ICCJ. Decizia nr. 2102/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2102/2011
Dosar nr. 37540/3/2008
Şedinţa publică de la 8 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primă instanţă
Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii l-a chemat în judecată pe pârâtul N.D., solicitând instanţei să constate calitatea acestuia de lucrător al securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea din 30 aprilie 2008, adresată Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de către C.A.M. s-a solicitat verificarea, sub aspectul calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului acesteia.
A mai arătat că, aşa cum rezultă din Nota de constatare din 02 septembrie 2008, ca şi din înscrisurile ataşate acţiunii, pârâtul a avut gradul de locotenent colonel şi funcţia de şef Serviciul 8 din cadrul Direcţiei I şi, în această calitate, a participat la analiza eficienţei măsurilor întreprinse în cazul persoanelor care „au trimis postului de radio „E.L.” şi altor organisme internaţionale scrisori cu conţinut denigrator la adresa realităţilor din R.S.România, invocând aşa-zisa nerespectare a drepturilor omului”.
Prin „cererea completatoare şi precizatoare”, formulată la data de 11 februarie 2009, pârâtul a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei, excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei de finalitate juridică şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a), art. 7, art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) şi art. 24 O.U.G. nr. 24/2008, în raport de art. 1 alin. (3), art. 15, 16, 21, 23, 24, 30, 53, 54, 55, 57 şi 126 din Constituţie.
Prin încheierea din data de 21 mai 2009, a admis cererea pârâtului şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate, excepţie respinsă de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1411 din 03 noiembrie 2009.
La data de 02 martie 2010, cauza a fost repusă pe rol în vederea continuării judecăţii.
2.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 2169 din 6 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a hotărât respingerea excepţiei de necompetenţă materială a instanţei, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei de finalitate juridică, invocate de pârât.
De asemenea, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a constatat existenţa calităţii de lucrător al Securităţii a pârâtului N.D..
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Excepţia de necompetenţă materială a instanţei este neîntemeiată, în raport cu prevederile art. 11 alin. (1) O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 293/2008, care instituie competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti în soluţionarea acţiunii.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active, s-a reţinut că este neîntemeiată faţă de prevederile art. 8 lit. a) şi art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, din a căror interpretare rezultă că acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia poate fi promovată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii , în baza notei de constatare întocmită în condiţiile art. 7 din acest act normativ şi aprobată de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Cât priveşte interesul reclamantului de a promova acţiunea în constatare, s-au avut în vedere raţiunile adoptării O.U.G. nr. 24/2008, respectiv „continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist”, care a exercitat, prin intermediul Securităţii, „o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale”.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că acţiunea în constatare formulată de reclamant este întemeiată, pârâtul îndeplinind dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G.nr. 24/2008, întrucât a avut gradul de locotenent colonel şi funcţia de şef Serviciul 8 din cadrul Direcţiei I, iar în această calitate a desfăşurat acţiuni şi a dispus măsuri informativ-operative în scopul susţinerii regimului totalitar comunist, astfel cum au fost reţinute în cuprinsul Notei de constatare din 02 septembrie 2008, care nu au fost contestate în cauză.
3.Recursul exercitat de pârât
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs pârâtul N.D., invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi art. 9 C. proc. civ..
Din motivarea căii de atac, în care recurentul-pârât a reluat unele dinte apărările formulate în întâmpinarea şi notele scrise depuse la dosarul de fond, ar putea fi decelate următoarele critici:
3.1. Hotărârea a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, pentru că litigiul are o natură juridică strict civilă, acţiunea fiind una în constatare, întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ., iar nu o acţiune în anularea unui act administrativ care să fie soluţionată de o secţie de contencios administrativ.
3.2. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este un organism cu atribuţii administrative, iar nu jurisdicţionale, astfel că acţiunea este lipsită de interes.
3.3. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu a acţionat în baza unui mandat de reprezentare, motiv pentru care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi excepţia lipsei calităţii procesuale active.
