ICCJ. Decizia nr. 2451/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2451/2011
Dosar nr. 9709/1/2010
Şedinţa publică din 3 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea din 11 noiembrie 2010, la pct. 14 pe ordinea de zi soluţionată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi-a însuşit conţinutul Notei direcţiei de specialitate privind memoriul formulat de unii judecători ai Tribunalului Iaşi privind ocuparea posturilor vacante la Curtea de Apel Iaşi.
Nota Direcţiei de Resurse Umane şi Organizare ce a fost însuşită de către Plen în şedinţa din data de 11 noiembrie 2010 a privit memoriul înregistrat la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 26373, 26230/1154/2010, prin care un grup de judecători din cadrul Tribunalului Iaşi a solicitat luarea măsurilor ce se impun în vederea ocupării posturilor vacante ori în curs de vacantare la Curtea de Apel Iaşi şi prin modalitatea concursului de promovare efectivă, criticându-se faptul că, în perioada 2008-2010, la această instanţă, singura modalitate de ocupare a posturilor a fost cea a transferului.
Direcţia de Resurse Umane şi Organizare a mai reţinut, în cuprinsul Notei, faptul că semnatarii memoriului au considerat că modalitatea principală de ocupare a posturilor de execuţie vacante la Judecătorii, Tribunale şi Curţi de apel este concursul, transferul ori numirea în funcţia de judecător fiind modalităţi subsidiare prevăzute de lege.
Direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin raportare la dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a constatat faptul că, exceptând anii 2008 şi 2010, când Plenul a aprobat organizarea concursurilor de promovare doar în funcţii de execuţie efectivă, nu şi pe loc, iar la data aprobării acestora la Curtea de Apel Iaşi nu era vacante posturi de execuţie, în ceilalţi ani au fost scoase la concurs posturi de judecător la Curtea de Apel Iaşi, care puteau fi ocupate fie prin promovare efectivă, fie prin promovare pe loc.
Referitor la susţinerea semnatarilor memoriului în sensul că din anul 2008 şi până în prezent la Curtea de Apel Iaşi s-au vacantat 5 posturi de execuţie, iar ocuparea acestora s-a realizat exclusiv pe calea transferului, Direcţia de Resurse Umane şi Organizare, analizând evidenţele direcţiei de resort şi datele comunicate de Curtea de Apel Iaşi, a apreciat că politica Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere interesul instanţei de ocupare a posturilor, imediat după vacantare, prin modalităţile prevăzute de lege.
De asemenea, a susţinut faptul că nu poate fi vorba de o lipsă de egalitate de şanse şi tratament juridic între judecătorii care au promovat anterior concursul la curtea de apel şi judecătorii interesaţi de promovare la Curtea de Apel Iaşi, din moment ce semnatarii memoriului nu s-au înscris la vreun concurs de promovare la această instanţă când existau posturi vacante scoase la concurs, ori s-au înscris şi nu s-au mai prezentat sau nu au promovat acest concurs.
Împotriva Hotărârii din 11 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a formulat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) şi (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, A.F.A.
În motivarea recursului formulat, recurentul a susţinut în esenţă că hotărârea atacată este nelegală întrucât nu este motivată conform prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 ceea ce atrage nulitatea acesteia şi pe de altă parte, a fost adoptată în lipsa cvorumului necesar, fiind adoptată cu exces de putere astfel cum este acesta diferit de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, susţinând că pârâtul şi-a depăşit marja de apreciere şi de dispoziţie conferită de lege, în ceea ce priveşte modul de asigurare a bunei funcţionări a sistemului judiciar, sub aspectul utilizării modalităţilor de ocupare a posturilor de execuţie vacante la Curtea de Apel Iaşi.
Totodată, recurentul a solicitat să se constate încălcarea de către pârât a dreptului acestuia de a promova pe bază de concurs la Curtea de Apel Iaşi, obligarea pârâtului de a asigura egalitatea de şansă şi tratament juridic în raport de modalitatea de ocupare a posturilor de execuţie vacante precum şi obligarea la asigurarea scoaterii la concursul de promovare ce va fi organizat în 2011 a postului de execuţie vacant la Curtea de Apel Iaşi la data de 25 octombrie 2010 precum şi a celorlalte posturi ce se vor vacanta.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi art. 30 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, art. 16 alin. (1) Constituţia României.
Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului formulat şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei – excepţii respinse ca nefondate prin încheierea de şedinţă din 1 martie 2011.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea cererii formulate ca neîntemeiată.
Analizând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 11 octombrie 2010 a fost contestată în parte de recurent în ceea ce priveşte pct. 14 de pe ordinea de zi soluţionată, prin care intimatul şi-a însuşit conţinutul notei direcţiei de specialitate privind memoriul formulat de către unii judecători ai Tribunalului Iaşi – printre care şi recurentul privind ocuparea posturilor vacante la Curtea de Apel Iaşi.
Memoriul adresat intimatului privea modul de ocupare a posturilor vacante la Curtea de Apel Iaşi, criticându-se modalitatea de promovare la această instanţă, considerându-se că au fost ocupate posturile vacante prin aprobarea cererilor de transfer, în detrimentul ocupării acestora prin organizarea de concurs, solicitându-se asigurarea egalităţii de şansă şi tratament juridic faţă de magistraţii interesaţi în ceea ce priveşte modalitatea de ocupare a posturilor vacante sau în curs de vacantare la Curtea de Apel Iaşi şi prin modalitatea concursului de promovare efectivă, apreciindu-se că în perioada 2008-2010, singura modalitate de ocupare a posturilor a fost cea a transferului.
Criticile formulate de recurent, privind nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt nefondate şi nu pot fi reţinute întrucât astfel cum s-a arătat în precedent, prin hotărârea atacată pct. 14 din 11 noiembrie 2010, intimatul şi-a însuşit nota direcţiei de specialitate, considerentele avute în vedere cu privire la memoriul înregistrat, fiind dezvoltate în cuprinsul Notei direcţiei resurse umane şi organizare nr. 26373, 26230/1154/2010.
Nici susţinerea privind lipsa cvorumului necesar pentru adoptarea hotărârii nu poate fi reţinută întrucât astfel cum rezultă din procesul verbal de şedinţă din data de 11 noiembrie 2010, hotărârea a fost adoptată cu cvorumul necesar, fiind respectate dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurent cu privire la excesul de putere al intimatului prin utilizarea cu precădere a instituţiei transferului pentru ocuparea posturilor de execuţie vacante la Curtea de Apel Iaşi în perioada 2008-2010, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, excesul de putere este definit ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti”.
În speţă nu se poate reţine nici una din ipotezele legale mai sus menţionate, din examinarea notei Direcţiei Resurse Umane şi Organizare însuşită de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, rezultă că ocuparea posturilor vacantate în perioada 2006-2008 s-a făcut cu respectarea competenţelor legale ale Consiliului Superior al Magistraturii şi fără o încălcare a drepturilor recurentului, avansându-se în vedere interesul instanţei de ocupare a posturilor, imediat după vacantare, prin modalităţile prevăzute de lege, în vederea desfăşurării în condiţii optime, a activităţii de judecată, conform atribuţiilor legale ale intimatului.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută iar recursul formulat în cauză va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.F.A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 11 noiembrie 2010 pct. 14 pe ordinea de zi soluţionată, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2450/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2454/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
