ICCJ. Decizia nr. 1473/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1473/2011
Dosar nr. 426/42/2010
Şedinţa publică de la 11 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 132 din 26 mai 2010, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul D.M. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Primul Ministru, Ministerul Finanţelor Publice, Senatul României, Camera Deputaţilor, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi Banca Naţională a României, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul D.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
În prealabil, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi art. 301 C. proc. civ.
Conform art. 301 C. proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii ”, iar conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
Din analiza actelor depuse la dosar, se constată că sentinţa recurată a fost comunicată la data de 3 iunie 2010 şi a fost atacată cu recurs la data de 28 iunie 2010 (f.2–dosar recurs), depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile de la comunicare prevăzut de textele de lege sus menţionate.
Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., „ neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei”.
Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 301 C. proc. civ. şi că recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale sancţionatorii sus invocate şi să respingă recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.M. împotriva sentinţei nr. 132 din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1467/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1488/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
