ICCJ. Decizia nr. 1836/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1836/2011
Dosar nr. 1100/2/2010
Şedinţa publică de la 29 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.D., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, anularea hotărârii nr. 31 din 18 iunie 2007, emisă de comisia de disciplină din cadrul Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România-Filiala Bucureşti, modificată prin hotărârea din 07 martie 2008 a Comisiei Superioare de Disciplină, prin care a fost sancţionat cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei de expert contabil pe o perioadă de 6 luni.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat în esenţă că prin hotărârea contestată a fost sancţionat pentru fapte care nu au caracterul de abateri de la obligaţiile legale profesionale.
Prin sentinţa nr. 3127 din 18 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti având în vedere dispoziţiile art. 10 Legea nr. 554/2004 şi caracterul pârâtului de instituţie centrală.
După declinare, reclamantul şi-a completat acţiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 25.000 RON, reprezentând daune morale.
Prin sentinţa nr. 1882 din 05 mai 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, iar prin decizia nr. 4938 din 06 noiembrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a soluţionat conflictul negativ, în sensul că a stabilit competenţa materială în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. În motivarea deciziei s-a reţinut că reclamantul contestă atât hotărârea nr. din 2007 a Comisiei de disciplină de pe lângă Filiala Bucureşti a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi, cât şi hotărârea din 2008 a Comisiei Superioare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi, aceasta din urmă fiind o instituţie centrală.
Prin sentinţa nr. 1796 din 20.04.2010, Curtea de Apel Bucureşti, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A.D., a anulat hotărârea din 2007, emisă de Comisia de Disciplină din cadrul Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi şi hotărârea din 7 martie 2008, emisă de Comisia Superioară de Disciplină şi a respins capătul de cerere privind daunele morale ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că hotărârea din 18 iunie 2007 este nelegală, întrucât stabileşte o sancţiune în mod arbitrar, fără a menţiona abaterea disciplinară săvârşită de reclamant şi temeiul juridic al acesteia. Altfel spus, în considerentele hotărârii se menţionează încălcarea de către reclamant a unor reglementări interne, fără a se preciza ce text cu caracter normativ califică aceste încălcări drept abatere disciplinară.
Pe cale de consecinţă, Curtea a anulat şi hotărârea din 07 martie 2008, prin care de fapt s-a menţinut sancţiunea nelegal aplicată.
Capătul de cerere privind daunele morale a fost de asemenea respins ca neîntemeiat, întrucât nu s-a putut stabili o legătură de cauzalitate între hotărârile contestate şi un eventual prejudiciu moral încercat de reclamant.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. invocându-se o motivare contradictorie a sentinţei de fond în raport de situaţia de fapt şi aplicarea greşită a legii în raport de dispoziţiile legale aplicabile respectiv O.G. nr. 65/1994 coroborat cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Cu privire la primul motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 recurentul arată că în mod greşit instanţa de fond reţine că nu este menţionat textul din actul normativ în care este prevăzută abaterea disciplinară imputată reclamantului. Aceasta deoarece nu este obligatorie redarea integrală a articolelor din actele normative invocate, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile de la pct. 120 din Regulamentul de organizare şi funcţionare aplicabil la data săvârşirii faptei în care era prevăzut „Exercitarea profesiei de către membrii Corpului se face cu respectarea regulilor de conduită etică şi profesională. Nerespectarea regulilor de etică şi a normelor tehnice ale profesiunii va face obiectul unor anchete şi atunci când este cazul, vor fi luate măsuri de sancţionare”.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs se invocă greşita aplicare a legii de către instanţa de fond respectiv a dispoziţiilor din Normele nr. 12264/2002 privind activitatea de expertiză contabilă judiciară şi a dispoziţiilor O.G. nr. 65/1004. Aceasta deoarece nu s-a ţinut cont că membrii Corpului sunt obligaţi să respecte Normele profesionale care au fost emise în baza art. 19 lit. d) O.G. nr. 65/1994, iar faptele săvârşite de reclamantul-intimat reprezintă abateri disciplinare care au determinat, în mod legal sancţionarea reclamantului-intimat.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reţinut, sentinţa atacată fiind motivată corect în fapt şi în drept, respectiv atât în ceea ce priveşte situaţia de fapt cât şi normele aplicabile în ceea ce priveşte sancţionarea reclamantului cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei de expert contabil pe o perioadă de 6 luni.
Iar motivarea sentinţei atacate justifică soluţia de admitere, în parte a acţiunii, de natură a fi exercitat controlul de legalitate în calea de atac a recursului.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi reţinut. Sentinţa atacată este dată cu aplicarea corectă a legii în aprecierea faptului că cele imputate reclamantul-intimat nu reprezintă abateri disciplinare de natură a determina aplicarea unei sancţiuni disciplinare. Dispoziţiile legale invocate în recurs nu sunt aplicabile, ele având caracter general, iar în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a normei profesionale privind calitatea raportului de expertiză, Curtea apreciază că în mod corect s-a reţinut că instanţa comercială competentă nu a formulat critici la raportul de expertiză . Pe de altă parte s-a reţinut în mod corect că în lipsa intenţiei şi a existenţei vreunui prejudiciu nu poate fi reţinută săvârşirea unei fapte care să constituie abatere disciplinară.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România împotriva sentinţei nr. 1796 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1834/2011. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 1837/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
