ICCJ. Decizia nr. 2227/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2227/2011
Dosar nr. 8034/55/2008*
Şedinţa publică de la 14 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii
Prin încheierea din 25 iulie 2008, Biroul Judecătorului Delegat de pe lângă Penitenciarul de maximă siguranţă Arad a respins, în temeiul dispoziţiilor art. 38 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, plângerea formulată de petentul F.N.I. privind obligarea administraţiei penitenciarului de a înregistra şi trimite două plicuri preplătite primite de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
S-a reţinut că nu s-a încălcat dreptul la corespondenţă al petentului, care avea posibilitatea de a trimite personal aceste plicuri - în cadrul penitenciarului fiind montate cutii poştale - al căror conţinut este ridicat de furnizorul de servicii poştale, înregistrarea corespondenţei fiind făcută eventual de acesta şi nicidecum de administraţia penitenciarului.
Petentul F.N.I. a contestat această încheiere în faţa Judecătoriei Arad, cauza fiind înregistrată la data de 13 august 2008 sub nr. 8034/55/2008.
În cursul judecăţii, petentul a invocat excepţia de nelegalitate.
În încheierea de şedinţă din data de 18 septembrie 2008 a Judecătoriei Arad se menţionează că petentul ar fi făcut referire la nelegalitatea art. 52 din Legea nr. 1987/2006, a art. 3 din Decizia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) nr. 478 din 26 iunie 2006 şi a unor articole din Decizia ANP nr. 499 (nu se menţionează anul emiterii).
Pentru ca petentul să precizeze textele considerate nelegale, Judecătoria Arad a amânat judecata la data de 16 octombrie 2008 când petentul, în şedinţă publică, a depus un înscris pretinzând că din cuprinsul său rezultă obiectul excepţiei de nelegalitate.
Ca urmare, prin încheierea de şedinţă pronunţată la acea dată, Judecătoria Arad a dispus sesizarea Curţii de Apel Timişoara pentru soluţionarea excepţiei.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 31 din data de 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timişoara – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a constatat nelegala sesizare a instanţei şi a dispus restituirea dosarului la judecătoria Arad pentru continuarea judecăţii.
3. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat convingerea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că încheierea prin care a fost sesizată nu este motivată şi nu precizează obiectul excepţiei de nelegalitate şi, deşi petentul, la data de 02 decembrie 2010, a precizat că a înţeles să invoce nelegalitatea Deciziilor ANP nr. 498 şi 499 din 2007, Ordinului de zi al Penitenciarului Arad, H.G. nr. 1897/2007 art. 52, alin. (2) parţial, şi alin. (3), O.M.J. nr. 2456/C/2000 care solicită să fie depuse la dosar, susţinând că toate actele enumerate sunt nelegale raportat la Legea nr. 30/1994 art. 1, 16, 20 din Constituţia României şi la Legea nr. 75/2006, omisiunea instanţei de fond de a preciza actele administrative de care depinde soluţionarea cauzei pe fond nu poate fi îndepărtată, nici suplinită de petent deoarece ar însemna că acesta să se substituie instanţei de fond care este singura competentă să hotărască obiectul excepţiei de nelegalitate şi să sesizeze în acest sens instanţa de contencios administrativ.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul F.N.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul critică hotărârea atacată din perspectiva refuzului de a se pronunţa asupra excepţiei de nelegalitate cu care instanţa de fond a fost investită în urma Încheierii din 16 octombrie 2008 a Judecătoriei Arad.
Recurentul consideră că a indicat în cererea formulată actele administrative nelegale de care depinde soluţionarea litigiului pe fond, conform dispoziţiei art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
1.1. Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ numai instanţa ce soluţionează fondul cauzei are competenţa să stabilească dacă de actele administrative invocate depinde soluţionarea cauzei.
1.2. Astfel, instanţa de fond are obligaţia, în ipoteza în care constată că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului, să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă, prin încheiere motivată.
1.3. În cuprinsul încheierii, instanţa ce soluţionează fondul litigiului trebuie să arate, să denumească, actele administrative considerate a fi nelegale şi să demonstreze legătura cu fondul pricinii.
1.4. Indiferent dacă partea ce a ridicat excepţia de nelegalitate a indicat aceste menţiuni în cererea sa, instanţa fondului nu este absolvită de obligaţia impusă de art. 4 alin. (1) sus-menţionat.
1.5. Cum bine a constatat şi instanţa de contencios administrativ competentă, Curtea de Apel Timişoara, prin încheierea de sesizare nu s-au respectat prevederile legale, instanţa fiind în imposibilitate de a soluţiona excepţia de nelegalitate.
1.6. Mai mult, actul administrativ invocat nu există sau înscrisul este ilizibil, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se impune respingerea recursului ca nefondat, soluţia criticată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de către recurentul-reclamant F.N.I. împotriva Sentinţei civile nr. 31 din data de 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2164/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2435/2011. Contencios → |
|---|
