ICCJ. Decizia nr. 1434/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1434/2011
Dosar nr. 1606/44/2009
Şedinţa publică de la 10 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 152 din 09 iunie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul P.M.A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Judeţean de Poliţie Brăila şi Inspectoratul General al Poliţiei Române Bucureşti având ca obiect anulare act administrativ.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunile înregistrate iniţial la Tribunalul Brăila sub nr. 466/113/2009 şi 2308/113/2009 reclamantul a solicitat anularea dispoziţiei I.G.P.R. nr. 616 din 23 ianuarie 2009 precum şi suspendarea executării acesteia.
Tribunalul Brăila, prin încheierea din 9 aprilie 2009, a respins cererea de suspendare formulată de reclamant apreciind că acesta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiţii prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Aceeaşi instanţă, prin sentinţa nr. 682 din 12 octombrie 2009, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta I.G.P.R. şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, având în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Investită cu soluţionarea cauzei,Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 26 ianuarie 2010 a constat că între cele două cauze, respectiv dosarul nr. 1606/44/2009 şi dosarul nr. 2308/113/2009, există identitate de părţi, obiect şi cauză şi, în temeiul art. 164 C. proc. civ. a admis excepţia de conexitate.
A mai constat prima instanţă că prin Dispoziţia nr. 216725 din 31 decembrie 2008 conducerea IPJ Brăila a dispus sancţionarea reclamantului, agent de poliţie, cu „destituirea din poliţie” pentru comiterea abaterii de comportare necorespunzătoare în societate care aduce atingere onoarei poliţistului şi prestigiului instituţiei prevăzută de art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului şi art. 12 alin. (1) lit. a) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004.
Împotriva acestei dispoziţii, reclamantul a formulat contestaţie la I.G.P.R., care, prin dispoziţia nr. 616 din 23 ianuarie 2009 a dispus înlocuirea sancţiunii destituirii din poliţie cu sancţiunea trecerii acestuia în funcţia inferioară de agent IV.
Prin Dispoziţia şefului IPJ Brăila nr. 14182 din 21 septembrie 2009, s-a dispus măsura disciplinară a destituirii din poliţie pentru comiterea abaterilor disciplinare de neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege şi încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege potrivit art. 12 alin. (1) lit. b) şi k) din Ordinului M.A.I. nr. 400/2004.
Reclamantul a contestat această măsură, însă prin Dispoziţia nr. 3553 din 14 octombrie 2009, contestaţia a fost respinsă.
A mai constat instanţa că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că sancţiunile aplicate reclamantului sunt corect individualizate şi că măsura finală a destituirii din poliţie constituie o justă cale pentru apărarea disciplinei şi a prestigiului corpului poliţiştilor.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.M.A.
Criticile aduse prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 299 şi art. 3041 C. proc. civ., au vizat: nemotivarea în drept a soluţiei de respingere a acţiunii în conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.; neanalizarea distinctă a celor două cereri conexe care au făcut obiectul judecăţii; omisiunea de pronunţare asupra excepţiei de nelegalitate a Dispoziţiei I.G.P.R. nr. 1980 invocată de reclamant chiar prin acţiune şi, nu în ultimul rând, încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil în condiţiile în care s-a refuzat administrarea probei testimoniale cerute pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt care a constituit temeiul comutării sancţiunii iniţiale de destituire din poliţie cu sancţiunea trecerii pe o funcţie inferioară şi în condiţiile în care a fost ignorat motivul de nelegalitate al Dispoziţiei nr. 14180 din 21 septembrie 2009 care constă în încălcarea art. 4 alin. (2) şi art. 32 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 referitoare la obligativitatea citării poliţistului în vederea înmânării raportului de cercetare prealabilă.
Intimatul IJPR Brăila a arătat prin întâmpinare că sentinţa recurată este temeinică şi legală.
Examinând cauza prin prisma motivelor de nelegalitate detailate prin cererea de recurs, a obiectului celor două cereri conexe deduse judecăţii, a probatoriului existent şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine incidenţa dispoziţiilor art. 312(5) C. proc. civ., astfel că va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa Curţii de Apel Ploieşti a dispus la data de 26 ianuarie 2010 conexarea acţiunii care avea ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 14182/21 septembrie 2009 a şefului IPJ Brăila şi Dispoziţia nr. 3553/14 octombrie 2009 prin care Inspectorul General al Poliţiei Române a respins contestaţia împotriva celui dintâi act administrativ, pe de o parte, cu acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 2308/113/2009 al Curţii de Apel (învestită urmare a declinării de competenţă de către Tribunalul Brăila) care privea anularea Dispoziţiei I.G.P.R. nr. 616 din 23 ianuarie 2009 prin care reclamantul a fost sancţionat pentru comiterea unor abateri disciplinare săvârşite în data de 29 decembrie 2008, constând în „comportament necorespunzător în societate care aduce atingere onoarei poliţistului şi prestigiului instituţiei”.
Cum lesne se poate observa din considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond nu a făcut o analiză distinctă a celor două categorii de acte administrative contestate, procedând la o sinteză a faptelor şi stabilind fără a se raporta la legislaţia incidentă faţă de calitatea reclamantului de funcţionar public cu statut special pentru a stabili dacă sunt sau nu aplicabile dispoziţiile art. 1 şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ.
În lipsa unei argumentări în fapt şi în drept a concluziei că acţiunea este nefondată, Înalta Curte nu poate exercita rolul ce-i revine ca instanţă de control judiciar, indicarea dispoziţiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nefiind suficiente pentru a demonstra justeţea abordării.
Mai mult, se observă că reclamantul a invocat, prin acţiunea ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunţat sentinţa, excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei I.G.P.R. nr. 1980/2009 privind organizarea şi desfăşurarea cursurilor pentru schimbarea specialităţii profitului de muncă în anul 2009.
De asemenea, cererea aflată la fila 100 din dosarul de fond, reclamantul a cerut verificarea legalităţii Dispoziţiei Şefului IPJ Brăila nr. S/18 din 29 ianuarie 2009, desecretizată şi înregistrată sub nr. 42232/7 mai 2010, prin procedura instituită de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Asupra niciuneia din cele două excepţii de nelegalitate arătate instanţa nu s-a pronunţat însă.
Toate cele menţionate echivalează practic cu o soluţionare a procesului fără a se intra în cercetarea fondului, astfel că se impune casarea cu trimitere a litigiului spre rejudecare.
Instanţa de rejudecare va examina şi celelalte aspecte învederate prin cererea de recurs, dând eficienţă art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. şi asigurându-se că sunt respectate dispoziţiile art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care consacră dreptul la un proces echitabil.
Văzând şi dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P.M.A. împotriva sentinţei nr. din 12 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1421/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1441/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
