ICCJ. Decizia nr. 1414/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1414/2011
Dosar nr. 1034/64/2010
Şedinţa publică de la 9 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1 din 3 ianuarie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta O.R. în favoarea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în raport de obiectul cauzei - cererea de constatare a nulităţii absolute a actelor efectuate în baza licitaţiei publice din 17 martie 2008 privind vânzarea unor terenuri - sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 34/2006, actele în litigiu având natură juridică administrativă.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanta O.R. şi pârâtul Municipiul Braşov, invocând nelegalitatea soluţiei privind stabilirea competenţei materiale a Tribunalului Braşov.
Recursul formulat de reclamanta O.R. nu a fost motivat şi, întrucât Curtea nu a constatat existenţa unor motive de ordine publică care să fie invocate din oficiu de instanţă, va face aplicarea art. 36 alin. (1) C. proc. civ., în baza căruia se va constata nulitatea căii de atac.
În recursul său, Municipiul Braşov a învederat că Judecătoria Braşov este instanţa competentă să judece cauza, în raport de prevederile art. 20 Legea nr. 50/1991 coroborate cu art. 1 pct. 3 C. proc. civ..
Astfel, pârâtul a iterat faptul că, întrucât licitaţia publică a avut ca obiect vânzarea unui teren aflat în domeniul privat al Municipiului Braşov, iar acţiunea a vizat constatarea nulităţii absolute a licitaţiei şi, ca o consecinţă, şi anularea tuturor actelor efectuate în baza acestei proceduri, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivul invocat de pârât şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Astfel, potrivit art. 13 alin. (1) Legea nr. 50/1991 cu modificările şi completările ulterioare, terenurile aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale destinate construirii pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitaţie publică, potrivit legii.
În art. 20 din acelaşi act normativ, se prevede că împotriva licitaţiei, până la momentul adjudecării, se va putea face contestaţie, de către orice persoană interesată, la judecătoria în a cărei rază teritorială are loc licitaţia, contestaţia suspendând desfăşurarea licitaţiei până la soluţionarea ei definitivă.
În cauză, reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a licitaţiei din 17 martie 2008, invocând nerespectarea dispoziţiilor legale privind desfăşurarea acelei proceduri cuprinse în Legea nr. 50/1991 şi cerând totodată, anularea tuturor actelor efectuate în baza acelei licitaţii, inclusiv a autorizaţiei de construire din 2008.
Prin încheierea din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Braşov s-a disjuns petitul privind anularea autorizaţiei de construire, reţinându-l spre soluţionare, aceeaşi instanţă dispunând prin sentinţa civilă nr. 1534 din 9 noiembrie 2010 declinarea competenţei materiale în favoarea Judecătoriei Braşov şi sesizând Curtea de Apel Braşov pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va constata că recursul este întemeiat, competenţa materială a cererii având ca obiect anularea licitaţiei şi, ca o consecinţă, a actelor efectuate în baza ei, aparţinând Judecătoriei Braşov potrivit art. 20 Legea nr. 50/1991, modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de O.R. împotriva sentinţei nr. 1 din 03 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul declarat de Municipiul Braşov, prin Primar împotriva sentinţei nr. 1 din 03 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi stabileşte competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta O.R. în favoarea Judecătoriei Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1413/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1420/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
