ICCJ. Decizia nr. 1846/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1846/2011
Dosar nr. 24/57/2010
Şedinţa publică de la 29 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia reclamanta M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi şi Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Familiei şi Protecţiei Sociale anularea deciziei din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară şi obligarea acestei instituţii la emiterea unei noi decizii de încadrare în gradul de handicap accentuat cu caracter permanent.
În motivarea acţiunii,reclamanta a susţinut că este luată în evidentă cu boala de demenţă mixtă formă severă din anul 2006, având constituit Dosarul 16807, în vederea evaluării persoanelor adulte cu handicap, dar Comisia prin decizia atacată a încadrat-o , în baza deficienţei funcţionale grave, în grad de handicap grav pe o perioadă de 12 luni, deşi afecţiunea are un caracter ireversibil.
Prin sentinţa nr. 110/ CA din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.M., a anulat decizia din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, a obligat pârâta să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantei în grad de handicap grav, cu asistent personal cu caracter permanent şi a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 100 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că refuzul pârâtei de a emite decizia de încadrare în grad de handicap accentuat cu caracter permanent a reclamantei este nejustificat.
Raportul de expertiză medico legală din 15 martie 2010, efectuat de către Serviciul de Medicină Legală Alba-Iulia arată în concluziile sale că „afecţiunile de care suferă reclamanta constituie o boală psihică majoră cu caracter ireversibil şi pot fi socotite ca o boală cu caracter permanent".
Astfel, instanţa de fond a motivat soluţia pronunţată folosind, pe de o parte, noţiunile de definire a bolii aşa cum sunt menţionate în cuprinsul Ordinului nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice care reglementează încadrarea în grad de handicap, iar pe de altă parte probele administrate în cauză.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia a declarat recurs Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
În motivarea recursului formulat recurenta a susţinut în esenţă că sentinţa atacată a fost motivată pe aspecte străine de natura pricinii, reţinându-se că afecţiunea intimatei are caracter ireversibil întrucât intimata a fost încadrată de mai multe ori în grad de handicap, ceea ce a făcut dovada culpei procesuale a pârâtei prin conduita de recunoaştere a afecţiunilor de care suferă reclamanta.
A susţinut recurenta că la emiterea decizie de încadrare în grad de handicap a instanţei au fost respectate instrucţiunile metodologice nr. 800/2008 emise de Comisia Superioară conform art. 14 alin .2 din H.G. nr. 430/2008, afecţiunea intimatei-reclamante neregăsindu-se în cele două liste ale acestora.
Recurenta a criticat sentinţa atacată, susţinând că aceasta a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât instanţa de fond a aplicat expertiza medico-legală într-un caz neprevăzut de dispoziţiile art. 26 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale din 25 mai 2000 a Ministerului Justiţiei nr. 255 din 04 aprilie 2000 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în sensul că expertizele medico-legale şi constatările respective se efectuează după o metodologie stabilită de Ministerul Sănătăţii, criteriile fiind diferite de criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministrului Sănătăţii Publice prevăzute de legislaţia în materia protecţiei drepturilor persoanelor cu handicap.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ..
Intimata Muntean Maria a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate susţinând în esenţă că, în mod corect s-a reţinut de instanţa de fond, în baza probatoriului administrat în cauză, faptul că aceasta suferă de o afecţiune psihică majoră cu caracter ireversibil care poate fi încadrată în grad de handicap permanent.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
Criticile recurentei întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. sunt nefondate întrucât din analiza sentinţei atacate nu se poate reţine că aceasta ar fi motivată pe aspecte străine de natura pricinii astfel cum susţine recurenta.
Dimpotrivă, instanţa de fond a reţinut că certificatul emis de comisia de evaluare ca şi decizia Comisiei Superioare atestă conform art. 13 alin .3 O.G. nr. 14/2003, încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesită o protecţie specială pe baza îndeplinirii criteriilor medico-psihosociale stabilite prin lege, respectiv pe baza criteriilor şi principiilor prevăzute de art. 46-50 H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea persoanelor cu handicap, respectiv evaluarea a fost stabilită conform capitolului II din Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministrului Sănătăţii Publice.
Nici celelalte critici formulate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi reţinute fiind nefondate.
Astfel, în ceea ce priveşte administrarea probei cu expertiza medico-legală nu pot fi reţinute susţinerile recurentei privind încălcarea dispoziţiilor art. 26 Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor a altor lucrări medico-legale din 25 mai 2000 a Ministerului Justiţiei întrucât prin obiectivele stabilite de către instanţă şi prin concluziile raportului de expertiză nu a fost stabilit gradul de handicap ci doar s-a solicitat precizarea în baza actelor medicale şi examinării de către un specialist, dacă bolile de care suferă intimata şi care au stat la baza încadrării în grad de handicap conform deciziei emise de către recurenta-intimată, au caracter ireversibil şi dacă boala are caracter permanent.
Întrucât concluziile raportului de expertiză au confirmat caracterul ireversibil şi permanent al afecţiunii, în mod corect instanţa de fond a reţinut că refuzul recurentei-pârâte de a emite decizia de încadrare în grad de handicap accentuat cu caracter permanent este nejustificat.
Având în vedere aceste considerente Înalta Curte, constată neîntrunirea motivelor de recurs şi în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 modificată şi completată va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi împotriva sentinţei nr. 110/ CA din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1845/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1848/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
