ICCJ. Decizia nr. 23/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 23/2011
Dosar nr. 5362/2/2010
Şedinţa publică din 6 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 iunie 2010, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 3363/C din 15 decembrie 2009 a Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea ordinului atacat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile legale, respectiv existenţa cazului bine justificat, prevenirea unei pagube iminente, efectuarea procedurii prealabile şi existenţa unei acţiuni pe rolul instanţei, pentru anularea actului administrativ atacat.
Sub aspectul condiţiei „cazului bine justificat", reclamanta a criticat Ordinul M.J.L.C. pentru vicii de formă şi a arătat că, faţă de împrejurarea că, prin sentinţa penală de condamnare, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a ocupă o funcţie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia folosite cu ocazia săvârşirii infracţiunii în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pârâtul nu-i poate aduce atingere dreptului de a profesa atâta timp cât măsura interzicerii dreptului este suspendată.
A mai arătat reclamanta că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile arătate de art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995 şi anume infracţiunea săvârşită nu este gravă şi nu aduce atingere prestigiului profesiei pentru a putea dispune încetarea calităţii de notar public.
De asemenea, a susţinut că faţă de împrejurarea că practica judiciară în materie a Curţilor de apel şi a I.C.C.J. în cauze similare este unitară în sensul admiterii cererii de suspendare, printr-o eventuală respingere a cererii s-ar încălca art. 6.1. din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi anume dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, reclamanta a arătat că în situaţia în care nu îşi poate exercita profesia se găseşte în imposibilitatea asigurării mijloacelor de existenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 3457 din data de 20 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a apreciat că în cauză nu se conturează existenţa „cazului bine justificat", în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Astfel, ordinul contestat a fost legal emis de către Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în temeiul art. 23 din Legea nr. 36/1995, urmare a condamnării definitive a reclamantei, iar suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., nu atrage inaplicabilitatea cazului de încetare a calităţii de notar public ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995.
A arătat instanţa de fond că prima măsură reprezintă o modalitate de executare a pedepsei dispusă de instanţă ca urmare a individualizării pedepsei, fără a produce însă consecinţe cu privire la condamnarea dispusă, condamnare ce reprezintă singura condiţie cerută de lege pentru aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la încetarea calităţii de notar public, independent de modalitatea de executare a pedepsei şi de aplicare sau nu a pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
Curtea a respins susţinerile reclamantei privind caracterul infracţiunii pentru care a fost condamnată, apreciind că săvârşirea infracţiunii de fals intelectual aduce atingere prestigiului profesiei de notar public, venind în contradicţie flagrantă cu scopul activităţii notariale şi subminând prezumţia de validitate şi forţă probantă de care trebuie să se bucure actele întocmite de notarul public.
Criticile reclamantei privind viciile de formă ale actului administrativ contestat au fost respinse ca nefondate, instanţa de fond reţinând că ordinul atacat în prezenta cauză a fost semnat de secretarul de stat A.B. căreia i-a fost delegată această atribuţie prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2734/C din 12 octombrie 2009, iar lipsa menţiunii cu privire la calea de atac, instanţa competentă şi termenul de exercitare a căii de atac nu atrage nelegalitatea ordinului.
Instanţa de fond a mai apreciat că nici cerinţa pagubei iminente, aşa cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, nu este întrunită în speţă, prejudiciul invocat de reclamantă ca urmare a imposibilităţii de exercitare a profesiei reprezentând o consecinţă a condamnării sale definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni ce are legătură cu activitatea sa profesională.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta B.M., invocând critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În esenţă, recurenta susţine, în criticile formulate, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile legale privind suspendarea executării actului administrativ, respectiv art. 14-15, art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, prin aceea că a apreciat ca fiind neîndeplinite cumulativ condiţiile existenţei unui caz bine justificat şi a iminenţei producerii unei pagube.
