ICCJ. Decizia nr. 1569/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1569/2011
Dosar nr. 9793/1/2010
Şedinţa publică de la 16 martie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.I. a chemat în judecată Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Teleorman, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 315 din 8 martie 2008 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi a deciziei nr. 286 din 3 decembrie 2007 a Baroului Teleorman.
Prin sentinţa nr. 1932 din 7 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant, reţinând că susţinerile acestuia cu privire la nerespectarea dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte convocarea şi audierea sa cu ocazia aplicării măsurii de suspendare din exercitarea profesiei de avocat sunt neîntemeiate, constatând că la data de 12 octombrie 2007 Consiliul Baroului Teleorman a hotărât convocarea reclamantului pentru data de 23 octombrie 2007, însă acesta nu s-a prezentat, iar prin adresa Baroului Teleorman din 15 octombrie 2007, primită şi semnată personal de reclamant la data de 15 octombrie 2007, i s-a adus la cunoştinţă faptul neachitării contribuţiilor profesionale din luna octombrie 2004.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost anulat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat prin decizia nr. 5377 din 26 noiembrie 2009.
Nemulţumit de soluţia Înaltei Curţi, recurentul-reclamant C.I. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ..
Contestatorul a susţinut, în esenţă, că înainte de termenul de judecată a solicitat instanţei să-i acorde un nou termen iar la data de 8 octombrie 2009 a depus taxă de timbru şi timbru judiciar, însă, acestea nu au mai fost înregistrate de către serviciul de registratură al instanţei.
A mai susţinut că, pentru a face dovada acestor susţineri s-a adresat atât el cât şi apărătorul său, Companiei Naţionale Poşta Română SA - Direcţia Regională de Poştă Bucureşti - Oficiul Zonal nr. 2, Direcţiei Regionale de Poştă Ploieşti şi Oficiului Judeţean de Poştă Teleorman şi că, din răspunsurile primite, rezultă că la data de 25 octombrie 2009 a solicitat amânarea judecării cauzei.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa admiţând recursul în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În sensul textului de mai sus „greşeală materială” înseamnă greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite.
Instanţa care soluţionează contestaţia în anularea trebuie să se raporteze la situaţia existentă în dosar la data pronunţării hotărârii ce se atacă, deoarece faţă de ceea ce judecătorii aveau la dispoziţie în acel moment se poate aprecia dacă soluţia este sau nu rezultatul unei greşeli materiale.
În speţă, la data pronunţării deciziei nr. 5377 din 26 noiembrie 2009 instanţa nu a avut la dosar dovada timbrării recursului, nefiind aşadar în prezenţa unei greşeli materiale în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ..
Faţă de cele ce preced şi având în vedere şi dispoziţiile art. 174 C. proc. civ., contestatorul va fi obligat şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON, cu titlu de onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.I. împotriva deciziei nr. 5377 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată. Obligă contestatorul la 100 RON cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1568/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1570/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
