ICCJ. Decizia nr. 1430/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1430/2011
Dosar nr.11482/2/2009
Şedinţa publică din 10 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2859 din 15 iunie 2010 a admis acţiunea formulată de reclamantul D.V.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a obligat pârâta să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, în ceea ce priveşte stabilirea de măsuri reparatorii pentru apartamentul nr. 26 situat în Bucureşti, sector 3.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul D.V.A. a chemat în judecată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia din urmă la desemnarea evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în ceea ce priveşte stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul nr. 26 situat în Bucureşti, sector 3.
In susţinerea acţiunii reclamantul a arătat că, prin Dispoziţia nr. 9842 din 18 martie 2008, Primăria Municipiului Bucureşti a propus acordarea de măsuri reparatorii, prin echivalent, constând din diferenţa dintre despăgubirea încasată şi valoarea de piaţă pe apartamentul sus menţionat, dispoziţie ce a fost comunicată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrată sub nr. 44654/CC.
A mai arătat că, prin Legea nr. 247/2005 nu s-a stabilit niciun termen pentru finalizarea procedurii administrative de soluţionare a cererilor de retrocedare, însă pârâta tergiversează soluţionarea într-un termen rezonabil a cererii de despăgubire, reclamantul solicitând obligarea pârâtei să procedeze la desemnarea unui evaluator.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că această etapă a procedurii este condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Instanţa a mai constatat că legea nu stabileşte niciun termen în care să se trimită dosarul evaluatorului sau societăţii de evaluare se aplică dispoziţiile generale din art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 modificată în sensul că pârâta era obligată să ia această măsură în termen de 30 de zile, calculat cel mai târziu de la data când a stabilit că cererea de despăgubire în echivalent este admisibilă, imobilul neputând fi restituit în natură astfel că în cauză că sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004 modificată în sensul că ne aflăm în ipoteza nesoluţionării în termenul legal al unei cereri.
In termen legal, împotriva sentinţei sus-menţionată, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a motivat recursul prin aceea că în speţă nu a fost vorba despre un refuz nejustificat al recurentei, întrucât acest refuz de a soluţiona cererea reclamantului nu s-a bazat pe un exces de putere.
A precizat recurenta că procedura administrativă nu se poate declanşa la simpla cerere a persoanei îndreptăţite, ci doar prin transmiterea dosarului către Secretariatul Comisiei şi prin parcurgerea etapelor prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi vis-a-vis de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin Dispoziţia Primarului Municipiului Bucureşti, nr. 9842/2008 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru un apartament situat în Bucureşti.
Conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII, recurenta avea obligaţia să transmită dosarul unei societăţi de evaluatori pentru a desemna un evaluator care să întocmească raportul de evaluare.
Desigur, legea nu stabileşte un termen pentru această situaţie de fapt, dar termenul trebuie să fie rezonabil, corect prima instanţă apreciind că în lipsa acestui termen, se aplică dispoziţiile art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004, în sensul că ne găsim în ipoteza nesoluţionării în termen legal al unei cereri.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca nefondat.
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 2859 din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1423/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1439/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
