ICCJ. Decizia nr. 2174/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2174/2011
Dosar nr. 3713/40/2011
Şedinţa publică din 12 aprilie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 octombrie 2009, reclamantele S.P. şi T.F.M., moştenitoare ale defunctului M.I., au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, obligarea acesteia la emiterea deciziei de validare a Hotărârii nr. 2645 din 5 decembrie 2008 emisă de Comisia municipiului Bucureşti de aplicare a Legii nr. 9/1998, conform disp. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998.
Prin sentinţa civilă nr. 983 din 24 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, motivat de faptul că, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998 este atrasă competenţa Secţiei de Contencios Administrativ a tribunalului în raza căreia domiciliază solicitantul, chiar dacă nu se contestă hotărârea de validare.
Prin sentinţa nr. 1345 din 27 octombrie 2010, Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetentă materială a Tribunalului Botoşani şi a declinat, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel, reţinând că pentru soluţionarea acţiunii formulate nu poate fi atrasă competenţa prevăzută de Legea nr. 9/1998, întrucât s-a pronunţat cu opinie majoritară şi Comisia de Unificare a Practicii Judiciare a C.S.M. prin minuta din data de 17 martie 2010.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea cererii având ca obiect "obligare emitere act administrativ", a invocat excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe în soluţionarea cererii introductive, reţinând că aceasta de competenţa Tribunalului Botoşani.
Prin sentinţa nr. 74 din 14 februarie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Suceava, invocată de instanţă, din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.
A sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului de competenţă ivit.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut Curtea de Apel Suceava că în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998, care stabilesc o competenţă specială atât materială, cât şi teritorială de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva hotărârilor comisiei centrale de validare, respectiv în favoarea tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanţa competentă a soluţiona pricina în raport cu obiectul acesteia şi cu dispoziţiile legale incidente ei.
Acţiunea formulată de reclamante are ca temei juridic Legea nr. 9/1998, ca lege specială, chiar dacă nu se contestă hotărârea comisiei centrale ci obligarea acesteia de a emite Decizia de validare, întrucât, în ultimă instanţă, se urmăreşte obţinerea despăgubirilor acordate conform acestei legi.
Din economia prevederilor art. 7 alin. (4)-(5) din actul normativ susmenţionat, rezultă că litigiile care se nasc în legătură cu aplicarea dispoziţiilor acestei legi sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul.
Legiuitorul a urmărit aşadar prin Legea nr. 9/1998 ca, în materia despăgubirilor acordate pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în baza Tratatului din România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, competenţa de soluţionare a litigiilor, în primă instanţă, să revină tribunalului, indiferent de categoria din care face parte organul emitent al actului administrativ, cea a autorităţilor locale sau cea a autorităţilor publice centrale.
Cum obiectul cauzei de fată nu este de natură să determine schimbarea competenţei stabilită prin Legea specială nr. 9/1998, instanţa reţine că în speţă nu sunt incidente normele de drept comun în materia competenţei instanţei de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004 modificată.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că, în raport de obiectul cererii, competenţa revine, raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, Tribunalului Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamantele S.P. şi T.F.M. şi pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2155/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2248/2011. Contencios. Completare/lămurire... → |
|---|
