ICCJ. Decizia nr. 2048/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2048/2011
Dosar nr. 866/52/2010
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 29 iulie 2010 reclamanta T.D.S. a chemat în judecată Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, solicitând anularea Ordinului nr. 69605 din 23 aprilie 2009 prin care s-a dispus eliberarea din funcţia de director executiv adjunct al Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Timiş.
S-a cerut de asemenea, reintegrarea pe postul deţinut anterior şi obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit potrivit funcţiei de conducere şi sumele încasate pentru postul de execuţie ocupat după emiterea ordinului, de consilier asistent.
În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat că ordinul atacat a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, urmare a desfiinţării funcţiei publice de conducere de director executiv adjunct şi că, în perioada 25 mai 2009 - 6 mai 2010 a ocupat succesiv funcţia de director coordonator adjunct, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 37/2009 iniţial şi respectiv, O.U.G. nr. 105/2009, ulterior.
Reclamanta a precizat că de la data de 6 mai 2010 a reluat activitatea în funcţia publică de execuţie de consilier asistent, grad profesional inferior celui ocupat până la 23 aprilie 2009, pârâta refuzând să dea curs Deciziilor Curţii Constituţionale prin care, în urma declarării neconstituţionalităţii atât a legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, cât şi a O.U.G. nr. 105/2009, s-a statuat că începând cu 28 februarie 2010, continuă să-şi producă efectele Legea nr. 188/1999 inclusiv asupra conducerilor serviciilor publice deconcentrate.
Prin sentinţa civilă nr. 540 din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, reţinând în esenţă că plângerea prealabilă a fost promovată, abia la 31 mai 2010, cu depăşirea termenului legal de 6 luni, ceea ce echivalează cu omisiunea de parcurgere a procedurii administrative prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta T.D.S., criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, reclamanta a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat necesitatea parcurgerii procedurii prealabile, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004, text ce prevede posibilitatea sesizării directe a instanţei de judecată în limita unui termen de 1 an de la data publicării deciziei prin care a fost declarată neconstituţională ordonanţa de guvern vătămătoare.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivul invocat şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod greşit inadmisibilitatea acţiunii în raport de data formulării plângerii administrative prealabile, fără a observa că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestor prevederi, acţiunea având ca obiect anularea actelor administrative emise în baza unei ordonanţe a Guvernului României, declarate neconstituţionale, poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ în limitele unui termen de decădere de 1 an, calculat de la data publicării deciziei de declarare a neconstituţionalităţii în M. Of., în situaţia în care Decizia Curţii Constituţionale este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză.
Or, Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat ca fiind neconstituţională legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 a fost publicată în M. Of. nr. 758/6.11.2009, astfel încât sesizarea instanţei de contencios administrativ la data de 29 iulie 2010 a avut loc în cadrul termenului legal de 1 an.
În consecinţă, sentinţa atacată va fi casată, urmând ca instanţa de trimitere să procedeze la soluţionarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de T.D.S. împotriva sentinţei nr. 540 din 8 decembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2047/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2052/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
