ICCJ. Decizia nr. 1467/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1467/2011
Dosar nr. 1314/57/2010
Şedinţa publică de la 10 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 260/F/CA din 3 noiembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de nelegalitate invocată de petenţii Oraşul Haţeg prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Haţeg, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Sănătăţii şi Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Hunedoara, c onstatând nelegalitatea dispoziţiilor Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 502/2009 modificat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 820/2009 raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi art. 11 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 24/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 502/2009 s-a stabilit modelul protocolului de predare primire în anexa nr. 1 precum şi termenul de depunere a acestui protocol la Ministerul Sănătăţii, iar prin Ordinul nr. 820 din 30 iunie 2009 a fost modificat nr. 502/2009 în sensul că s-au aprobat Normele privind predarea preluarea atribuţiilor şi competenţelor exercitate de Ministerul Sănătăţii către autorităţile administraţiei publice locale şi măsuri specifice finanţării acestora şi s-a modificat protocolul de predare preluare.
Instanţa de fond a apreciat că, pentru actele administrative normative, nu există nici un termen pentru promovarea acţiunii judiciare, astfel că nu era nevoie de o reglementare expresă a imprescriptibilităţii, când este vorba despre excepţia de nelegalitate.
Cu alte cuvinte, pentru actele administrative normative, nu doar excepţia de nelegalitate, ci şi acţiunea directă sunt imprescriptibile.
î n ceea ce priveşte critica de inadmisibilitate invocată de intimat prin întâmpinare - justificată de faptul că Ordinul nr. 502/2009 modificat prin Ordinul nr. 820/2009 nu are incidenţă asupra cauzei, dispoziţiile art. 25 din O.U.G. nr. 162/2008 fiind cele care reglementează termenele de îndeplinire a obligaţiilor – instanţa de fond a reţinut că aceasta nu poate fi primită deoarece relevanţa pentru soluţionarea litigiului de fond a fost stabilită de instanţa de trimitere - Tribunalul Hunedoara - singura competentă să se pronunţe cu privire la acest aspect potrivit art. 4 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
î n ceea ce priveşte criticile de nelegalitate s-a constatat că acestea vizează o formalitate ulterioară emiterii actului şi anume publicarea în M. Of. - formalitate care are influenţă asupra intrării în vigoare a actului respectiv.
Instanţa de fond a considerat că deşi neîndeplinirea acestei formalităţi poate fi invocată în cadrul litigiului şi printr-o apărare de fond întemeiată pe inexistenta actului administrativ nimic nu împiedică petentul să sesizeze instanţa de contencios cu o excepţie de nelegalitate în condiţiile în care omisiunea publicării conduce la încălcarea unor dispoziţii ale actelor normative cu forţă juridică superioară, în speţă a Legii nr. 24/2000.
Efectul acestei formalităţi este reglementat de art. 11 alin. (3) teza I din Legea nr. 24/2000 conform căruia actele normative prevăzute la art. 10 alin. (1), cu excepţia legilor şi a ordonanţelor, intră în vigoare la dala publicării în M. Of. al României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.
r eţinând că cele două ordine - acte administrative unilaterale cu caracter normativ - nu au fost publicate în M. Of. al României, Partea 1, instanţa de fond a constatat că acestea au fost puse în executare cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi art. 11 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 24/2000, motiv pentru care a apreciat că excepţia de nelegalitate este întemeiată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul Ministerul Sănătăţii a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
Se apreciază în recurs că actul normativ cu privire la care reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate, este act administrativ cu caracter individual, menit să clarifice anumite aspecte din cadrul procedurii de predare - preluare, norma aplicându-se doar subiecţilor de drept menţionaţi în acest act.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Analizând actele dosarului şi motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 260/2010 Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 820/2009, motivat de faptul că actul administrativ cu caracter individual nu a fost publicat în M. Of. al României.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nepublicarea în M. Of. nu atrage nelegalitatea acestuia ci inopozabilitatea actului respectiv.
Intimatul - reclamant nu a justificat vreo vătămare prin nepublicarea acestor acte administrative, ele fiind acte administrative cu caracter individual care reglementează anumite aspecte din cadrul procedurii de predare – primire şi clarifică o serie de situaţii, cele două ordine fiind obligatorii doar pentru subiecţii de drept identificaţi la art. 5 din Ordinul nr. 502/2009.
Conform art. 11 teza a II-a din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nepublicarea neatrăgând nelegalitatea, ci doar astfel cum am spus inopozabilitatea actului respectiv.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de Ministerul Sănătăţii, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor O.M.S. nr. 502/2009 modificat prin O.M.S. nr. 820/2009 raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi art. 13 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 24/2004, invocată de petenţii Oraşul Haţeg prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Haţeg, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 260/F/CA din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor O.M.S. nr. 502/2009 modificat prin O.M.S. nr. 820/2009 raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi art. 13 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 24/2000, invocată de petenţii Oraşul Haţeg prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Haţeg, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1458/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 1473/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