Astfel, în ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat, instanţa de fond trebuia să constate îndeplinirea acestei condiţii din faptul că ordinul atacat nu este motivat, delegarea secretarului de stat să semneze ordinul atacat este nelegală, emiterea ordinului la 2 ani de la pronunţarea deciziei penale de condamnare nu mai era oportună, ordinul atacat nu conţine elementele privind termenul şi organul la care poate fi atacat, infracţiunea săvârşită nu este gravă şi nu aduce atingere prestigiului profesiei de notar public.
În ceea ce priveşte existenţa unei pagube iminente, recurenta susţine că instanţa de fond trebuia să constate îndeplinirea acestei condiţii din faptul că încetarea calităţii de notar public va avea ca urmare imposibilitatea asigurării mijloacelor materiale de existenţă necesare atât ei cât şi familiei sale.
Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a combătut criticile recursului şi a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului.
3. Soluţia instanţei de recurs
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă mai sus, prin Ordinul MJLC nr. 3363/C din 15 decembrie 2009 s-a dispus încetarea calităţii de notar public a recurentei-reclamante, cu sediul biroului notarial la Camera Notarilor Publici Timişoara, Circumscripţia Judecătoriei Lipova, localitatea Lipova, judeţul Timiş.
În motivarea ordinului s-a reţinut că prin Decizia nr. 310 din 28 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recurenta-reclamantă a fost condamnată definitiv la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută la art. 289 alin. (1) C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, reţinându-se ca temei legal al măsurii de încetare a calităţii de notar public dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. f) şi g), coroborate cu cele art. 16 lit. d) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unui caz bine justificat, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeaşi lege, există „cazuri bine justificate – împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
Pe de altă parte, paguba iminentă a fost definită de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. ş), ca fiind „prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".
Or, prin soluţia recurată, instanţa de fond a reţinut şi a motivat în mod judicios neîndeplinirea celor două condiţii legale, respingând cererea formulată de recurenta-reclamantă pentru suspendarea Ordinului nr. 3363/C/2009.
În privinţa existenţei unui caz pe deplin întemeiat care să justifice suspendarea unui act administrativ care este executoriu ca urmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură, Secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut în mod constant, în jurisprudenţa sa, că îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ trebuie să rezulte din împrejurări de fapt sau de drept care să afecteze în mod vădit legalitatea actului respectiv, precum nemotivarea actului administrativ, lipsa competenţei autorităţii emitente, etc.
Or, în cauză, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, ordinul atacat este motivat în fapt şi în drept în mod corespunzător, astfel că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate.
De asemenea, în ceea ce priveşte lipsa competenţei Secretarului de stat de a semna ordinul respectiv, instanţa de fond a reţinut în mod corect că acesta se afla în exerciţiul unei competenţe delegate de către titularul său – Ministrul Justiţiei, prin Ordinul nr. 2734/C din 12 octombrie 2009.
Totodată, chiar dacă Ordinul nr. 3363/C/2009 nu conţine elemente referitoare la termenul în care poate fi atacat şi nici organul competent să soluţioneze calea de atac exercitată, instanţa de fond a reţinut, cu alte cuvinte, că această lipsă nu constituie un aspect vădit de nelegalitate, fiind vorba de o nulitate virtuală, în condiţiile în care recurenta-reclamantă ar fi suferit o vătămare ca urmare a neexercitării căii de atac, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Cât priveşte critica referitoare la oportunitatea/ neoportunitatea datei când a fost emis ordinul atacat, instanţa de recurs reţine că acestea exced controlului instanţei de contencios, cât timp nu este vorba de un termen legal de emitere a actului administrativ avut în vedere de dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 36/1995.
În concluzie, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că, în cauză, nu există un caz întemeiat care să justifice suspendarea executării ordinului atacat.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut în mod corect neîndeplinirea condiţiei unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, neexercitarea profesiei de notar public fiind consecinţa condamnării penale definitive, iar nu a emiterii actului administrativ.
Astfel fiind, recursul formulat va fi respins, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinţei civile nr. 3457 din data de 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 227/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2309/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
