ICCJ. Decizia nr. 1570/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1570/2011
Dosar nr. 10007/1/2010
Şedinţa publică de la 16 martie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.S.L. a chemat în judecată Consiliul Baroului Cluj şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună anularea actelor administrative emise de: Consiliul Baroului Cluj sub nr. 256 din 11 decembrie 2007 şi de Baroul Cluj sub nr. 1875 din 20 iunie 2008. De asemenea, a solicitat repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea actelor administrativ susmenţionate, cu consecinţa obligării pârâtului Baroul Cluj să efectueze înscrierea reclamantei pe tabloul avocaţilor definitivi.
Prin sentinţa civilă nr. 58 din 10 februarie 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Uniunea Naţională a Barourilor din România şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Barourilor Cluj şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România dispunând anularea deciziilor nr. 256 din 11 decembrie 2007 şi 1875 din 20 iunie 2008 şi obligând Baroul Cluj să efectueze înscrierea reclamantei în tabelul avocaţilor definitivi.
Recursul declarat de Consiliul Barourilor Cluj împotriva acestei sentinţe a fost anulat ca netimbrat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 5106 din 18 noiembrie 2010.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 318 C. proc. civ. au formulat contestaţie în anulare Baroul Cluj şi Consiliul Baroului Cluj.
Contestatorii au susţinut, în esenţă, că decizia contestată este rezultatul unei greşeli materiale deoarece recursul a fost timbrat şi instanţa de recurs ar fi putut să observe existenţa copiei de pe ordinul de plată prin care se face dovada că recursul a fost timbrat.
S-a mai susţinut că, faţă de lipsa, reprezentantului recurenţilor şi ţinând cont că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă instanţa era datoare să pună în discuţia părţilor excepţia netimbrării şi să citeze din nou părţile lipsă pentru a pune concluzii pe excepţia invocată.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În sensul textului citat mai sus „greşeală materială” înseamnă greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite.
Sunt, de pildă, astfel de greşeli materiale: anularea recursului ca netimbrat, deşi la dosar se găseşte recipisa de plată a taxelor legale de timbru sau respingerea recursului ca tardiv deşi a fost depus în termen la poştă dar instanţa nu a observat recipisa scrisorii recomandate luând în considerare data înregistrării căii de atac.
În cauză din analiza dosarului de fond nu rezultă că recurenţii ar fi timbrat recursul, la dosar neexistând nici o dovadă în acest sens.
Faptul că în calea de atac a contestaţiei în anulare contestatorii au depus la dosar extrasele ordinului de plată nu fac dovada că recursul a fost timbrat ci, eventual, că aceştia au omis să depună la dosar dovada timbrajului.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 20 Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru şi cele ale art. 9 O.G. nr. 9/1995 privind timbrul judiciar potrivit cărora taxele judiciare se plătesc anticipat iar neîndeplinirea acestei obligaţii se sancţionează cu anularea cererii.
Cât priveşte critica recurentului privind nerespectarea de către instanţa de fond a principiului contradictorialităţii pentru considerentul că a soluţionat pricina în lipsa părţilor şi că acestea nu au cerut judecata în lipsă, Curtea reţine că acest lucru nu-i poate fi imputat atâta vreme cât recursul trebuia timbrat şi taxele respectiv dovezile trebuiau depuse anticipat.
În consecinţă contestaţia în anulare fiind nefondată, urmează să fie respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de Baroul Cluj şi Consiliul Baroului Cluj împotriva deciziei nr. 5106 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1569/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 1571/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
