrativ dedus judecăţii, cu motivarea că acesta a fost emis în baza prevederilor art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale, definitivă şi obligatorie, conform art. 31 alin. (1) Legea nr. 47/1992, republicată.
Prin această decizie s-a reţinut că O.U.G. nr. 37/2009 afectează statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999.
Cum ordinul contestat a fost emis de pârât în executarea şi în aplicarea unei dispoziţii legale neconforme cu prevederile constituţionale, instanţa de fond a considerat că a fost afectat principiul legalităţii actului administrativ şi a admis acţiunea în anulare formulată de reclamant.
Ca o consecinţă a anulării actului administrativ nelegal, s-a considerat că se impune înlăturarea oricăror efecte produse de acest act ulterior emiterii sale, respectiv repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Din acest motiv, instanţa de fond a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior şi a obligat pârâtul la plata de despăgubiri, reprezentând drepturile salariale şi celelalte drepturi care i s-ar fi cuvenit reclamantului dacă nu ar fi fost revocat din funcţie, cu începere de la data de 24 mai 2009 şi până la data reintegrării efective.
Instanţa de fond a admis şi cererea de daune morale, reţinând că prin ordinul contestat s-a adus o atingere intempestivă principiilor care guvernează exercitarea funcţiei publice, deoarece reclamantul a suferit un prejudiciu de ordin nepatrimonial din cauza imposibilităţii exercitării profesiei, a pierderii locului de muncă şi a veniturilor care i s-ar fi cuvenit.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii intimatului- reclamant de acordare a daunelor morale.
Recurentul a susţinut că în mod eronat a reţinut instanţa de fond că, prin emiterea ordinului de eliberare din funcţie s-a creat un prejudiciu moral intimatului- reclamant, deşi actul a avut la bază exclusiv voinţa puterii executive, respectiv actul normativ cu caracter obligatoriu care a fost pus în executare.
De asemenea, s-a arătat că instanţa de fond nu a constatat cu certitudine existenţa prejudiciului, motivând că din cauza pierderii locului de muncă şi a veniturilor care s-ar fi cuvenit se poate presupune că intimatul-reclamant a suferit un prejudiciu de ordin nepatrimonial.
Recurentul a învederat că intimatul-reclamant a fost în continuare încadrat la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniului Cultural Naţional a Judeţului Arad, ocupând funcţia publică de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare, iar diminuarea salariului, constând doar în indemnizaţia de conducere, nu a generat un prejudiciu moral.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 182 din 27 aprilie 2009 emis de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional intimatul-reclamant Ş.A.L. a fost eliberat din funcţia publică de director executiv al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniului Cultural Naţional a Judeţului Arad, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37/2009 care au prevăzut desfiinţarea funcţiei publice respective în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
În baza acordului exprimat de intimatul-reclamant în adresa din 21 mai 2009, acesta a fost numit începând cu data de 24 mai 2009 în funcţia publică de consilier clasa I, gradul profesional superior la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniului Cultural Naţional a Judeţului Arad prin Ordinul nr. 245 din 22 mai 2009 emis de ministerul recurent.
Faţă de conţinutul celor două acte administrative individuale întocmite cu privire la cariera profesională a intimatului-reclamant rezultă că instanţa de fond a stabilit eronat situaţia de fapt avută în vedere pentru constatarea prejudiciului moral şi pentru repararea acestuia, prin acordarea daunelor morale solicitate prin acţiune.
Astfel, se reţine că emiterea ordinului contestat a avut drept consecinţă numai încetarea funcţiei publice de conducere, nefiind afectate raporturile de funcţie ale intimatului- reclamant, care a continuat să-şi desfăşoare activitatea în cadrul aceleiaşi autorităţi publice, ocupând un post corespunzător pregătirii profesionale pentru care şi-a exprimat acordul la 21 mai 2009.
În consecinţă, concluzia instanţei de fond privind imposibilitatea intimatului - reclamant de a-şi exercita profesia, prin pierderea locului de muncă şi a veniturilor care i s-ar fi cuvenit, nu corespunde situaţiei concrete dovedită în cauză şi a fost greşit reţinută ca argument pentru existenţa prejudiciului moral pretins prin cererea de chemare în judecată.
Existenţa unui asemenea prejudiciu, ca temei pentru acordarea daunelor morale solicitate, nu poate fi constatată nici în raport de cauza juridică a ordinului emis de ministerul recurent pentru punerea în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009.
Funcţia publică de conducere ocupată de intimatul-reclamant a fost desfiinţată prin dispoziţia cuprinsă în art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37/2009, iar Ordinul nr. 182 din 27 aprilie 2009 a reprezentat numai executarea practică,efectivă a respectivei prevederi legale, astfel că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a ministerului recurent, în calitate de emitent al actului administrativ individual de aplicare a unui act normativ de nivel superior.
Pentru considerentele care au fost expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004, va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că, va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului Ş.A.L. de acordare a daunelor morale, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional împotriva sentinţei nr. 318 din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de acordare a daunelor morale formulată de Ş.A.L., ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1408/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1414/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
