ICCJ. Decizia nr. 2388/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04 septembrie 2009, sub nr. 8452/2/2009, reclamanta B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române; să dispună obligarea pârâtului, prin Direcția Cetățenie - Comisia pentru cetățenie, să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; să oblige pârâtul la plata sumei de 1.000 lei daune morale.
în motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că încă din anul 2003 a depus cererea de redobândire a cetățeniei române, primind număr de înregistrare 13200/RD/2003. In anul 2009 a depus o cerere de urgentare însă deși Direcția Cetățenie avea obligația de a-i răspunde într-un termen de 30 de zile de la data la care a luat la cunoștință de solicitare, acest lucru nu s-a întâmplat.
A apreciat reclamanta că această atitudine constituie un refuz nejustificat de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române într-un termen scurt, rezonabil, fiind astfel vătămată în drepturile sale.
în privința daunelor morale, a considerat reclamanta că prin aceasta tergiversare i s-a creat un prejudiciu moral, i s-a încălcat condiția/demnitatea umană, iar prin admiterea acestui capăt de cerere s-ar realiza o reparație echitabilă, ca urmare a prejudiciului moral suferit.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a solicitat să se constate că acțiunea a rămas fără obiect, în condițiile în care cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române formulată în conformitate cu dispozițiile art. 101din Legea 21/1991, ce a făcut obiect al dosarului nr. 13200/RD/2003 a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie, urmând ca ministrul justiției să emită de îndată ordinul de redobândire a cetățeniei române, care va fi comunicat reclamantului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Cu privire la daunele morale, s-a solicitat ca în situația în care acest capăt de cerere nu a fost timbrat, să i se pună în vedere reclamantei să îl timbreze, în sens contrar să se dispună anularea acestuia, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997.
2.Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 625 din 3 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (în prezent Ministerul Justiției), a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și obligarea pârâtului, prin Direcția Cetățenie - Comisia pentru cetățenie, să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței și a admis cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 1000 lei, obligându-l și la plata sumei de 0,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că cererea reclamantei a fost avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie încă din ședința din data de 02 decembrie 2009, astfel încât cererea de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și să se dispună obligarea pârâtului, prin Direcția Cetățenie - Comisia pentru cetățenie, să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, apare ca fiind rămasă fără obiect.
în ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata daunelor morale, Curtea a apreciat, astfel, că prin nesoluționarea cererii reclamantei într-un termen rezonabil, aceasta a fost prejudiciată prin prelungirea inevitabilă a întregii proceduri de examinare a cererii de redobândire a cetățeniei, încălcându-i-se, în raport de timpul consumat pentru aceasta, dreptul la examinarea cererii într-un termen rezonabil.
Curtea a avut în vedere că fată de soluția favorabilă, reclamanta a fost privată de posibilitatea de a-și exercita drepturile decurgând din calitatea de cetățean român, aspect care este de natură să creeze frustrări, nemulțumiri și alte sentimente de neîmplinire.
3.Recursul declarat de pârât
împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 punctul 9 din C. proc. civ.
In cuprinsul motivelor de recurs, Ministerul Justiției, în raport cu dispozițiile O.U.G. nr. 5 din 5 februarie 2010 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 112/2010, a înțeles să invoce excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
In motivarea căii de atac, recurentul-pârât a mai susținut că nu se poate vorbi de un prejudiciu cauzat reclamantei prin nesoluționarea cererii de acordare a cetățeniei române, câtă vreme acordarea cetățeniei nu constituie o obligație a Statului Român, invocând prevederile art. 11 din Legea 21/1991, sau de un prejudiciu moral sau material cauzat de refuzul sau tergiversarea în soluționarea acestei cereri.
Totodată, a arătat că la inițiativa acestei autorități s-a modificat Legea nr. 21/1991, prin adoptarea O.U.G. nr. 87/2007, O.U.G nr. 147/2008 aprobată prin Legea 171/2009 și O.U.G nr. 36/2009, prevăzându-se termene în cadrul procedurii de acordare a cetățeniei, menite să urgenteze soluționarea unor astfel de cereri.
în fine, recurentul-pârât a susținut că nu se poate reține vreo culpă a autorității pentru întârzierea în soluționarea cererii reclamantei, precizând că până la adoptarea actelor normative sus menționate legea nu prevedea termene imperative de soluționare a acestor cereri, astfel că solicitarea de acordare a daunelor morale apare ca întemeiată, în plus, reclamanta nu a probat existența unui prejudiciu cauzat, iar cererea sa a fost examinată și soluționată pozitiv.
Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, înalta Curte constată că recursul este fondat.
1.Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Motivele de recurs formulate de Ministerul Justiției cu privire la modificările legislative intervenite, în sensul că potrivit O.U.G. nr. 5 din 5 februarie 2010 "Autoritatea Națională pentru Cetățenie are următoarele funcții principale:
a) îndeplinește prevederile legale cu privire la acordarea, redobândirea, renunțarea și retragerea cetățeniei române;
b) desfășoară, prin structurile de specialitate, activitate de consiliere cu privire la problemele în materie de cetățenie, cât și cu privire la drepturile și obligațiile ce decurg din calitatea de cetățean european, în condițiile regulamentului de organizare și funcționare stabilit prin ordin al ministrului justiției;
c) propune Ministerului Justiției și participă la elaborarea proiectelor de acte normative care vizează domeniul său de activitate" nu pot fi primite de înalta Curte.
Astfel, înalta Curte a constatat că, până la data introducerii acțiunii, cererile reclamantei nu primiseră vreo rezolvare efectivă, iar la data pronunțării hotărârii de fond, de asemenea nu intervenise nicio modificare legislativă sau vreo schimbare de atitudine în poziția exprimată de autoritatea pârâtă.
In ceea ce privește critica referitoare la greșita soluționare a capătul de cerere privind plata daunelor se apreciază că aceasta este fondată întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală pe acest aspect.
Astfel, pentru acordarea de daune morale nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci reclamanta trebuie să dovedească daunele suferite, iar cererea formulată de reclamantă reprezintă o procedură prealabilă admiterii solicitării de redobândire a cetățeniei române.
Indiferent dacă suma solicitată de reclamantă este modică, iar cuantumul daunelor morale este lăsat la aprecierea judecătorului, partea care solicită plata acestora este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu și fapta autorității, or, în speță, acestea nu au fost dovedite, cererea reclamantei fiind examinată și avizată pozitiv, fără a se crea un prejudiciu/suferință acesteia.
2. Soluția pronunțată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, înalta Curte a admis recursul formulat și a modificat sentința atacată, în sensul respingerii capătului de cerere referitor la plata daunelor morale, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2360/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2352/2011. Contencios → |
|---|