3.4. Scopul O.U.G. nr. 24/2008 este străin ideii de justiţie, are caracter revanşard,politic şi nu asigură respectarea principiului egalităţii de tratament în justiţie, prevăzând scutirea de taxe de timbru a reclamantului.
3.5. În speţă, nu au fost prezentate dovezi privind persecutarea persoanelor vizate de măsurile operative coordonate de recurentul-pârât în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, măsurile dispuse prin planurile de măsuri nu au fost puse în aplicare în mod efectiv, prin acţiuni concrete, iar instanţa de fond a declarat dezbaterile închise pe baza unor înscrisuri insuficiente, neconvingătoare, fiind lipsită de rol activ.
3.6. Utilizarea mijloacelor muncii informative, la ordin şi sub comandă militară, nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G.nr. 24/2008, modul de abordare a unei cauze de acest gen neputând fi justificat prin invocarea interesului public şi a dreptului de informare prevăzut de art. 31 din Constituţia României.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, dezlegarea dată de judecătorul fondului fiind legală.
Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător a recurentului-pârât.
Verificările au fost efectuate ca urmare a cererii formulate în acest sens de către C.A.M., în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prima instanţă a reţinut în mod corect, pe baza documentaţiei prezentate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că recurentul-pârâta avut calitatea de ofiţer al Securităţii şi că, prin activitatea desfăşurată, a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Pentru a răspunde motivelor de recurs, pe care partea nu le-a structurat în acord cu temeiurile de drept invocate în calea de atac, Înalta Curte urmează să le grupeze şi să le sistematizeze, analizându-le prin considerente comune, raportate la cazurile de casare sau de modificare în care pot fi încadrate.
1.1. Critica privind necompetenţa instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, ce poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., este nefondată. Curtea de apel, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost învestită în temeiul normei speciale de competenţă cuprinsă în art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin aplicarea prevederii tranzitorii cuprinse în art. 34 din acelaşi act normativ.
1.2. Criticile referitoare la neregularitatea sesizării instanţei prin prisma lipsei de interes, lipsei calităţii procesuale active şi lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (expuse la pct. 1.3.2. - 1.3.3.) sunt, de asemenea, nefondate, pentru că intimatul-reclamant a acţionat potrivit atribuţiilor conferite prin dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008 (art. 7 - 11).
Judecătorul fondului a reţinut corect că, în optica legiuitorului, acţiunea în constatarea calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii vizează realizarea unui interes general, care se deduce chiar din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în care se menţionează că, „în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii”.
1.3. Criticile privind scopul şi calitatea legii pe care s-a întemeiat acţiunea reiau, în mare măsură, susţinerile pe care recurentul-pârât le-a făcut în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) şi b), art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11 şi art. 24 din O.U.G.nr. 24/2008, invocate în faţa primei instanţe.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost însă respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 14211 din 3 noiembrie 2009 a Curţii Constituţionale, care a reţinut că toate textele vizate sunt în acord cu Constituţia României, astfel că aspectele menţionate nu mai pot fi repuse în discuţie pe calea recursului.
Procedura judiciară derulată în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 asigură toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, părţile sunt pe poziţii de egalitate procesuală iar în ceea ce priveşte timbrajul, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a fost scutit de taxe judiciare pentru judecata în primă instanţă, potrivit art. 11 alin. (1) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, dar în mod corespunzător, nici recurentului-pârât nu i s-a pretins vreo taxă pentru promovarea căii de atac.
1.4. Critica privind modul de administrare şi interpretare a probelor şi rolul activ al instanţei.
Curtea de apel a soluţionat cauza pe baza înscrisurilor prezentate de intimatul-reclamant, incluzând note de activitate, adrese şi rapoarte întocmite de recurentul-pârât în perioada în care era ofiţer de Securitate, comunicate acestuia la termenul din 26 februarie 2009, în temeiul art. 96 C. proc. civ..
