ICCJ. Decizia nr. 1567/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1567/2011
Dosar nr. 551/46/2009
Şedinţa publică de la 16 martie 2011
Asupra cererii de lămurire a înţelesului şi conţinutului deciziei nr. 4865 din 10 noiembrie 2010 de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul A.L. a chemat în judecată Guvernul României şi Ministerul Educaţiei şi Sportului, devenit ulterior Ministerul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009, privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, anularea Ordinului Ministrului Tineretului şi Sportului nr. 514 din 23 aprilie 2009, respectiv nr. 1867/2009 şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 100 RON despăgubiri cauzate prin măsura adoptată, capăt de acţiune la care, când s-a soluţionat pricina pe fond, a renunţat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 283 din 4 iulie 2005 a fost numit în funcţia publică de director executiv la Direcţia pentru Sport a judeţului Argeş, iar prin Ordinul nr. 514 din 23 aprilie 2009 a fost eliberat din această funcţie, în temeiul art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Curtea de Apel Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 46/F-CONT din 3 martie 2010, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant dispunând anularea Ordinului nr. 514 din 23 aprilie 2009 şi a Ordinului nr. 1867/2009 şi, pe cale de consecinţă, reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior eliberării din funcţia publică de conducere ş,i obligarea pârâtului la plata retribuţiei de la data eliberării din funcţie şi până la reintegrarea efectivă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtul Guvernul României şi Ministerul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului pentru motivele încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 şi cele ale art. 3041 C. proc. civ..
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât Guvernul României a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive, întrucât nu se află în raporturi de muncă cu reclamantul şi nu poate fi chemat să răspundă pentru obligaţiile persoanelor juridice din subordinea sa, acestea fiind subiecte de drept distincte, cu atribuţii proprii.
Recurentul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a arătat că actele normative declarate neconstituţionale erau în vigoare la momentul adoptării actelor administrative contestate, ele producându-şi efectele de plin drept până la momentul prevăzut de art. 31 alin. (3) Legea nr. 47/1992, respectiv termenul de 45 de zile de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of..
A mai arătat că, decizia Curţii Constituţionale produce efecte numai pentru viitor şi că, pe de altă parte, O.U.G. nr. 37/2009 fusese abrogată cu o zi înainte de pronunţarea Curţii, condiţii în care neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 37/2009 apare ca fiind lipsită de interes şi nu mai produce nici un efect.
Recurentul-pârât a susţinut că, odată respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a O.U.G. nr. 105/2009, conform principiului accesorium sequitur principalem, trebuia respinsă şi solicitarea de anulare a actului administrativ emis în baza sa.
A mai susţinut că, în mod eronat a reţinut instanţa de fond faptul că reclamantului nu i s-a oferit în mod real, concret, o altă funcţie, iar postul pretins desfiinţat a continuat să existe, fiind ocupat de alt funcţionar public, agreat de autoritatea publică, aceste afirmaţii neavând suport probator în cadrul dosarului.
Prin decizia nr. 4865 din 10 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului şi a admis recursul declarat de Guvernul României, modificând în parte sentinţa civilă nr. 46/F-CONT din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, în sensul respingerii acţiunii reclamantului faţă de pârâtul Guvernul României ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a decide astfel Înalta Curte a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, s-a reţinut că între pârâtul Guvernul României, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi reclamant nu există un raport juridic de funcţie.
Persoana juridică de la care se poate pretinde o anumită conduită, s-a reţinut că, este Ministerul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului, deoarece actele administrative a căror anulare s-a solicitat emană exclusiv de la această parte.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că desfiinţarea funcţiei ocupată de intimatul-reclamant este formală, întrucât a fost menţinută sub titlu de „director coordonator”, situaţie în care nu este realizată ipoteza avută în vedere de art. 99 alin. (1) lit. b) Legea nr. 188/1999.
S-a mai reţinut că, desfiinţarea postului deţinut de reclamant consecutiv, prin cele două ordonanţe, este lipsită de efecte juridice din moment ce ambele ordonanţe au fost declarate neconstituţionale.
La data de 2 decembrie 2011 A.L. a formulat cerere de lămurire a înţelesului şi aplicării deciziei nr. 4865 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 10 noiembrie 2010.
Reclamantul a susţinut în esenţă că, potrivit H.G. nr. 776 din 28 iulie 2010 privind organizarea şi funcţionarea direcţiilor judeţene pentru sport şi tineret, respectiv a Direcţiei pentru sport şi tineret a Municipiului Bucureşti, a fost reînfiinţat postul de director executiv la Direcţia pentru Sport şi Tineret a judeţului Argeş (art. 4 alin. (1)) astfel că reintegrarea sa pe acelaşi post este posibilă.
Examinând cererea formulată de petentul A.L. Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a formulat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
În cauză, prin decizia nr. 4865 din 10 noiembrie 2010 Înalta Curte, a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului şi a admis recursul Guvernului României, modificând în parte sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii reclamantului faţă de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Faţă de acest dispozitiv, cererea petentului este neîntemeiată, întrucât cadrul procesual a fost stabilit de către instanţa de fond, părţile fiind corect stabilite în conformitate cu cererea de chemare în judecată şi cu actele normative incidente în cauză, în vigoare la acea dată.
Cât priveşte hotărârea pronunţată de Înalta Curte, a cărei dispozitiv se cere a fi lămurit, urmează să se constate că, această instanţă, nu a soluţionat pricina în fond ci s-a pronunţat doar asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Rezultă, aşadar, că raportat la data pronunţării hotărârii dispozitivul acesteia este complet astfel că cererea fiind neîntemeiată va fi respinsă ca atacare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea formulată de A.L. prin care solicită lămurirea înţelesului şi aplicării deciziei nr. 4865 din 10 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1563/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1568/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
