ICCJ. Decizia nr. 1458/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1458/2011
Dosar nr. 9679/1/2010
Şedinţa publică de la 10 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 4526 pronunţată în data de 26 octombrie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.C. împotriva sentinţei civile nr. 656 din 5 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat, în esenţă, următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 656 din 5 februarie 2010, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul M.C. şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii, reţinând că, în speţă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 constând în aceea că pârâtul a avut gradul de ofiţer, inclusiv acoperit, al fostei Securităţi în perioada 1945 – 1989, iar în calitatea menţionată a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Deasemenea, s-a reţinut că, în perioada 1967 – 1976, pârâtul în calitate de locotenent în cadrul Direcţiei Regionale Dobrogea, Serviciul 3 şi respectiv locotenent major în cadrul Inspectoratului Judeţean Constanţa, Serviciul 3 a încălcat dreptul la viaţă privată (art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, coroborat art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice) şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 28 din Constituţia României coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), prin următoarele fapte: a dirijat reţeaua informativă din legătura sa, să culeagă informaţii asupra unei persoane ghid OJT, folosită în „problema turiştilor” şi asupra unei persoane, cetăţean german, delegat al firmei turistice TUI, indicând informatorul să semnaleze aspecte legate de activitatea delegatului în extrasezon, precum şi orice legături cu cetăţeni români, metodă folosită şi cu privire la un fost deţinut politic, atunci când a solicitat sursei să stabilească „eventuale legături, anturajul” acestuia.
Pe cale de consecinţă instanţa a concluzionat că încălcarea propriu zisă a dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniei s-a produs atunci când sursele, în urma instructajului primit, au pătruns în intimitatea persoanei urmărite, oferind informaţii despre activitatea acesteia.
A susţinut Înalta Curte, în raport de probele administrate şi de aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 că susţinerile din motivele de recurs nu reprezintă motive de nelegalitate şi nu infirmă legalitatea şi temeinicia soluţiei de admitere a acţiunii şi de constatare a calităţii recurentului de lucrător al Securităţii, în cauză fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
În cauză nu au fost invocate principiile de drept invocate de recurent al neretroactivităţii legii civile sau al prescrierii dreptului la acţiune. Faptul că recurentul face aprecieri personale privind caracterul abuziv, „iraţional”al O.U.G. nr. 24/2008 acest act normativ este constituţional, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1502 din 10 noiembrie 2009.
A mai constatat Înalta Curte că recurentul în calitatea sa de ofiţer al fostei Securităţi a desfăşurat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, activităţi specifice de urmărire, filaj întocmire de note informative despre persoane şi fapte concrete care au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
La data de 24 noiembrie 2010, recurentul M.C. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei sus-menţionate, motivând cererea pe decizii ale Curţii Constituţionale şi pe toate aspectele invocate în recursul soluţionat prin Decizia nr. 4526/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Revizuirea este inadmisibilă şi va fi respinsă.
Prin Decizia nr. 4526/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de M.C. împotriva sentinţei civile nr. 656/2010 a Curţii de Apel Bucureşti.
Art. 322 C. proc. civ. precizează că revizuirea unor hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere atunci când se evocă fondul în mai multe cazuri menţionate de textul de lege sus amintit.
În speţă, prin decizia nr. 4526/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat, deci în speţă nu a fost evocat fondul.
În raport de aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că această cale extraordinară de atac, este inadmisibilă şi se va respinge în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. împotriva deciziei nr. 4526 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1449/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1467/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
