ICCJ. Decizia nr. 1829/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1829/2011
Dosar nr. 8019/2/2009
Şedinţa publică de la 29 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.L. constatarea calităţii acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea din 25 ianuarie 2007, adresată Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, se solicita verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999, modificată şi completată, în ceea ce-l priveşte pe S.L., în prezent deţinător a titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
A mai susţinut reclamantul, că aşa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 21 octombrie 2008 şi înscrisurile ataşate, pârâtul a fost recrutat în calitate de gazdă a casei de întâlniri, la data de 02 iunie 1975 sub numele conspirativ „Crinul” semnând angajamentul olograf.
Prin punerea la dispoziţia organelor de securitate a garsonierei în care domicilia, unde au fost efectuate 8 întâlniri cu 8 informatori, reclamantul a apreciat că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al Securităţii.
Prin sentinţa nr. 2100 din 4 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii pentru pârâtul S.L..
Pentru a pronunţa această soluţie s-au reţinut următoarele.
Potrivit art. 2 lit. b) teza IV-a O.U.G. nr. 24/2008 colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea.
Din conţinutul înscrisurilor analizate de către instanţa de fond a reieşit că sunt îndeplinite cerinţele art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al Securităţii.
A mai reţinut instanţa, că aşa cum rezultă din angajamentul semnat la data de 02 iunie 1975, pârâtul a pus la dispoziţia organelor de Securitate garsoniera în care locuia, unde au avut loc 8 întâlniri cu informatori.
Prin urmare punerea la dispoziţia Securităţii a spaţiului respectiv s-a făcut în mod voluntar. Astfel, a reţinut instanţa, ca urmare a disponibilităţii pârâtului , acesta a fost de acord să sprijine organele de securitate, sens în care a dat angajamentul şi a pus la dispoziţie cheia garsonierei în care domicilia.
În acest context, s-a considerat că nu poate fi ridicată nici o îndoială faţă de împrejurarea că în mod voit, pârâtul a pus la dispoziţia organelor de securitate apartamentul.
De altfel, s-a apreciat că este lipsită de relevanţă durata perioadei colaborării pentru stabilirea calităţii de colaborator.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs S.L., pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., invocându-se atât nemotivarea sentinţei atacate cât şi aplicarea greşită a legii şi aprecierea eronată a probelor administrate în raport de situaţia de fapt.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se invocă faptul că sentinţa atacată nu este motivată în fapt şi în drept nefiind respectate dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Se arată că prin nemotivarea sentinţei atacate au fost încălcate dispoziţiile art. 6 din CEDO , respectiv dreptul recurentului-pârât la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât invocă greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008. În raport de acest motiv de recurs se invocă tardivitatea formulării acţiunii formulate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi faptul că a fost menţionat în considerente şi dispozitiv faptul că reclamantul este Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în loc de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat. Sentinţa atacată este motivată în fapt şi în drept, fiind respectate dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., neputându-se reţine lipsa motivării şi încălcarea dreptului la un proces echitabil.
Considerentele hotărârii justifică soluţia de admitere a acţiunii în constatare, fiind posibilă exercitarea controlului de legalitate pe calea recursului.
Al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este întemeiat.
Instanţa de fond, în raport de probele administrate în mod corect a constatat îndeplinirea condiţiilor pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât, în raport de dispoziţiile art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008. Aceasta deoarece pârâtul, fapt de necontestat a semnat angajament cu Securitatea şi în baza acestui angajament a pus la dispoziţia Securităţii locuinţa sa şi astfel a înlesnit activitatea de culegere de informaţii de la reţeaua informativă, fiind reţinută calitatea de colaborator prin reţinerea calităţii de gazdă a unei case de întâlniri.
Tardivitatea formulării acţiunii nu poate fi reţinută în condiţiile în care acţiunea este formulată în termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) Legea nr. 554/2004 în raport de data notei de constatare din 21 octombrie 2008 şi data formulării acţiunii 18 august 2009.
În ceea ce priveşte greşita consemnare a denumirii autorităţii recurente aceasta reprezintă o eroare materială putând fi îndreptată în condiţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ..
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.L. împotriva sentinţei nr. 2100 din 4 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1792/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1833/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
