ICCJ. Decizia nr. 1869/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1869/2011
Dosar nr. 7616/2/2008
Şedinţa publică de la 30 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1855 din 5 mai 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Domeniilor Statului, invocată de către pârâtă prin întâmpinare şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta R.M., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, e xaminând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia invocată de pârâtă prin întâmpinare, a reţinut următoarele:
H.G. nr. 1881/2005 publicată în M. Of. nr. 106/03.02.2006, privind înfiinţarea unor institute, centre, staţiuni şi societăţi comerciale de cercetare şi producţie agricolă, are înscrise în anexele 5c şi 5d datele de identificare a suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă din domeniul public al statului care se dau în administrare I.C.D.C.O.C. Palas, judeţul Constanţa.
În raport de aceste dispoziţii, prin Protocolul încheiat la data de 15 noiembrie 2006, Administraţia Domeniilor Statului a predat către I.C.D.C.O.C. Palas, spre administrare, suprafaţa de 572,57 ha teren ce aparţinea domeniului public al statului.
Instanţa a constatat că la momentul la care Administraţia Domeniilor Statului a fost sesizată cu o cerere de către Comisia Locală de Fond Funciar Constanţa (cerere din 04 martie 2008, ce nu a fost însă depusă la dosarul cauzei), terenul respectiv nu se mai afla în administrarea Administraţiei Domeniilor Statului, fiind predat către Institutul de cercetare, dezvoltare pentru creşterea ovinelor şi caprinelor-Palas.
S-a reţinut astfel de către instanţa de fond că în aceste condiţii nu există identitate între persoana pârâtului şi persoana obligată în raportul dedus judecăţii, terenul respectiv aflându-se în administrarea I.C.D.C.O.C. Palas, judeţul Constanţa, conform Protocolului din 15 noiembrie 2006.
Astfel fiind, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Domeniilor Statului şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta R.M., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece instanţa nu s-a pronunţat asupra obiectului judecăţii, respectiv asupra obligaţiei pârâtei de a întocmi documentaţia necesară pentru transferarea unui teren din domeniul public în domeniul privat al statului, în conformitate cu dispoziţiile art. III, alin. (11) Legea nr. 169/1997 modificată şi art. 10 Legea nr. 213/1998; în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei , motivând că aceasta nu mai deţine în patrimoniu şi nu mai administrează terenurile din domeniul public al statului în suprafaţă de 572.57 ha, pe care, în baza H.G. nr. 1881/2005 le-a predat I.C.D.C.O.C. Palas, această împrejurare neavând relevanţă în raport cu articolul de lege menţionat şi obligaţia ce revine pârâtei.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi criticile aduse hotărârii atacate şi care se subsumează motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 10 alin. (2) Legea nr. 213/1998 transferarea unei suprafeţe de teren din domeniul public în domeniul privat al statului se face fie prin hotărâre de guvern, fie prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Totodată, potrivit art. 4 Legea nr. 268/2001 şi art. 9 H.G. nr. 626/2001, Agenţiei Domeniilor Statului i s-au stabilit atribuţii în punerea în aplicare a legilor de fond funciar. Potrivit dispoziţiilor speciale cuprinse în aceste acte normative, Agenţia Domeniilor Statului predă pe bază de protocol comisiilor locale de fond funciar, la cererea comisiei judeţene, terenuri agricole aflate în domeniul privat al statului în vederea reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptăţite. Agenţia Domeniilor Statului procedează la întocmirea protocolului de predare teren cu destinaţie agricolă în condiţiile în care cererea înaintată subscrisei de către comisia judeţeană este urmată de documentaţia necesară prin care se face dovada respectării dispoziţiilor legale referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate.
Faţă de prevederile legale menţionate, în mod corect instanţa de fond a stabilit că pârâta Agenţia Domeniilor Statului nu este titulara vreunei obligaţii legate de transferul terenurilor din domeniul public în domeniul privat al statului, aceasta având unele obligaţii doar în cazul predării unor suprafeţe de teren din domeniul privat al statului către comisiile locale de fond funciar, astfel că, în mod corect instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinţei civile nr. 1855 din 5 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 991/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1871/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
