ICCJ. Decizia nr. 1845/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1845/2011
Dosar nr. 1761/54/2010
Şedinţa publică de la 29 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii B.A.M. şi T.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, în temeiul art. 14 Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei din 22 martie 2007 privind atragerea răspunderii solidare a acestora şi a deciziei de impunere din 27 iulie 2007, emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că prin decizia din 22 martie 2007 s-a stabilit atragerea răspunderii solidare a reclamanţilor alături de alte persoane pentru datoriile SC M. SRL Craiova.
Motivul atragerii acestei răspunderi îl constituie faptul că în data de 20 ianuarie 2005, SC A. SRL a vândut în baza contractului de vânzare-cumpărare din 20 ianuarie 2005 către B.A.M. un teren în suprafaţă de 4019,25 mp, situat în Craiova.
Referitor la reclamantul T.M. s-a precizat totodată că în baza contractului de vânzare-cumpărare din 13 decembrie 2004, SC A. SRL a vândut către acesta un teren în suprafaţă de 8.038,50 mp, situat în Craiova.
Prin urmare au arătat reclamanţii că nu au avut nici un raport contractual cu SC M. SRL Craiova, ci doar cu SC A. SRL, însă au precizat că aceasta din urmă a fuzionat prin absorbţie cu cea dintâi la data de 29 martie 2005, însă ambele contracte au fost anterioare acestei date.
SC M. SRL Craiova a formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere din 27 iulie 2006 şi a Raportului de inspecţie fiscală din 27 iulie 2006, însă prin decizia din 20 decembrie 2006 s-a dispus suspendarea soluţionării acestei contestaţii în baza art. 184 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) O.G. 92/2003 privind C. proc. fisc., coroborat cu art. 186 alin. (4) din acelaşi act normativ având în vedere plângerea penală formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj.
Au mai arătat reclamanţii că sunt îndeplinite condiţiile art. 14 Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Prin sentinţa nr. 905 din 25 mai 2010, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa se soluţionare a cererii de suspendare formulată de reclamanţii B.A.M. şi T.M. în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut că la data emiterii deciziei din 22 martie 2007 de antrenare a răspunderii solidare a reclamanţilor, creanţele fiscale erau în cuantum de 34.412.616 RON, astfel că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a Legea nr. 554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 1761/54/2010.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a decizie de atragere a răspunderii, până la pronunţarea instanţei de fond, conform dispoziţiilor art. 14 Legea nr. 554/2004.
S-a mai invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor în ceea ce priveşte cererea de suspendare a deciziei de antrenare, până la soluţionarea acţiunii privind anularea actelor administrative, reprezentate de decizia de impunere din 27 iulie 2006 şi raportul de inspecţie fiscală din 27 iulie 2006.
Totodată a mai invocat pârâta excepţia puterii de lucru judecat.
Prin sentinţa nr. 601 din 17 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanţii B.A.M. şi T.M..
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a deciziei de atragere a răspunderii solidare până la pronunţarea instanţei de fond conform dispoziţiilor art. 14 Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, reţinând următoarele.
Astfel, ulterior formulării cererii de suspendare respectiv la data de 16 noiembrie 2010, reclamanţii au precizat temeiul de drept al cererii, invocând dispoziţiile art. 15 Legea nr. 554/2004, arătând totodată că prevederile art. 14 din lege nu mai subzistă ca urmare a promovării acţiunii pe fond la Curtea de Apel Craiova, prin care au solicitat anularea deciziei de impunere din 27 iulie 2006 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj pentru SC M. SRL Craiova şi a raportului de inspecţie fiscală din 26 iulie 2006 ce a stat la baza întocmirii deciziei de impunere (Dosarul nr. 31061/54/2010).
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de pârâtă, instanţa de fond a reţinut următoarele.
Prin decizia de impunere din 27 iulie 2007 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală din 27 iulie 2006, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare de plată reprezentând impozit pe profit, taxă pe valoare adăugată, penalităţi de întârziere în sarcina contribuabilului SC M. SRL Craiova.
Având în vedere faptul că prin această decizie de impunere s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare de plată în sarcina persoanei juridice, SC M. SRL Craiova şi nu a celor două persoane fizice reclamante, care nu sunt părţi în raportul juridic fiscal născut ca urmare a emiterii acestei decizii, Curtea a constatat că nu există identitate între persoana celor doi reclamanţi şi părţile raportului juridic dedus judecăţii.
În ceea ce priveşte excepţia puterii de lucru judecat s-au reţinut următoarele.
Prin sentinţa nr. 238/2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost admisă cererea reclamanţilor şi s-a dispus suspendarea executării deciziei de antrenare a răspunderii reclamanţilor din 22 martie 2007 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei formulate împotriva acestei decizii.
