ICCJ. Decizia nr. 1442/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1442/2011
Dosar nr. 750/33/2010
Şedinţa publică de la 10 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 750/33/2010 la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.C.G. a chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu handicap, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, Consiliul Judeţean Cluj, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap , solicitând :
- anularea în parte a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3 din 4 ianuarie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap de pe lângă Consiliul Judeţean Cluj precum
- obligarea Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi de pe lângă Autoritatea Naţională a Persoanelor cu Handicap la emiterea deciziei în baza căreia reclamantul să beneficieze de asistent personal
- obligarea pârâtele la plata sumei de 5.000 lei daune morale pentru suferinţele provocate
La plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 263/2010 Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Cluj a admis excepţia lipsei de obiect pentru capătul de cerere privind anularea certificatului de încadrare în grad de handicap şi obligarea la emiterea deciziei în baza căreia să beneficieze reclamantul de asistent personal,a respins acţiunea formulată de reclamantul M.C.G. fiind obligate pârâtele la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei.
S-a arătat prin considerentele sentinţei mai sus-menţionate că, prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. III din 4 ianuarie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap de pe lângă Consiliul Judeţean Cluj, reclamantul M.C.G. a fost încadrat în gradul de handicap grav cod handicap I fără să i se acorde dreptul la asistent personal, certificatul fiind nerevizuibil. Anterior,acestui certificat reclamantul a beneficiat, în baza aceleiaşi încadrări, şi de asistent personal, astfel că, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea certificatului de încadrare III din 4 ianuarie 2010 astfel că cererea reclamantului de obligare la emiterea unei decizii în baza căruia să beneficieze de asistent personal, este lipsit de obiect.
În ceea ce priveşte obligarea pârâtelor la plata sumei de 5.000 lei daune morale pentru suferinţele provocate instanţa de fond a apreciat că prin soluţionarea contestaţiei administrative favorabile, reclamantului i s-a recunoscut dreptul de a beneficia de asistent personal şi cu toate că certificatul de încadrare emis la nivel local era nerevizuibil, acesta nu era definitiv ca urmare a neepuizării căii administrative de atac, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998 C. civ.
În ceea ce priveşte obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, instanţa a constat că doar după introducerea acţiunii, contestaţia administrativă a fost soluţionată favorabil, astfel devin aplicabile dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei civile nr. 263 din data de 17 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs în termen legal reclamantul M.C.G. şi pârâţii Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Consiliul Judeţean Cluj, prin care s-a solicitat, de către reclamant, admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ aşa cum a fost formulată, de către pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi Consiliul Judeţean Cluj, admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei recurate în sensul respingerii cererii reclamantului de obligare la plata sumei de 600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reclamantul M.C.G. a învederat, prin motivele de recurs, că în mod eronat prima instanţă a respins cererea de obligare la plata daunelor morale. A precizat reclamantul că prin certificatul nr. 3 din data de 4 ianuarie 2010 emis de către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap de pe lângă Consiliul Judeţean Cluj nu i s-a mai acordat dreptul la un asistent personal, în condiţiile în care acest certificat nu mai era revizuibil, fiind dat pe termen nelimitat. Drept urmare, reclamantul a fost obligat să iniţieze acest demers juridic deoarece hotărârea iniţială era nerevizuibilă, din proprie iniţiativă organele de stat nu ar fi modificat-o, în aceste condiţii ea rămânând definitivă. Datorită acestui fapt, recurentul reclamant a arătat că atât el cât şi familia sa au fost supuşi unui puternic stres emoţional, iar riscul de a rămâne întreaga viaţă fără ajutorul şi sprijinul acordat de către un asistent personal a copleşit. Chiar dacă ulterior, dar numai după promovarea acţiunii, prin decizia nr. 4551 din data de 12 mai 2010 comunicată la data de 27 mai 2010 Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a revenit asupra hotărârii anterioare acordând reclamantului dreptul de a beneficia de asistent personal, trauma psihică suferită de reclamant şi de familia sa a rămas şi nu a fost reparată, iar culpa pârâtelor există chiar şi datorită îndeplinirii cu tardivitate a obligaţiilor ce le revenea. Recurentul a mai relevat că i s-a creat un sentiment de nesiguranţă şi teamă cu privire la situaţia sa viitoare, precum şi un profund sentiment de nedreptate datorat faptului că autorităţile publice i-au creat o stare de discriminare raportat la persoane aflate într-o situaţie medicală similară.
