ICCJ. Decizia nr. 1516/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1516/2011
Dosar nr. 562/2/2010
Şedinţa publică din 15 martie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21 ianuarie 2010, reclamantul M.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE recunoaşterea dreptului de a depune cererea şi actele necesare în vederea redobândirii cetăţeniei române, la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău, constatarea refuzului pârâtului de a soluţiona cererea sa, stabilirea termenului rezonabil privind depunerea acestei cereri, obligarea pârâtului în sensul de a dispune Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău să-i primească cererea de redobândire a cetăţeniei române, formulată în temeiul art. 101 din Legea 21/1991 republicată şi modificată, într-un termen rezonabil şi obligarea Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău de a trimite de îndată dosarul de cetăţenie către Comisia de Cetăţenie, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea 21/1991 republicată şi modificată. Totodată s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii reclamantul a arătat, în esenţă, că la data de 02 aprilie 2009 s-a prezentat personal la Secţia Consulară a Ambasadei României de la Chişinău şi a solicitat funcţionarilor instituţiei să îi accepte cererea şi dosarul cu actele justificative, demers care a fost respins fiind îndrumat să formuleze în scris o cerere de intenţie în acest sens şi să o expedieze poştal în adresa instituţiei, pentru ca apoi să îi fie remisă o adresă denumită convenţional "Invitaţie" prin care să îi fie comunicată data la care se poate prezenta pentru a depune cererea şi lista actelor justificative. Ulterior, la data de 25 noiembrie 2009, a înregistrat o cerere de reprogramare expediată prin poştă pe adresa Secţiei Consulare prin care a solicitat instituţiei să-i stabilească data la care să se prezinte în vederea depunerii cererii, însă cererea a rămas nerezolvată până în prezent.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 8, art. 10-12, art. 18 din Legea 554/2004, art. 2, art. 8, art. 9, din Ordonanţa 27/2002, art. 8, art. 10/1, art. 12 din Legea 21/1991, art. 4, art. 5, art. 10 din Convenţia Europeană asupra cetăţeniei din 1997, art. 67, art. 68, art. 82, art. 83, art. 112 C. proc. civ., art. 20, art. 21, art. 41 din carte Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, art. 51 din Constituţie.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepţia autorităţii lucrului judecat, solicitând admiterea acesteia ca fiind întemeiată, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2808 din 9 iunie 2010 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi pe fond a respins acţiunea formulată de reclamantul M.S. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
I. In ceea ce priveşte excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârât prima instanţă a considerat că este neîntemeiată, pe de o parte, având în vedere obiectul prezentei acţiuni, care vizează soluţionarea cererii adresată de către reclamant pârâtului la 25 noiembrie 2009, iar pe de altă parte, având în vedere faptul că, pârâtul nu a făcut nicio dovadă din care să reiasă soluţionarea în mod irevocabil de către instanţa judecătorească a unei cereri având acelaşi obiect, părţi şi cauză.
II. Pe fondul cauzei instanţa de fond a reţinut că Legea 21/1991 modificată şi republicată, nu prevede un termen de soluţionare a cererilor de redobândire a cetăţeniei române şi nici o procedură de urgentare sau vreo excepţie de la procedura obişnuită.
Pe de altă parte, această procedură de acordare sau redobândire a cetăţeniei române, prin esenţă şi finalitate, importantă şi consecinţe presupune examinarea unor aspecte de fapt şi de drept care se desfăşoară într-un interval apreciabil de timp, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispoziţiilor legale menţionate în această procedură sunt implicate şi alte organisme ale autorităţii publice, în afara pârâtului.
Totodată, instanţa a apreciat că nici dispoziţiile art. 9 din Convenţia Europeană asupra cetăţeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002, raportate la art. 10 din acelaşi act nu sunt aplicabile în cauză, întrucât reclamantul - cetăţean moldovean, nu domiciliază pe teritoriul statului a cărei cetăţenie se solicită a se redobândi. Astfel, dispoziţiile art. 9 prevăd obligarea statelor semnatare a Convenţiei Europene de a facilita pentru cazurile şi în condiţiile prevăzute de dreptul său, redobândirea cetăţeniei de către persoanele care o aveau şi care domiciliază în mod obişnuit şi legal p teritoriul său, iar dispoziţiile art. 10 prevăd soluţionarea acestor cereri într-un termen rezonabil.
Or, a reţinut instanţa de fond, reclamantul nici nu domiciliază pe teritoriul României şi nici nu a solicitat stabilirea domiciliului în România, ci a solicitat doar ca depunerea cererilor de redobândire a cetăţeniei să fie primită de îndată de către pârât în condiţiile în care s-a impus organizarea unei programări datorită numărului mare de solicitări şi capacităţii limitate a Secţiei Consulare din cadrul Ambasadei României la Chişinău de a procesa dosarele cuprinzând acest gen de cereri.
Caracterul rezonabil al termenului de soluţionare a cererii, a considerat Curtea, trebuie raportat la criterii obiective de apreciere care să vizeze faptul că, în mod evident, în cauză nu este vorba de un refuz nejustificat de soluţionare, că legea specială, (la care face de altfel trimitere şi Convenţia Europeană, atunci când se referă la condiţiile prevăzute de dreptul intern) nu prevede un termen de soluţionare şi că revine unei singure secţii consulare a statului român, competenţa de înregistrare, verificare şi înaintare a documentelor necesare redobândirii cetăţeniei române.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M.S., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deşi recurentul-reclamant a fost citat cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 0,2 lei Ron şi timbru judiciar 0,15 lei Ron, conform dovezii anexate la fila 70 a dosarului, acesta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din OG nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
In aceste sens sunt şi dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii".
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii".
Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de M.S. împotriva sentinţei nr. 2808 din 9 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1509/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1524/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