Această sentinţă a rămas irevocabilă prin decizia nr. 2521/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând motivele de fapt şi de drept expuse în prezenta cerere de suspendare, s-a constatat că acestea nu sunt identice cu cele invocate în cuprinsul cererii de suspendare ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1461/54/2007 al Curţii de Apel Craiova.
În ceea ce priveşte fondul cererii de suspendare a deciziei din 22 martie 2007 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, Curtea a reţinut următoarele aspecte:
Reclamanţii au făcut dovada achitării cauţiunii în cuantumul stabilit de instanţă, în acest sens fiind depusă recipisa emisă de Banca C. - Sucursala Craiova.
A apreciat Curtea că motivele invocate de reclamanţii nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ fiscal în discuţie.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, Curtea a reţinut că reclamanta nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanţei în sensul iminenţei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat.
Curtea a concluzionat că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs B.A.M. şi T.M., conform art. 3041 C. proc. civ. pentru nelegalitate şi netemeincie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active în ceea ce priveşte suspendarea executării deciziei de impunere din 27 iulie 2007 şi a dispoziţiilor art. 14 şi 15 Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de suspendare a executării deciziei din 22 martie 2007 privind atragerea răspunderii solidare emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj.
În ceea ce priveşte soluţionarea pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a cererii de suspendare a deciziei de impunere din 27 iulie 2007 întocmită de SC M. SRL Craiova, recurenţii arată că soluţia este nelegală.
Aceasta deoarece recurenţii justifică interes în contestarea acestui act în condiţiile în care prin decizia de impunere a fost stabilit un debit în sarcina societăţii SC M. SRL Craiova pentru stingerea căruia sunt urmăriţi şi recurenţii ca persoane fizice, în temeiul unor constatări fiscale făcute în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală întocmit la societate, constatări care au privit operaţiunile comerciale încheiate între recurenţi şi SC A. SRL. Se arată de recurenţi că nu sunt responsabili pentru prejudiciul adus bugetului de stat de reprezentanţii SC M. SRL Craiova.
În ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de suspendare a executării deciziei privind atragerea răspunderii solidare din 22 martie 2007 se arată că aceasta este nelegală fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004.
Se susţine că în mod nelegal s-a apreciat că nu erau îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 privind existenţa unor cazuri bine justificate de natură a infirma legalitatea deciziei de antrenare a răspunderii solidare şi a existenţei unei pagube iminente privind patrimoniul recurenţilor.
Aceasta deoarece decizia de antrenare a răspunderii solidare a lor în calitate de persoane fizice este vădit nelegală, în condiţiile în care între ei şi societatea SC M. SRL Craiova nu a existat vreun raport contractual şi pe cale de consecinţă nu poate fi atrasă răspunderea lor în solidar deoarece nu s-a probat existenţa unei rele credinţe la momentul cumpărării terenurilor cu scopul sustragerii de la plata unor impozite ale SC A. SRL, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. fisc..
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Sentinţa atacată este legală şi temeinică sub aspectul ambelor soluţii pronunţate de respingere pe calitate procesuală activă privind suspendarea deciziei de impunere din 27 iulie 2007 şi pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 pe cererea de suspendare formulată în baza art. 15 Legea nr. 554/2004 până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de fond.
În mod corect a fost respinsă cererea de suspendare a deciziei de impunere din 27 iulie 2007 ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă motivat de faptul că recurenţii nu sunt titularii acestei decizii ci o altă societate SC M. SRL Craiova, neexistând identitate între recurenţi şi această societate. Pe cale de consecinţă nu poate fi reţinută identitatea între obligaţia pretinsă şi titularul obligaţiei pretinse prin formularea prezentei cereri de suspendare.
Susţinerile privind existenţa interesului nu pot fi reţinute deoarece nu au legătură directă cu excepţia lipsei calităţii procesuale active.
În ceea ce priveşte respingerea cererii de suspendare a deciziei de atragere a răspunderii solidare din 22 martie 2007 aceasta este legală, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004.
În cauză motivele care privesc existenţa unor cazuri bine justificate care să atragă vădită nelegalitate a deciziei contestate au legătură cu fondul cauzei. În mod corect nu au fost identificate pe cererea de suspendare existenţa unor aspecte de vădită ilegalitate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) Legea nr. 554/2004 de natură a infirma aparenţa de legalitate a deciziei privind atragerea răspunderii solidare a recurenţilor.
În ceea ce priveşte a doua condiţie prevăzută de art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. ş) Legea nr. 554/2004 aceasta nu este îndeplinită în condiţiile în care nu se poate analiza o pagubă viitoare, gravă în condiţiile în care sechestrul pe bunurile recurenţilor a fost instituit în executarea unei decizii din anul 2007. Legalitatea acestei decizii urmează a fi analizată în acţiunea de fond înregistrată la data de 16 noiembrie 2010 pe rolul Curţii de Apel Craiova.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.A.M. şi T.M. împotriva sentinţei nr. 601 din 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1837/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1846/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
