ICCJ. Decizia nr. 2201/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2201/2011
Dosar nr. 6801/2/2007
Şedinţa publică de la 13 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În Dosarul nr. 540/2005 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauza cu minori şi de familie, reclamanta SC A. SA - Slobozia a invocat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 25/1 din 25 aprilie 1990 emisă de Ministerul Economiei Naţionale.
Prin încheierea din 18 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 540/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauza cu minori şi de familie, a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocate de reclamanta SC A. SA - Slobozia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 823 din 6 aprilie 2006, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate, reţinând în esenţă că Decizia nr. 25/1 din 25 aprilie 1990 este un act administrativ individual care a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 29/1990 şi a Legii nr. 554/2004, astfel încât nu poate fi contestat pe calea excepţiei de nelegalitate în procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la sentinţa civilă nr. 823 din 6 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, SC A. SA - Slobozia, a formulat cerere de revizuire în temeiul art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 554/2004, susţinând că excepţia de nelegalitate este admisibilă şi întemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 2955 din 16 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de SC A. SA - Slobozia, reţinând, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 25/1990 a Ministerului Economiei Naţionale s-a dispus transferarea de la Ministerul Industriei Chimice şi Petrochimice la Primăria Judeţului Ialomiţa a lucrărilor executate privind captarea, prepararea şi transportul apei de la Dunăre în Municipiul Slobozia şi continuarea lucrărilor preluate potrivit acestei dispoziţii.
Actul juridic dedus judecăţii este un act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004, iar în procesul de aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, (temeiul de drept al invocării excepţiei de nelegalitate) judecătorului naţional îi revine rolul de a aprecia, în sensul art. 20 alin. (2) din Constituţie, cu privire la prioritatea tratatelor internaţionale la care România este parte, precum şi, în sensul art. 148 alin. (2) din Constituţie, cu privire la compatibilitatea şi concordanţa normelor din dreptul intern cu reglementările şi jurisprudenţa comunitară.
În exercitarea rolului ce revine judecătorului naţional, ca judecător convenţional şi comunitar, în raport cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, jurisprudenţa CEDO şi a Curţii de Justiţie de la Luxemburg, Curtea de apel a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în măsura în care permit cenzurarea fără limită în timp, pe cale incidentală a excepţiei de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual, încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO şi de art. 47 din Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prin prisma atingerii aduse principiului securităţii juridice.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta - revizuientă SC A. SA Slobozia, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, fiind aplicabil motivul de revizuire prevăzut de art. 111 din Legea nr. 262/2007; totodată, în mod nelegal instanţa de fond nu a ţinut seama de Decizia nr. 1026/2009 a Curţii Constituţionale, potrivit căreia prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată şi republicată, sunt constituţionale. De asemenea, recurenta argumentează că s-a aflat în imposibilitate de a ataca până în prezent decizia Ministerului Economiei Naţionale nr. 25/1 din 25 aprilie 1990 (actul administrativ ce face obiectul acţiunii în anulare), deoarece acest act nu i-a fost comunicat nici ei, nici autorului ei (CIC Slobozia), luând cunoştinţă despre existenţa sa doar cu ocazia acţiunii civile formulate de SC A. SA Slobozia.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi criticile formulate de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond, critici ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. III din Legea nr. 262/2007 „hotărârile judecătoreşti pronunţate conform Legii nr. 554/2004, rămase definitive şi irevocabile până la soluţionarea în fond a excepţiei de nelegalitate, care a fost respinsă ca inadmisibilă, pot forma obiectul unei cereri de revizuire care se poate introduce în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007, deci până la data de 30 octombrie 2007.
Înalta Curte, interpretând termenii textului de lege citat, după înţelesul lor juridic, dar şi după scopul normei de drept, constată că acest articol de lege are în vedere acele hotărâri judecătoreşti prin care cauza s-a soluţionat în baza unei veritabile excepţii de procedură, referitoare la condiţiile de formă ale excepţiei (calitatea procesuală a părţilor, existenţa obiectului, interesul, termenele de exercitare a unor acte procedurale ş.a).
În speţă, deşi, prin dispozitivul sentinţei civile nr. 823 din 6 aprilie 2006, definitivă şi irevocabilă (sentinţa a cărei revizuire se cere) instanţa s-a pronunţat în sensul respingerii excepţiei ca inadmisibilă, din considerentele hotărârii rezultă că, în realitate, instanţa s-a pronunţat asupra fondului excepţiei, respectiv asupra legii aplicabile actului administrativ, motivând că drepturile şi obligaţiile create prin decizia Ministerului Economiei Naţionale nr. 25/1 din 25 aprilie 1990 nu ar putea fi puse în discuţie pe calea contenciosului administrativ la un interval apreciabil de timp şi în baza unei legi care nu era în vigoare la data emiterii actului (Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007), fără a se încălca principiul stabilităţii raporturilor juridice şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, instanţa de fond a respins în mod corect cererea de revizuire ce formează obiectul prezentului dosar, motivul de revizuire invocat nefiind incident în speţă, iar analiza celorlalte critici formulate de recurentă fiind inutilă întrucât se referă la hotărârea definitivă şi irevocabilă a cărei revizuire se cere.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. SA - Slobozia împotriva sentinţei civile nr. 2955 din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2198/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2204/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