Pârâţii Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi Consiliul Judeţean Cluj au arătat, prin motivele de recurs, că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., pe considerentul că actul administrativ emis de Comisia Superioară a fost emis ulterior momentului în care intimatul reclamant a introdus acţiunea în contencios administrativ. Pretenţiile reclamantului au fost onorate la data de 12 mai 2010, anterior primei zile de înfăţişare la judecata fondului, ceea ce atrage exonerarea pârâtei de la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum prevede art. 275 C. proc. civ. Unicul impediment legal prevăzut de art. 275 C. proc. civ. teza a II-a care ar fi pus pârâtele în situaţia de a achita cheltuielile de judecată este reprezentat de punerea acestora în întârziere anterior momentului chemării în judecată. Ori, observând că nu există o notificare a intimatului reclamant prin executor judecătoresc care să pună pârâtele în întârziere, rezultă neîndoielnic că prevederile art. 275 C. proc. civ. sunt aplicabile în litigiu.
Recursul reclamantului M.C.G. este nefondat şi va fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează.
În mod corect, prin sentinţa atacată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului de acordare a daunelor morale solicitate prin acţiune, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998 C. civ. Daunele morale sunt, principial, consecinţe de natură nepatrimonială cauzate unei persoane prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalităţii sale fizice, psihice şi sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual. Se reţine, în litigiu, că nu s-a făcut proba întrunirii cumulative a condiţiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, atâta vreme cât contestaţia administrativă formulată de reclamant împotriva certificatului emis de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap de pe lângă Consiliul Judeţean Cluj prin care recurentul a fost încadrat în gradul de handicap grav cu deficienţă funcţională gravă tară asistent personal, în condiţiile art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, a fost admisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Autorităţii Naţională pentru Persoanele cu Handicap pentru Adulţi prin Decizia nr. 4551 din 12 mai 2010, dispunându-se încadrarea reclamantului în gradul de handicap grav cu deficienţă personală gravă putând beneficia de asistent personal.
Rezultă, din interpretarea prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, că acordarea daunelor morale este condiţionată de existenţa unui act administrativ prin care persoana reclamantă să fi fost vătămată într-un drept ori într-un interes legitim. În cauză, caracterul de act administrativ, în accepţiunea conferită de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, îl prezintă Decizia nr. 4551 din 12 mai 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, întrucât acest act putea forma obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, astfel cum prevedea expres art. 13 alin. (5) din O.G. nr. 14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, cu modificările şi completările ulterioare. Or, acest act administrativ nu vatămă drepturile şi interesele legitime ale recurentului, ci dimpotrivă recunoaşte şi consacră dreptul acestuia la încadrarea in gradul de handicap grav cu beneficiul unui asistent personal, astfel că reclamantul nu era îndreptăţit la obţinerea de daune morale.
Cât priveşte recursurile formulate de pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi Consiliul Judeţean Cluj, se reţine că acestea sunt fondate astfel că vor fi admise, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., cu consecinţa modificării în parte a sentinţei recurate în sensul înlăturării obligaţiei pârâtelor la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată, precum şi a menţinerii celorlalte dispoziţii din hotărârea atacată, întrucât prima instanţă a făcut în cauză o greşită aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Cu toate acestea, în condiţiile art. 275 din acelaşi act normativ, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Se constată, din actele şi lucrările dosarului instanţei de fond, că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 4 mai 2010, că primul termen de judecată a fost fixat pentru data de 10 iunie 2010 şi că Decizia nr. 4551 a fost emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi la data de 12 mai 2010, anterior primei zile de înfăţişare. De aceea, faţă de aceste împrejurări - cum pretenţiile reclamantului referitoare la anularea în parte a certificatului de handicap nr. 3 din 4 ianuarie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap de pe lângă Consiliul Judeţean Cluj şi la obligarea Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap au primit o rezolvare favorabilă până la primul termen de judecată şi cum nu a existat, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, o punere în întârziere, în condiţiile legii, a pârâtelor - soluţia primei instanţe trebuia să fie, pe temeiul dispoziţiilor art. 275 C. proc. civ., aceea de respingere a cererii accesorii a reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.C.G. împotriva sentinţei nr. 263/2010 din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi pârâtul Consiliul Judeţean Cluj împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că înlătură dispoziţiile de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1441/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1466/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