Recurentul-pârât nu a contestat autenticitatea înscrisurilor şi nu a solicitat probe în combaterea lor, apărarea sa constând în invocarea unor excepţii procesuale şi a excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi ale O.U.G. nr. 24/2008.
Nici în recurs, recurentul-pârât nu a depus la dosar înscrisuri, potrivit art. 305 C. proc. civ., deşi în finalul cererii de recurs a arătat că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
Atâta vreme cât instanţa de fond a considerat concludente înscrisurile depuse de intimatul-reclamant, nu i se poate reproşa o lipsă a rolului activ, care nu poate fi transformat într-un mijloc de rupere a echilibrului procesual, prin substituirea instanţei în poziţia procesuală a uneia dintre părţi şi apărarea intereselor acesteia, mai ales atunci când partea beneficiază de asistenţă juridică de specialitate, asigurată de un avocat cu delegaţie la dosar.
1.5. Critica privind încadrarea activităţii recurentului-pârât în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Potrivit prevederii legale enunţate, este lucrător al Securităţii „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că, prin activităţile desfăşurate în calitatea sa de locotenent-colonel, Şef serviciu în cadrul Direcţei I a Securităţii, şi apoi de colonel, Şef al Inspectoratului Judeţean de Securitate Braşov, nu a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.
Susţinerile sale sunt însă infirmate de înscrisurile aflate la dosarul de fond, care demonstrează cu prisosinţă acţiunile ce pot fi încadrate în ipoteza normei juridice citate.
Astfel, nota din 12 octombrie 1977, vizează „măsurile diversificate de neutralizare a elementelor în cauză” pe care le-au întreprins organele de securitate pentru „contracararea” acţiunilor unor „elemente înapoiate, aventuriere şi lipsite de patriotism, ori cu diferite nemulţumiri personale, între care şi P.G., fost condamnat pentru infracţiuni contra securităţii statului, cunoscut cu atitudine ostilă orânduirii socialiste”, care, „stimulate de propaganda duşmănoasă desfăşurată împotriva ţării noastre de cercuri reacţionare din străinătate”, au trimis postului de radio „E.L.” şi altor organisme internaţionale, „scrisori cu conţinut denigrător la adresa realităţilor din R.S.România, invocând aşa-zisa nerespectare a drepturilor omului”.
În notă au fost expuse măsurile deja întreprinse, constând în cercetarea şi avertizarea mai multor persoane, punerea în discuţia colectivelor de oameni ai muncii, „măsuri complexe de influenţare în direcţia renunţării la acţiuni ostile”, dispersarea în unităţi economice din diferite judeţe, etc.
Într-o altă notă întocmită de recurentul-pârât, din 21 decembrie 1977, se menţiona, printre altele, să se opereze eficient în neutralizarea, îndeosebi a denigratorilor, folosindu-se toate mijloacele reglementate de ordine. Adepţii lui P.G. să fie urmăriţi atent, să se organizeze un control permanent, de la centru, asupra modului cum sunt urmăriţi, să se caute în activitatea şi comportarea lor infracţiuni de drept comun şi să se aplice măsurile legale pe linie de miliţie.
De asemenea, unele dintre înscrisurile aflate la dosarul de fond privesc măsurile dispuse pentru urmărirea unor persoane determinate (C.E., S.E.), în vederea identificării legăturilor dintre ele şi a naturii acestora, fiind reprodus şi conţinutul corespondenţei interceptate.
Or, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor era prevăzut în art. 28 din Constituţia României din 1965, fiind, aşadar, protejat la nivel normativ şi în perioada anterioară anului 1989.
Dezlegarea dată fondului cauzei reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008, în raport cu probele cauzei, iar motivele care au format convingerea instanţei sunt expuse în mod logic şi detaliat, întrunind toate cerinţele impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ..
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.D. împotriva sentinţei civile nr. 2169 din 6 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2076/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2103/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
